13,698 matches
-
spaimei i-au trecut pe șira spinării și, chiar dacă a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
trebuia să fie prezent luni de dimineață la prima oră, când se făcea apelul. Era în toiul nopții, iar vremea câinoasă, cum nu mai văzuse decât pe la Cotu Donului, cu un vânt năprasnic și spic de ploaie rece, îi frigea obrajii de-i lăcrimau ochii; îi scosese sufletul din el, dar era bucuros că mai avea câțiva metri și intra în curtea casei. „Știu că Sfânta Vineri m-a ajutat tot timpul...” și, aducându-și aminte ce-i spusese maică-sa
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat întunericul ca să vadă dacă-i țipenie de om, a-ntors capul către Leana, iar cînd a simțit mâna ei că-i atinge obrazul, lacrimile îi curgeau izvor din ochi. I-a luat mâna, i-a strâns-o puțin și a plecat cu tristețea în suflet a criminalului ros de conștiința sa, dar îndemnat de un demon necunoscut care-i spune: „Trebuie să dispari
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
înviat!“, la care, celălalt răspundea: „Adevărat a înviat!“. În ziua de Paști ne spălam pe față cu apă proaspătă de la puțul din curte, în care bunicuțu punea agheasmă, un ou si un ban de argint, pentru a fi roșii în obraji ca roșul oului ce simboliza viața, pentru a fi tari (sănătoși) ca banul și pentru a avea belșug și spor în toate cele întreprinse. Când ne așezam la masă, mâncam bucatele cu poftă și deosebită plăcere, pentru că aveau un gust
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
Abecedarul. Astăzi am făcut primul pas. Este un motiv suficient de important pentru a ne bucura și a sărbătorii alături de familiile noastre”, ne-a declarat Marioara Herpuț, învățătoarea clasei I B care, prin alunecarea lacrimilor de fericire care-i mângâie obrajii, lasă descoperită o sensibilitate aparte pentru ultima promoție de elevi din cariera domniei sale. Autori: prof.înv.primar ILIE Adela Sofia și Sorin PETRACHE Foto: Cristian Butcă Referință Bibliografică: ABECEDARUL - PRIMUL ȘI CEL MAI IMPORTANT PAS AL VIEȚII / Sorin Petrache : Confluențe Literare
ABECEDARUL – PRIMUL ŞI CEL MAI IMPORTANT PAS AL VIEŢII de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346280_a_347609]
-
1000 de flori ) care putea fi de culoare roz, mov sau vernil. Ca mirese turcoaicele nu purtau pe cap voal . Capul era învelit cu cemberul, o legătură de formă patrulateră pusă în triunghi, și legat în dreptul urechii. Pe față, pe obraji și frunte aveau ca podoabă garnitura de ornamente făcute don mărgele iapușturma ce se aplica prin lipire de apă cu zahăr( ES.362, ES.363, ES 364, ES 442, ES 443, ES 444, ES 445, ES 446, ES 447 piese
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
Acasa > Poezie > Familie > ÎNTOARCE-TE MAMĂ, MI-E DOR DE POVESTE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Întoarce-te mamă, mi-e dor de poveste, Pe creștet sărut, pe-obraji mângâiere, În noaptea adâncă mă-ngrop în tăcere, Nimic din ce-a fost acum nu mai este. Întoarce-te mamă, zâmbește-mi din prag, Primește-mă iar cu brațe deschise, Să redevin, mi-aș dori, copilul cu vise, Fă-mi
ÎNTOARCE-TE MAMĂ, MI-E DOR DE POVESTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346334_a_347663]
-
Acasa > Poezie > Familie > ÎN OCHII TĂI VREAU MAMĂ O LACRIMĂ SĂ FIU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului În ochii tăi vreau mamă o lacrimă să-ți fiu Pe-obraz să îți alunec și să îți cad în poală, Pe pragul casei noastre copilă să fiu iară Și strâns, de după gât, măicuță să te țiu. Tu să îmi cânti un cântecel ciudat Despre Măicuța Sfântă ce și-a pierdut fiul
ÎN OCHII TĂI VREAU MAMĂ O LACRIMĂ SĂ FIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346336_a_347665]
-
ideea că acești copilași aduși la biserică de părinții lor ar fi „traumatizați" prin simbolurile de cult creștine... -Numai cei rău intenționați pot spune lucrurile acestea. Fiindcă un copil traumatizat de o astfel de stare n-ar veni să întindă obrazul și gura ca să primească Sfânta Împărtășanie, ci dimpotrivă, s-ar feri de ea. Or, ei de mici primesc acest har dumnezeiesc de a percepe fără să priceapă prezența divină. Ei sunt atât de deschiși încât de aceea spun eu că
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
