6,603 matches
-
legate: nu, noi nu putem aștepta revigorarea economică și asanarea morală a instituțiilor numai „de sus”! Sarcina partidelor politice ar fi și de a insufla Încă o dată această idee a coeziunii naționale; poate a celui Național-Țărănesc În primul rând - din nefericire compromis de cei patru ani de geranță a treburilor statului și de sancționarea dură din partea electoratului, de ieșirea sa din viața parlamentară, de incapacitatea sa de redresare. Pe Corneliu Coposu l-am cunoscut sub dictatură, În casa prietenului meu Alexandru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o altă discuție.Ă Pentru a conclude, aș putea zice, „imitând pe un Înțelept”, că acest refuz al meu dintotdeauna de a responsabiliza pe alții sau istoria pentru ezitările sau erorile, eșecurile mele a fost sursa fericirii, dar și a nefericirii mele. Spun a nefericirii deoarece propriul nostru psihic, care are o limitată capacitate de rezistență, pentru a se păstra În limitele echilibrului moral „și social”, dacă este bombardat cu prea multe răspunderi și, mai ales, cu prea multe Învinuiri - chiar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Pentru a conclude, aș putea zice, „imitând pe un Înțelept”, că acest refuz al meu dintotdeauna de a responsabiliza pe alții sau istoria pentru ezitările sau erorile, eșecurile mele a fost sursa fericirii, dar și a nefericirii mele. Spun a nefericirii deoarece propriul nostru psihic, care are o limitată capacitate de rezistență, pentru a se păstra În limitele echilibrului moral „și social”, dacă este bombardat cu prea multe răspunderi și, mai ales, cu prea multe Învinuiri - chiar și dacă sunt auto-Învinuiri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pot crede că Ceaușescu și camarila lui se bazau numai pe poliție și pe frica organică, „istorică”, a Românilor! Nu, Ceaușescu a fost un formidabil manipulator de oameni și conștiințe, spre nenorocirea și Întârzierea noastră gravă În istorie și spre nefericirea lui; de la asmuțirea „masei” contra vârfurilor, contra elitei culturale și științifice - lucru pe care Îl fac și azi, cu „succes”, unii ziariști primiți În primele fotolii la televiziune și În dezbateri publice! - și, mai ales, prin această descentrare a focarelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se Înscrie pe una din „șinele” sociale și profesionale pe care se ajunge iute și „sigur” la idealurile vizibile și recomandabile ale vieții: carieră, familie, prestigiu. Nu am nimic Împotriva acestor idealuri, ele sunt reale și recomandabile, În același timp. Nefericirea vie a tinereții mele a fost că eu nu eram apt de acestea, „Îmi umbla mintea la prostii” și ceea ce agrava lucrurile era faptul că aceste „prostii” rezistau, deși avansam În vârstă și În jur mi se citau nu puține
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
către imperfecțiunea aparatelor care ne stau la Îndemână, ci fiecare În felul său a căzut În genunchi În acea cămară a ultimei lor intimități și a mărturisit Limita - cea care e legată, infinit, de propria-ne fire. Și nu spre „nefericirea” și „umilința” noastră, ci... pentru... neînțelegerea noastră; dar nu cea orbecăitoare, cotidiană și trecătoare, ci spre cea care nu e decât „o altă treaptă”! O treaptă pentru curajoși, pentru cei care se aruncă În „acel gol În care Îngerii ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o dezvoltare parțială ; era bun În măsura În care procura devize, dar și puțin suspect, fiindcă-i aducea pe români În contact cu străinii (În plus, ceea ce conta cu adevărat În comunism era producția industrială, și mult mai puțin serviciile, inclusiv turismul). Din nefericire, postcomunismul a ratat aproape complet această șansă de reconversie economică. Lipsa unui proiect coerent de dezvoltare, insuficiența infrastructurii (precum absența autostrăzilor), ca și imaginea cam tulbure a țării În primii ani după 1989 au frânat activitățile turistice. La acest capitol
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Extremele se aseamănă și se atrag. O demonstrează și exodul mai puțin turistic al basarabenilor spre Portugalia, o „nebunie” asumată în speranța unui câștig pentru familiile lor abandonate. Însă orice ar face, oricât ar încerca să-și schimbe soarta, din nefericire, moldovenii rămân în bătaia amenințării Răsăritului. Marele vecin al portughezilor este... Oceanul Atlantic, cu care e mult mai ușor să întreții relații bazate pe sinceritate și respect reciproc. Mă apropii de peretele din sticlă ce desparte sala de așteptare a aeroportului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
