6,179 matches
-
se smulge. O îndepărtează ușor. "Vade retro Satana!", poruncește el în gând. Nu zână, Înger păzitor, șoptește Voichița tulburată. Ce n-aș da să fiu Îngerul păzitor al Măriei tale... Mi-aș pune pe cap scufița fermecată ce mă face nevăzută și te-aș ocroti în luptă. Scut m-aș face, să nu te atingă sabie, nici săgeată, nici pumnal să nu te-atingă... Ștefan râde încetișor, freacă în palme un smoc de busuioc, își cufundă obrajii și-i respiră adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îi pune el mâna pe umăr, iar Don Giovani, cu ochii roșii, își suflă nasul într-o cârpă. Nu s-a putut, îi spune Ștefan consolator. Du-te acasă, bătrâne... S-a sfârșit... Tăutu intră în paraclis, călcând pe vârfuri, nevăzut, neauzit, ca o fantomă... Tace. Ce... ce s-a mai întâmplat? îl întreabă Ștefan cu o voce albă, obosită, spartă. Bârsan... S-a întors Bârsan, șoptește el. Bârsan? întreabă Ștefan și parcă face un efort să-și amintească cine-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl străfulgeră un gând. O săgeată rătăcită în bătălie din spate. Nu se știe de cine slobozită, nu se știe de unde, propune Alexa. Nu... nu... Și-aiasta-i încă cu primejdie. Sângele mânjește, lasă urme. Lovitura trebuie să vină pe furiș, tăcută, nevăzută, neștiută, fulgerătoare, ca mușcătura de năpârcă mortală. Un praf, un prăfuleț cât o buburuză, o înghițitură strecurată... Am cercat-o: a doborât un taur. Otrava! Câte capete încoronate n-au fost trimise în iad cu un prăfuleț cât o gânganie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mângâie creștetul Olenei, iar Petru i s-a și cocoțat în spinare... Ștefan privește în jur, cu bucurie și durere totodată, îngână: Acasă... Și războiul aista... se întunecă el și oftează. Alexandru se luptă cu somnul și cu un vrăjmaș nevăzut, pe care, harcea-parcea, îl taie cu latul palmei: Mamăăăă!! Ce-am mai spârcuit la tătărâme, harști-harști, din goana calului! "Și ei lepădau armele, șeile, veșmintele și goi, goi, fugeau înspăimântați, doar, doar, și-or scăpa viața!" Ștefan șchioapătă. Carâmbul cizmei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Buciumă!!!... Aleargă ca bezmetic dând ocol chiliei, râzând, strigând: Buciumă!!! Am spus eu?!?!... Se împiedică în anteriu:... Vezi, Măria ta?!?! Buciumă!!! Pleznește palmă de palmă și hohotește cu bucurie mare... Își șterge obrajii uzi de lacrimi... Cade în genunchi spre nevăzutul altar, ridică ochii, brațele spre Cer: "Tatăl Nostru carele ești în Ceruri"!... Tu auzi, Doamne?! Ajută-l Iisuse!! Ajută-l!! Apoi, aleargă în prag, dă ușa de perete și strigă de hăulește pădurea: "Oameni buni!! Auziți?!?!... Voi auziți?!?!".... Se adresează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mătușa nu arăta deloc bine, partea de jos a feței se lăsase și se umflase cumva (aducându-mi aminte - tot în vis - de secvențele cu cadavrul stătut al lui Ceaușescu!). Ca și cum mi-ar fi ghicit repulsia, cineva, mâna unei persoane nevăzute a aruncat deasupra moartei o învelitoare, un fel de draperie din pânză ușoară. Și deodată, sub această învelitoare, ceva a început să miște, să se miște, din ce în ce mai evident. Apoi „perdeaua” a fost dată la o parte, azvârlită, și mătușa s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fiu, fratele Doinei, răpus de aceeași boală necruțătoare la 39 de ani, în 1987). Privesc fotografia știind toate acestea și mi se pare că și copilul acela îngândurat, prea serios, are premoniția viitorului său: care parcă atârnă, ca un pietroi nevăzut, acolo, în atelierul fotografului Ed. Bukovski, deasupra capului tuns scurt, băiețește: gata-gata să cadă, să-l strivească. Doamne, ce grozăvie poate să fie pentru un biet copil propriul lui viitor! * Misiunea mea pe pământ: s-o apăr pe Doina de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-i împrumut pixul să scrie ceva. I l-am dat. Era un tanar de vreo 30 de ani. După grâi era român. L-am rugat și eu să 18 mă ajute să completez. M-a ajutat și s-a făcut nevăzut. Ați văzut grijă și milă și ajutorul lui Dumnezeu? Mare e. Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție! Mă duc din nou la ghișeu și dau pașaportul, invitația unde mergeam și bilețelul completat. Se uită în ele, se uită la mine, eu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Atunci un călător voi fi Și nimeni nu mă va primi.” „Iisuse, fiul meu iubit, în ziua de Marți unde vei fi?” „Profetul lumii voi fi Vestind pieirea acestui veac.” „Iisuse, fiul meu iubit, Dar Miercuri unde vei fi?” „Atunci nevăzut eu sunt Vândut pe treizeci de arginti.” „Iisuse, fiul meu iubit, în Sfântă Joi unde vei fi?” „în Joia Mare, pe la prânz, Mielușelul însumi sunt.” „Iisuse, fiul meu iubit, Dar Vineri unde vei fi?” „O, Scumpă Mama, Mama Mea, De
