60,569 matches
-
Da, și-a amintit, chiar În acel salon discuta cu niște funcționari mărunți ai Ministerului Finanțelor, când mulțimea s a retras, iar ea s-a trezit față-n față cu Însuși marele om. Purta o uniformă imaculată, cu medalii, cravată neagră și tradiționalul topi negru. Era mai scund decât se aștepta ea, asta Însă nu-i diminua cu nimic farmecul simplu. Arăta plin de energie, fără să facă pentru asta vreun efort, se impunea cu fiecare gest, a cărui semnificație era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chiar În acel salon discuta cu niște funcționari mărunți ai Ministerului Finanțelor, când mulțimea s a retras, iar ea s-a trezit față-n față cu Însuși marele om. Purta o uniformă imaculată, cu medalii, cravată neagră și tradiționalul topi negru. Era mai scund decât se aștepta ea, asta Însă nu-i diminua cu nimic farmecul simplu. Arăta plin de energie, fără să facă pentru asta vreun efort, se impunea cu fiecare gest, a cărui semnificație era cât se poate de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
intenția să se confrunte cu olandezii. — Constat că nu vă e frică de luptă. — Depinde de scopul luptei. Pentru ce ne luptăm? Cu cine ne luptăm? Întotdeauna trebuie să ne punem astfel de Întrebări. El o privea cu ochi foarte negri și pătrunzători. — Câtă Înțelepciune! Ne batem ca să ne Înnobilăm sufletul. Noblețea aduce ordine. Ordinea aduce pace. Dar, uneori, lupta În sine devine, cum să zic, esențială. Iar uneori, s-a oprit el și a zâmbit, lupta asta te face să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În indoneziană și nici În engleză. Îi căzuseră iar ochii pe fotografia celor doi președinți. Kennedy ținea pleoapele strânse din pricina luminii puternice, iar părul Îi era oarecum ciufulit de o boare de vânt. Sukarno avea ca Întotdeauna pe cap fesul negru, asortat de astă dată cu ochelari moderni de soare. Unul lângă altul, păreau să fie un școlar scos la plimbare de un unchi morocănos, Însă elegant Îmbrăcat. și unul, și celălalt păreau mulțumiți, cu toate că nu prea aveau ce să-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un nor de ploaie care Începe să acopere cerul Într-o zi fierbinte cu vânt. Unduia, se umfla pe o parte, se dezumfla pe alta. Se Întindea leneș de parcă voia să ajungă o zburătoare nevăzută și se retrăgea, aprindea suprafața neagră a apei și o lăsa să se stingă În noapte. Licurici, a spus Joahn. Țineam tare mult să-i vezi. Puzderie de asemenea luminițe umpleau arborii. El i-a luat mâna și au Înaintat pe malul râului printre licăriri de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au zăngănit grozav când s-au izbit de stâlpii laterali de ciment. Era acolo și o a treia persoană. Mulțumescu-ți ție, Doamne, era și o a treia persoană. 31 — Ar fi trebuit să-l vezi, a spus Mick. Un Cadillac negru enorm, abia dacă-ncăpea pe alee. Nici Bill n-avea habar ce se-ntâmplă. Pentru o clipă și-a zis că trebuie să fie Sukarno, care te Însoțește pân-acasă! În nici un caz nu ne-așteptam să sară din mașină
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prin porțile mari de fier forjat, ornamentate cu tușe de vopsea aurie. Au parcat lângă o mașină sport pe care Adam n-a recunoscut-o. Casa i-a părut Încă și mai mare decât Își amintea. Vernisul ușilor de lemn negru de la intrare reflecta lumina farurilor mașinii. — Margaret, slavă Domnului că ați ajuns, a zis Bill ieșindu-le În Întâmpinare. A Întins mâna și a luat-o de cot, s-ar fi zis că vrea să se asigure că e acolo