europeană - (simt nevoia acestui comentariu marginal, acum, când îmi transcriu însemnările de la bibliotecă). Demnitatea rentează într-o măsură incomparabil mai mare decât renunțarea la propria identitate, umană și națională, decât promiscuitatea adaptării, a supraviețuirii cu orice preț - o conduită, din nefericire, larg răspândită în țara mea. VASILE GÂRNEȚ: Priviți de la o parte, ai noștri fac o figură onorabilă. Leons Briedis, care îi prezintă pe rând, la un moment dat renunță să ne mai traducă ceea ce spune, nu înțelegem nimic, dar, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne uita suferințele trecutului. Scriitorii au memoria fabuloasă, ei nu uită, nu condamnă, avertizează. Și apropie cititorii de înțelegerea acestei Europe a diferențelor, dar și a memoriei experiențelor nefericite, care unesc și ele, pe cât caută soluții, ca să nu fie repetate nefericirea și injustițiile. Interviu de VASILE GÂRNEȚ Chișinău-Cluj, iulie 2000 Andrei Bodiu: „Pornind de la experiența Literatur Express-ului, mi-e clar că dacă ne iubim cu adevărat țara, n-avem decât un singur drum de urmat: spre NATO și Uniunea Europeană.” - Dragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
l-am sfătuit să-l lase deoparte și „să scrie altul”. M-a ascultat, l-a scris și a devenit unul dintre cei mai înzestrați romancieri ai deceniului opt, mai ales cu încă și azi remarcabilul Tratat despre oaspeți. Din nefericire, a emigrat în America, purtat de o falsă ambiție sau obsedat de familie, ca atâția alții în acei ani, vrând să-și ferească copiii de „viitorul luminos”! Unde, se pare, încă nu găsește editor...Ă Camera mea din Nerva-Traian devenise
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
altă generație literară, care mi-au stat aproape în acei ani dificili, crezând în steaua mea: Al.I. Ștefănescu și Nina Cassian. Al.I. Ștefănescu sau Ali era cu un sfert de secol mai în vârstă decât mine, filolog; spre nefericirea lui și a vocației sale de romancier, în primii ani ai durului stalinism cultural ocupase un post important - și distrugător pentru valorile clasice și moderne ale literaturii române -, la Cenzură. Apoi redactor șef-adjunct la unica și uriașa editură de stat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ascult „sfatul” „modernistului” Eugen Lovinescu: să dăruiesc literaturii române o proză axată pe psihologia citadină. Ceea ce încercase și reușise excelent criticul Vieții Românești Garabet Ibrăileanu, publicând romanul Adela! - sau „elevii” cenaclului lovinescian, Holban, M. Sebastian, Camil Petrescu, H.P. Bengescu. Din nefericire, prestigiul foii lui Lovinescu, Zburătorul, și al lui, ce nu era prea mare la începutul anilor treizeci - el însuși respins la Academia Română prin refuzul arogant al semănătoristului Iorga! -, ca și inconsecvențele autorilor citați mai sus (Sebastian scriind mai mult teatru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
celei a lui Eminescu li se păreau o utopie romantică! Ne-am rănit și mutilat cu siguranță deoarece ne aflam „în interiorul luptei și al lagărului blestemat” și nu o (sau „îl”Ă contemplam de la distanță precum unii domni, asistați din nefericire și de un prinț al literelor cum a fost Eugen Ionescu, care, spre deosebire de alte genii naționale, i-am numit pe Cioran și pe Brâncuși, a „absolutizat răul”, cum o spuneam, uitând că noi, în veacuri, în medievalitatea târzie, de exemplu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
totul” despre carieră, trebuie să adaug că o carieră, chiar și atipică, ne-burgheză, chiar și „găsită” în sfârșit, reușită, victorioasă, nu este o carieră încheiată; ea are suișurile și coborâșurile ei, adesea dramatice, iar literatura noastră e bogată, din nefericire, de tinere și mari promisiuni literare care s-au frânt înainte de o expresie amplă, rotundă a acelei „energii de excepție” ce se cheamă talent. De altfel, și în psihologia modernă a carierelor a apărut cu insistență termenul de „reciclare”, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literele noastre moderne destule destine și autori nefericiți realmente și curajoși în soarta lor ingrată. De la Macedonski, stângaciul, până la Holban, neînțeles, sau Blecher, țintuit la pat și omorât tânăr de o boală teribilă!... Dar... m-a apărat, poate, de „chinurile nefericirii” - care, bine „pozate”, fac bine și întregesc, uneori, chipul artistului pentru „lumea din afară”! - o anume inconștiență, în tinerețe, ca și vitalitatea mea, ce pe nu puțini i-a deconcertat - ca o magmă energetică ce-și depășește, uneori, marginile! -, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Arabii sunt astăzi ființele cele mai nefericite din lume..." Bănuiai că se face puțin caz de singurătatea voastră. Modestul ecou pe care l-a avut cartea ta în presa noastră "de anvergură" și în dineurile oficiale nu te va dezminți. Nefericirea arabă, scrii tu, se citește în privirile