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mult mai sigură și mai cuprinzătoare decât la firile comune și e, de fapt, inseparabilă de curaj ; aceste două însușiri, pe care Descartes le prețuia atât de sus, nu pot exista fără o foarte precisă putere de reprezentare a realităților nevăzute și fără o foarte fermă putere de decizie, adică fără imaginație și simț practic. Nu există prietenie și nu există nici o virtute fără imaginație și fără simț practic. Fiind o manifestare a libertății, prietenia, diferit de afinitățile de rudenie, poate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
însă nimeni pe lume nu va cunoaște un singur rând. Dulapurile perdeluite în care sunt înșirate volumele manuscrise nu au fund, iar după moartea autorului, înainte ca prin față să se pună sigilii sau să se deschidă, pe din dos, nevăzută, o mână credincioasă va fi nimicit tot ce se afla acolo scris. De la 16 ani, de când am citit pentru prima oară Craii de Curtea-Veche, și până în ziua de azi, la fiece recitire (au fost nenumărate), pasagiul acesta, pe care-l
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ce există, animat și inanimat. Văd cât de mare e întunericul în mine. 5 ianuarie M-am trezit brusc, uimită că locul lui René e gol. Dar miroase frumos, a René, un miros de neconfundat, ca și cum el este cu mine nevăzut. M-am culcat din nou, după o jumătate de oră m-a trezit sunetul brutal al telefonului, pe care am uitat să-l închid. Era Eva (Ström), care mă anunță cu bucurie că programul nostru de la radio, la care au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
plăcea să trăiești? Oriunde vom trăi vei face mereu același lucru: vei scrie și vei dormi lipită de mine. Am râs. Întâlnisem un om moral. Plin de senzualitate. Nici măcar nu-l căutasem. Venise singur la mine, trimis de o mână nevăzută. Acest bărbat îndrăgostit aparținea altei femei. Evident. „Un copil” nu putea niciodată să bucure orizontul vieții mele. Debutasem în viață cu o moarte aparentă, fusesem aruncată de la început în camera întunecată. Povestirile cinice ale mamei despre încercările ei repetate de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
gât. Acolo, în apa argintului e un spațiu, dimensiune infinită din care morții iubiți au curajul să apară, fără a trece peste regulile severe ale zonelor interzise. Așa că mă oglindesc în ele închipuindu-mi că sunt văzută de iubitul meu nevăzut, de câte ori trec prin cameră, destul de des, pentru că acolo se găsesc plăcile mele de cupru și mica presă japoneză, dăruită de René într-o zi binecuvântată, vizitând magazinul Dekorima. Oamenii n-au putut veni azi pentru a transporta pianul. Încă o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
darul de a o liniști pe Ingrid și poate de a-și tălmăci visul cu sângele și lumina altfel. Un vis extraordinar în fond, nu un coșmar, cum am scris, un vis în care ți se arată corpul luminii, partea nevăzută a ființei, fără de care am fi mutilați, grotești, fără nici o speranță în viață. Seara, am văzut o ploaie de stele! Nu sunt sigură, dar cred că veneau din Leonidele. M-am simțit toată ziua în așteptarea a ceva, și acel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că suntem în „expansiune” cu prietenia și iubirea noastră. Nu e „totul” aici, ci și „acolo” - de asta ar trebui să-mi aduc mereu aminte în clipe de „singurătate”, când nu „pot să văd” că sunt cu cei dragi în nevăzut. 16 august. Cincizeci și unu de ani. Andrei (Bart) îmi cântă la telefon: La mulți ani! Apoi alți prieteni, care n-au uitat sărbătoarea de anul trecut, sau pur și simplu ne-am „întâlnit” în „irealitate”, acolo poate trăim altfel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu Rostropovici. Sublim! Corzile violoncelului fluturau în aer ca niște raze. Ritmul inimii mele bătând la unison cu muzica. M-am întrebat ce simțeau cei care erau cu mine. Jan Olov Ullén mi-a trimis cartea lui despre Dante, Văzutul nevăzut, scriindu-mi că interviul nostru e foarte bun. Au început filmările cu echipa finlandeză de la YLE, Birgitta Wergelius e foarte plăcută, tinerii cu camera sunt plini de subtilitate, căutând prezența luminii acolo unde eu n-o bănuiam. S-a filmat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