căptușit în catifea roșie țesută cu fir de aur, bătând darabana pe mânerul jilțului. - Nu am făcut niciodată afaceri cu persoane insipide. Nu ți-am dat nimic. - Exact! Râsul încremeni strâmb pe fețele pline de riduri, intipărite de secole pe obrajii fanați de vicii și plăceri tenebroase. Decadența îi picura șoapte la ureche. Buzele lui s-au dezlipit, surâzând licențios. - Îți poate oferi consoarta mea o viață de huzur. Cu glas egal, calm, îl privi direct: - Sunt prea simplă și insignifiantă
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
privea cu superioritate și ură, șuierând printre dinți: - Ești o perdantă jalnică! - Timpul va cerne aceste lucruri. Vom vedea! ȘANSA îi privi fix, fără culoare sau nuanțe, întorcându-le spatele. Se îndreptă spre ieșire. În urma sa, rânjetele se măcinau, crăpând obrajii ofiliți de sufletele uscate. Se disipau în deșertul existențelor golite de orele stoarse în beții și petreceri deșănțate. Inimi îmbătrânite, pustii, schilodite în trupuri bolnave sortite pieirii, plătite tribut, sacrificate pe altarul minciunilor și iluziilor deșarte. A rămas în picioare
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
Poemele sunt fluvii ce se varsă, vorba lui Anghel Dumbrăveanu, în oceanul de idei. Receptiv la peisajele pe care le străbate pe diferite meridian, poetul denunță fizionomia dizarmonică, uneori, a lumii, fiind iluminat de extaza metamorfozelor. În”Jocul de-a obrazul “ descoperim un amestec de abstractism diafan și de cinism intelectualizat, scăldat în efluvii lirice. Cele patru cărți ale lui Marian Barbu reprezintă tot atâtea trepte ale esențializării prin despuierea de fenomenal. Poemul are un sunet eliotian, însă viziunile sunt inflamate
MARIAN BARBU ÎNTRE VIZIUNEA EXISTENŢEI ŞI A LITERATURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346426_a_347755]
-
ar place, cu ochii spre cer și cu spatele simțindu-i răcoarea, să stea așa, să viseze... Ori să mediteze. Ori să plângă... Și lacrimile să se confunde cu steluțele albe. Să plângi cu fulgi mari, fierbinți, alunecând pe relieful obrazului... Sunt desfătări care ai vrea să nu se termine niciodată. Rătăcești cu gândul prin imensitățile albe ale amintirilor de acasă. În centru, e Mama, chipul mamei se confundă cu al tuturor mamelor. Numai că ea e UNICA. În virtutea acestei neasemănări
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Dar comunicarea dintre om și regnul vegetal e foarte adâncă și, la dovezile petalei de iubire, poeta răspunde pe măsură: „Cu o sfioasă aplecare către tine/ Și cu privirea scăldată în tristețe / Te înalț la soare, / Te sărut, / Te alint.../ Obrazul mi-l răsfăț cu-a ta finețe, / Dulce petală” (Tristă petală). Nici nu e de mirare, pentru că iubirea florilor este apanajul femeii. Petala capătă însușiri antropomorfice, are puterea de a ierta și de a surâde, în poezia „Senin”: „În mângâierea
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
petală). Nici nu e de mirare, pentru că iubirea florilor este apanajul femeii. Petala capătă însușiri antropomorfice, are puterea de a ierta și de a surâde, în poezia „Senin”: „În mângâierea ce o dai / Petalei / Și în fiorul ei, / Când fin obrazul ți-l atinge, / Ea poate plânge.../ Sau poate că-n uimirea / De-a fi o floare alintată, / Petala iartă, / Sau surâde / Câteodată / Și în veșmânt de catifea, /Suav de-atâta alb de nea, / Poate o vezi ca pe-o crăiasă
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
dans. O cuprinse de mijloc cu cealaltă și o strânse puțin mai mult spre el. Ea îi simți parcă și inima care îi ticăia puternic. Când se termină melodia, el se opri, îi sărută mâna și se apropie, îi sărută obrajii, oftă și îi șopti la ureche: - Mulțumesc draga mea, o să te iubesc toată viața! Ilinca plecă debusolată. Ajunsă în cameră, stătu puțin să își revină, pe pat. “Nu știu ce să mai cred. Gicu, se preface sau chiar s-a reîndrăgostit de
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( V II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346451_a_347780]
-
numesc. toate acele înțepături pe coloană mă îndreaptă., seamănă cu un tratament natural. (mai bine aplic acupunctura sau presopunctura. nu implică legături iluzorii...) să nu uit. agenda ta prețioasă... o plimbi la piept pentru fiecare femeie care îți lasă pe obraz urma rujului. e o formă de mulțumesc, pentru un poem scris într-o autentică stare de euforie dată de o culoare, un picior frumos surprins în mișcare, de o gură țuguiată a eleganță... eu îți las pe umăr urma palmei