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fie frică. Când a ajuns unde stătuseră, Johan nu mai era. A cercetat cu privirea șirul de bolovani, Însă nu se vedea nici o mișcare. S-a uitat spre mare. Cam pe la jumătatea plajei, Johan mergea cu pași măsurați către apa neagră, spre locul unde nisipul Își pierdea tonalitatea mai deschisă și devenea Întunecat și ud În urma refluxului. Stâncile care ieșeau din apa mică păreau niște animale care se iveau din adâncuri. Adam nu voia să se aventureze În apă, voia să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea pantofi cu tocuri ascuțite, talpa scrâșnea prin praf. După nici un minut apa curgea în chiuvetă, fata pufăia apa, apoi se auzi cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți dinți lipsă, se studie în oglindă. Apa o înviorase, își frecase obrajii cu prosopul până se înroșiseră. Veni către ei pășind puțin cam nesigură, având o eleganță a mișcării desăvârșită. Își legase părul lung, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al frunzelor, metal prin metal, soarele usca. Degetele păreau calcaroase, străine. Pe limbă gust de cocleală, genele albite de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi, croncănituri nemulțumite. La masa de seară, acolo la fermă un mic incident. Un băiat pălmuiește o fată. Toate muntencele socotesc gestul ca pe un semn bun, înseamnă dragoste și autoritate de soț, o și văd măritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dramatică, impresionantă, făcuse o mulțime de demersuri, cu plecăciuni și tot soiul de umilințe, atât de degradante pentru un bătrân, umblase pe ici, pe colo, vorbise cu o mulțime de oameni. Îl adunase de prin țară, pe fiu-său, oaia neagră a familiei, să fie mai aproape de el, să-l poată controla mai des, avea cinci copii și toți ceilalți erau pe la casele lor, numai mezinul umbla teleleu prin țară după cai verzi pe pereți. Venise și la Marcu era obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fotoliu enervată. Desigur era timpul să plece, zăbovise destul, prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo. Privi bagheta neagră, cu încrustații simetrice ce împrejmuia marginea de sus a tavanului, o fotografie executată de un prieten al lui Alexe, ce luase un premiu internațional, cu un asfințit de soare prins de-a lungul unui râu, o explozie de lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
potolea foamea. Cât de simplu pare a fi totul, de fapt, exclamă și urmări șirul de mașini ce treceau una după alta într-un du-te-vino necontenit. La o masă alăturată, sprijinită de stâlpul de beton acoperit cu pătrățele de marmură negru și roz, o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cine a spus că o inimă de mamă nu se înșală. Carmina simți un miros ascuțit de șoarece. Aiurea, își zise, nu pot fi șoareci în casă, probabil urină de pisică. Privi către animalul încolăcit la picioarele Sidoniei. Dormita acolo, negru, lucios, frumos, cu abdomenul ridicându-se ritmic, abia perceptibil după fiecare respirație, aproape îți era imposibil să ți-l imaginezi alergând pe la containere sau urinând în dosul canapelei. Și cum, Dumnezeule, să nu turbez, pur și simplu de grijă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi putut crede, Dumnezeului că o să se împotmolească aici și n-o să mai vrea cu nici un chip să mai iasă din glod? Fruntea toată i se umplu de cute, simbolizând schematic mai mulți cocori în zbor, în timp ce, dedesubt, ochii mici, negri, lucind umed ca la vietățile de pădure, păreau atât de neajutorați. Poate eu... aș renunța să mă mai frământ, însă oamenii din jurul meu mă trezesc cu câte o întrebare și mă fac din nou să văd adevărul. Fana ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sentiment tulbure de dorință, s-ar fi vrut și ea în acea clipă iubită, dincolo de ani, dincolo de realitate, dincolo, dorința, dorința nu iartă pe nimeni, dar, nu, vai, nu, nu, îl văzu traversând piațeta, cu pantalonul lui crem, cu haina neagră deschiată la