poetului Ovidiu nu vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate pentru locurile tragice, un memento veșnic ar alina durerea sfâșietoare a celor nevăzuți, dar existând etern prin durerea lor extremă. Lionel îmi telefonează de la Bruxelles ca să-mi spună că madame Alice Beaulois, secretara lui fidelă de o viață, e pe moarte. Membrii comuniunii religioase l-au căutat pe fiul ei, certat cu mama
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-mă în tot și toți, luând riscul de a fi ridicolă și refuzată de semenii mei, care se pare că trăiesc angoasa primăverii și mai puțin marele entuziasm, sentimentul idiot al iubirii țâșnind în spirale din toate structurile văzute și nevăzute. În timp ce am vagabondat prin oraș, mi-am amintit brusc de visul de azi-noapte: îmi pierdusem cerceii și brățările, hoții intraseră în casă furând icoanele din hol, cărțile rare! Ce dizgrație sau ce grație de a fi ușurat de ceea ce crezi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deschise. Soarele și lumina din el vin peste mine în zori și invidiez natura sublimă a cocoșilor din Stockholm, cei din libertate, care încep să salute soarele înaintea tuturor, cu acel strigăt de bucurie cifrat într-un „cucurigu” spărgând cristalele nevăzute din aer. Decembrie Scriu în continuare la nuvele, cu o jubilație suspectă - nimic de făcut, spiritul meu e profund ludic și trebuie să dea din mâini și picioare când e pus să stea pe loc! Mi-ar plăcea să se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să fii nebun ca să iubești”. Adevărul pur: de aceea foarte mulți oameni se feresc de iubire, de catastrofalele urmări ale faptului de a „permite” acestei „nebunii” speciale să intre în corpul și sufletul tău. Cicatricele mele de iubire (văzute și nevăzute) sunt numeroase. Simt uneori „atacul” nebuniei cu numele iubire, simt ca o lovitură care mă transformă ca sub bagheta unui magician: totul se transformă în omul care iubește (nu în cel iubit!). De câte ori am citit povestea sultanului îndrăgostit nebunește de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
iubirea e adevărata, singura fericire. Iubirea pentru părinți, pentru profesorii de la care am învățat atâtea lucruri bune, dragostea pentru prieteni, pentru o persoană anume, dragostea pentru plante, animale și minerale, pentru soare și lună și pentru toate stelele văzute și nevăzute, într-un cuvânt: dragostea pentru creația în care m-am născut, pentru a o descoperi și a o celebra în felul meu, mai mult sau mai puțin memorabil. Chiar și atunci când credeam că iubirea s-a îndepărtat de mine, am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unghiurile. Timpul i-a pus patina verde, acel verde de jad de India, lucind clar și opac, lumini și umbre, și materia metalului saturat de apă și aburii ei, cețurile zorilor și ale amurgului, ale ninsorilor și ale altor fenomene nevăzute de ochii omenești. Sfântul Gheorghe e tânăr și crispat, toată emoția și încordarea vin din calul său, care pare cu adevărat eroul acestei drame non stop. Calul și hățurile lui parcă vorbindu-mi despre modalitățile extraordinare ale naturii care dă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
înscrise în istoria instituțiilor artistice din Iași. Cu alte cuvinte ne prezintă cadrul de desfășurare, condițiile vieții artistice, precum și calitatea împlinirilor unor personalități sau colective de interpreți. În domeniul muzicii se simțea nevoia unor consemnări care să înregistreze și fața nevăzută a lumii, să înregistreze și ceea ce se petrece dincolo de cortină, să descrie neliniștea debuturilor și să urmărească, din interiorul pregătirii unui spectacol sau a unui rol, evoluția interpreților, mai ales a celor tineri. Asta ne-a propus regizorul artistic Mihai
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
că „vin americanii” Scurta istorie post decembristă a românilor derulată În sărăcie, grave contradicții și Înverșunare, are orice s-ar zice episoade victorioase. Succesele au urmat confruntărilor cu adversari puternici cu un plan Îndelung orchestrat. Mai Întăi puteri văzute și nevăzute contau pe dezmembrarea României prin intervenția unor state vecine cu scop de pacificare după o răzmeriță generală. Se sconta pe o confruntare interetnică româno maghiară cu epicentrul la Tg. Mureș. Dar nici românii nici ungurii din Transilvania nu au simțit
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]