AGENDA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346457_a_347786]
-
Mic duce poveri de doruri nestinse ... tăceri nevindecate în negura vremurilor pierdute. Stelele sclipesc..licurici prinși de perdeaua cerului senin. O cometă grăbită trece pe neașteptate învăluind în strai de azur liniștea nopții. Ți-a tulburat gândul. Obosit iți culci obrazul pe Steaua Nemuririi.. Spiritul nopții iți mângâie fruntea și iți înseninează somnul. Surâsul aninat de colțurile Lunii stau dovada că visurile tale călătoresc pe tărâmuri neumblate. Învelișul albastru brodat cu stele, îți veghează liniștea si'ți destramă ceața sufletului ! Somn
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
Mai frumoasă dintre ele! Să se scurgă-n sâni și plete, Și genunchii să îi ude, Iar pe coapse, pe-ndelete, Să vedem șiroaie lude. Cântă, cântă, lăutare! Sară-arcușul de pe strune! În acorduri de chitare Mustul să țâșnească-n spume! Pe obraz roș de fecioară, Să stropească-a gurii buze, Să ne ardă, să ne doară Mii de-nțepături confuze... Uite cum saltă rochița! De-ar fi s-o suie... pân’ la brâu, Că m-a apucat hachița, Cum curge mustul ca
CÂNTĂ, CÂNTĂ, LĂUTARE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346486_a_347815]
-
carte pe care o-așteptăm nespus. în ieslea cea sărăcăcioasă cu preavăratice miresme sosi Iisus în lumea noastră, n-avem acum de ce ne teme. chiar EL, sămânța din Înalt, sortit e pentru noi să moară și lacrimi îi curg pe obraz de răul lumii ce-o să-l doară. tu fulg ce vestea mi-ai adus ești lăcrămioara lui Iisus ce a venit, o știu prea bine, să mă salveze și pe mine. Referință Bibliografică: ce veste-mi dai tu fulg de
CE VESTE-MI DAI TU FULG DE NEA ,POEZIE PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346497_a_347826]
-
iarnă lasă-n suflet când zbor își ia iubirea. Ploi se-abat și nori încep să plângă-n picur, Răceala și tristețea în jur construind zid, Rămâi uitat de lume, de-alegi să rămâi singur Devii din om o umbră, obrazul ți-e livid. Nu te lăsa păpușă, mânuit de soartă, Deschide larg ferestre-n jurul tău, Ca soare să pătrunda și vise să-ncălzească Căci de o-nchizi în tine, durerea-ți face rău. Privește doar spre cer, spre câmpuri
CÂND EŞTI LOVIT DE SOARTĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346499_a_347828]
-
a învins. TU ȘI EU... Tu - aștepți un trandafir Eu - am doar spinii. Tu - zâmbești Eu închid ochii Că totul să fie ca o imensă umbră. Eu - mă pierd în jocul ielelor Tu-mi săruți mâna Ce ți-a mângâiat obrazul. Eu mă zbat... Tu privești răsăritul, Eternul răsărit al marilor iubiri. Atunci, Tu - polul meu opus Apleacă-ți fruntea să te binecuvântez și întoarce-te în țărână. Eu - sunt raza rece a conștiinței tale. RAMURA Sunt ca o frunză La
ILUZII PIERDUTE (POEZII) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346514_a_347843]
-
mă duc desculț! -Ți-e rușine? Dumnezii mă-tii de fudul! Nu vezi că hoții ăștia vor să-mi taie din șomaj? Și ți-e rușine? Se ridică cu furie și întinse mâna să-și lovească propriul fiu de sânge peste obraz. Copilul aștepta cu privirea în pământ. De câte ori n-a luat câte o palmă sau chiar mai multe... Își spunea în gând că așa sunt tații, mai trebuie să-și articuleze copiii, dar el nu va face asta niciodată dacă va
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
floarea... Ce clipe de poveste! Mi se părea iubito Că am ajuns pe creste Și că deasupra lumii Eram numai noi doi, Plutea parfumu-n aer, Cânta iubirea-n noi... Și vrajă era totul Și-n jur era iubire Îți mângâiam obrajii Și plin de nesimțire Mușcam din sânu-ți alb Ca graurul din mere... Cu cât mușcam mai mult Cu-atât simțeam plăcere. Trupul tău iubito Dacă aș fi putut L-aș fi ascuns într-un sălbatic Și nesfârșit sărut Și-o
CÂND POMII-ŞI CERNEAU FLOAREA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348262_a_349591]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > OBRAZUL SFÂNT AL PRIETENIEI Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului Obrazul sfânt al prieteniei Doamnei Georgeta Stancu Strângi lutul prieteniei în mâinile-ți iscusite de olar și-mi mângâi gândurile îngenuncheate în
OBRAZUL SFÂNT AL PRIETENIEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348294_a_349623]