nasturi, se apropia pas cu pas, obosit, de intrarea casei și ea știu că el și Larisa nu vor fi împreună fără ajutorul ei, că Ovidiu nu are în el atâta putere cât să câștige o femeie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbați, s-au comportat cu seriozitate în timp ce se lăsau fotografiați în profunzime de ochiul aceluiași aparat. Pe urmă au plecat la un han din apropiere. Ovidiu susținea bine dispus că trebuiau să mănânce ficat în sânge și să bea vin negru ca să recupereze sângele pierdut. Ajunși acolo nu au găsit ficat, în schimb au consumat o friptură de porc, făcută la grătar, cu garnitură de cartofi și au ciocnit câte un pahar de vin roșu. Tu ce faci cu mașina, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcea de ea. Își imagină cum o ia seara bărbatul să se culce cu dânsa... Dar între timp își dădu seama că uitase care era soțul femeii. Aburii fripturii îl moleșeau de tot. Cum femeia îi umplu paharul cu vin negru, abia stat din fiert, el o atinse cu palma, prin rochia curată, pe coapsă, așa ca din întâmplare. Nu se întâmplă nimic în afara învolburării sângelui său, femeia se îndepărtă cu același firesc, ei, bine, te cucerea! Bărbații nu observară nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se fi atins de ceva. Își șterse degetele într-o bucată de mămăligă, se ridică în picioare oftând, ah, și amărâta asta a venit tocmai acum când îmi era mie lumea mai dragă. Deschise frigiderul, scoase o sticlă de vin negru, foarte frumos la culoare, luă două pahare cu picior, le aduse la masă, le umplu. Îl ridică imediat pe al ei, și-l bău până la fund fără să se respire. Nu-i plăcea în mod deosebit băutura, dar știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
două pahare cu picior, le aduse la masă, le umplu. Îl ridică imediat pe al ei, și-l bău până la fund fără să se respire. Nu-i plăcea în mod deosebit băutura, dar știa că are tensiunea mică și vinul negru o să-i facă bine. A, e prima oară când se întâmplă, spuse după ce se așeză la loc pe scaun. Își îngustă ochii, aproape că-i îngropă sub riduri, își ridică palma, mirosul peștelui îi gâdila nările, o făcea să leșine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru o clipă sentimentul că el cunoaște bine locul, că mai fusese pe acolo, exact în camera albastră. Ceva din comportarea lui îi stârni bănuiala. Balconul dădea undeva în spatele hanului. În întuneric, foarte aproape de ei, se vedeau copacii, o masă neagră, compactă. Știi pe unde suntem? O întrebă Ovidiu și la negarea ei mută, continuă: lasă, e mai bine așa. Ai dormit tot drumul. Erai foarte liniștită și calmă. Am condus cu o sută cinzeci de kilometri pe oră. La viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără să simtă vreun regret, se putea oricând întoarce. Să intre în autoservire și să cumpere ceva de mâncare dacă tot a ieșit. Dar nu intră în autoservire și nici în aprozarul care avea expus în vitrină lădițe cu struguri negri. Merse mai departe parcă supărată pe cineva din ea. Bărbatul o aștepta sus pe trepte, lângă vitrină, coborî către ea când o văzu apărând. Îi sărută mâna. Avea gulerul la palton ridicat, era nebărbierit, încercănat, nu arăta așa jovial cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
La rochie avea o plătcuță în dungi cu margini din catifea roșie. Acum își va întoarce spre el fața, nu mai era nici un pericol, mușchii ei reveniseră la normal. Și-l imagină pe Dimitrie în cuprinsul tarlalei, o simplă arătură, neagră acum, întinsă hăt, hăt!Dar pentru el nu era un pământ oarecare, așa cum ar fi fost pentru ea dacă s-ar fi aflat din întâmplare împreună cu el acolo. Ea spuse zâmbind, abandonase rapid subiectul despre Trofin, îl întrebă pe Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]