celorlalți. În cea a polițiștilor francezi atunci când se uită la pașapoartele voastre la Roissy, în cea a persoanelor importante care-și anulează întâlnirile în ultima clipă, în cea a marilor editori care trimit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ochilor văzând pe străzile orașului Cairo vălul, incidental în 1960. Niqâb-ul wahhabit, care acoperă corpul, fața și mîinile, te cam scoate din sărite. Tu refuzai escatologiile sinuciderii combative și vedeai în islamul radical un semn, un factor în plus al nefericirii istorice. Pudoarea te-a împiedicat să adaugi, tu grecul ortodox pentru care s-a făcut o slujbă la biserica Sfântul Gheorghe din Beirut: și pentru noi, arabii creștini, încă și mai mult, pentru că suntem proscriși, acasă ca buni creștini, iar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și zvârleau caii cu copitele, brazde-brazde... Unul venea după aceea și semăna numai..." 4 Septembrie ISTORIA UNEI PĂLĂRII* La Hârlău, la d. avocat Totoescu, aflu despre o întâmplare petrecută aici, o întâmplare ca foarte multe altele, ca prea multe din nefericire. La d. Strul Cuten, crâșmar, cămătar, comerciant de cereale (și supus rus ca să nu facă odraslele sale armată în țara în care toată familia se hrănește), vine un biet creștin, Costache Dinu din Cotnari, ca să soarbă un păhar de băutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încă, o istorie a marilor refugii din secolul nostru, dar probabil că fuga în pribegie a celor peste 700.000 de români basarabeni, din fața armatei rusesti, „eliberatoare” și N.K.V.D. ului, care o urma, va figura printre cele mai însemnate. Din nefericire, acest exod, aproape că nu este cunoscut în lumea occidentală. Amploarea refugiului apare și din raportarea numărului de refugiați la totalul populației, reprezentând peste 20%. Orașele se goliseră, iar de la sate se refugiaseră intelectualii. Țăranii, în cea mai mare parte
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
erau acolo în țară și prin ele își hrăneau ființa pribegită. Dintre activitățile românești din exil ne-am referi, mai întâi, la publicații (foi, periodice etc.). Cea mai mare parte au mers pe linia dezrobirii țării și unității românești. Din nefericire, au existat și unele publicații care, prin caracter calomniator, al atacurilor personale și al propagării dezbinărilor s au autodezonorat și marginalizat. Realizatorii acestora ne par astăzi un fel de precursori ai dihoniei din România postdecembristă. Din punct de vedere politic
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
îmi ciufulea bruma de păr, ce se mai răsfăța pe capul meu. În locul domnului ministru, fusese numit un cadru didactic, Ilie Văduva, rector la Academia de Științe Economice din București, care nu avea nici un fel de pregătire diplomatică și, din nefericire, nici o adaptabilitate înnăscută care să-i ușureze și lui și nouă munca. Cred că cele câteva luni, cât a fost acest profesor în calitate de ministrul al afacerilor externe, activitatea instituției a fost, poate, cea mai anostă. După mai puțin de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
după acest conflict, pe care le prețuiesc mai mult decât înainte și mai mult decât orice altă "înțelegere" meschină... Oamenii cu har de la Dumnezeu știu să depășească anumite bariere, să dialogheze, să găsească împreună o cale de înțelegere. Unii, din nefericire pentru ei, din anumite complexe, rămân veșnic marcați, ca pitbulii ăia tatuați la veterinar cărora, dacă nu le azvârli la timpul potrivit o mămăliguță cu smântână în strachină, sunt în stare să-ți înfigă colții în gât... Faptul că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
degrabă, niște cărți grele semnate de Matei Vișniec, Caius Dobrescu, Gheorghe Crăciun sau Petru Cimpoeșu. Cărți care îți propun un pact, te obligă să descifrezi, îți excită nevoia de analiză. În fine, așa m-am întors la critică, dar, din nefericire pentru mine, nu ca la un teritoriu al ideilor, dezbaterilor, construcțiilor teoretice. Nu în polemică cu ele mă aflam. Pe mine mă interesează logica lor internă, care începe să funcționeze cumva de la sine, la intersecția dintre construcția teoretico-analitică și obiectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dezinteres) al poporului român? Sau vom trăi din fetișizarea înaintașilor? Un popor, oricare ar fi el, își merită cultura pe care a avut grijă să și-o facă și să nu și-o distrugă. Deci și poporul român, care, din nefericire, prin diverși factori decizionali, unii alogeni, alții inconștienți, și-a distrus mare parte din cultura adunată de secole. Nu e cazul să dau exemple aici. Se știu. Noi trăim acum, ca identitate națională, doar pe un sfert din cultura pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]