6,675 matches
-
etc., acesta a citit prin el, i s-a părut interesant și ciudat dar în bine. Urmează să-i dau un telefon (lui Bălăiță) în octombrie. Sper să am o carte la anul. Publicată. Acum bine c-am scăpat de obsesia unui manuscris de care mă cam săturasem. Au mai fost cîteva seri cu Madi Marin, Cărtărescu și Ion Bogdan Lefter oameni cu care-mi place să mă văd acolo, animați cam de aceleași gînduri bune întru poezie și cultură în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Sabato), apoi "Însoțitorul" lui C. Țoiu (deși cam gidean, fără fir epic, e un roman foarte bine scris!), "Breviarul" lui M.H. Simionescu (lectură greoaie, temă interesantă, dar carte ratată), "Strada dughenelor întunecoase" a lui Modiano (un scriitor la modă, cu obsesii repetate; vezi și "Bulevardele de centură"), "Lumea în două zile" a lui Bălăiță (încă n-am terminat-o; ciudată, dar parc-am mai citit așa ceva; l'écriture, și aici, remarcabilă!). Relecturări din Kierkegaard o mare bucurie spirituală acest geniu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ca a făcut și mai face E.B. acum este cu totul jenant și nu știu de unde perseverența aceasta în a-i face pe toți tinerii poeți să-l deteste?! Te îmbrățișez pentru CARTE! Ești tu, aproape neschimbat, cu aceleași admirabile obsesii, cu aceeași dezinvoltură poetică, mereu seducătoare în ceea ce mă privește. Ai multe texte emoționante, dincolo de ceea ce unii ar numi "invazie livrescă"! Mi s-a părut colosală poema plecării tale la mare, în special "imaginea" aceea din final, cu marea gravidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
au revenit, înmulțindu-se. Mereu încerc să-mi recîștig un anumit ton și, deși n-o fac rău așa cum o fac acum, nu prea reușesc. Dar nu mă las! În poezie este foarte important să te individualizezi, să-ți reiei obsesiile fără a pica în manierism, deși eu unul cred că toți marii poeți, sau, în orice caz, poeții adevărați au fost manieriști în propria-le formulă. Mi-a revenit și gustul pentru citit în vederea examenelor. Citesc la dialectologie. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mai adăugăm acestor considerații și faptul că miza principală a autorului nu o constituie aspectul strict literar, am scăpat de o mare și inutilă bătaie de cap. Și asta pentru că demersul primordial al autorului este acela de a-și vindeca obsesiile care i-au alterat trăirile unei lungi și fragile perioade ale existenței sale, desfășurate sub mai multe semne nefaste (războiul, foametea, ciuma roșie, arestarea tatălui și deportarea întregii familii în Bărăgan), precum și împăcarea lui cu lumea și cu Dumnezeu, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Dali care mi-a marcat în mod deosebit imagistica și penetranta dragoste pentru metaforă, anaforă și zeugmă. A.B.Dar modele literare ați avut? Desigur, foarte multe. La început ca pe toți de altfel Eminescu pentru care am dezvoltat o obsesie (I-am și tradus poemele integral), dar și Bolintineanu sau Bacovia. Din literatura germană, paralel cu cea română au fost "baladiștii" (pe care i-am tradus și în 1970 cu ajutorul lui Marin Preda publicat la Cartea Românească), mai târziu Rilke
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ralea etc.) a scos parțial România din anonimat și provincialism, dacă generația 60 a refăcut punțile lirice cu generația interbelică, generația '80 s-a dorit o generație universală, care să înscrie România în circuitul european și mondial. Ea a avut obsesia teoretică și obsesia existențială, sentimentul critic și chiar un fior diacronic, adică sensibilitate față de istorie și conștiința că este a treia mare generație culturală, după cea pașoptisto-junimistă și după cea interbelică. Trebuie să accentuăm faptul că în literatură sincronismul s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scos parțial România din anonimat și provincialism, dacă generația 60 a refăcut punțile lirice cu generația interbelică, generația '80 s-a dorit o generație universală, care să înscrie România în circuitul european și mondial. Ea a avut obsesia teoretică și obsesia existențială, sentimentul critic și chiar un fior diacronic, adică sensibilitate față de istorie și conștiința că este a treia mare generație culturală, după cea pașoptisto-junimistă și după cea interbelică. Trebuie să accentuăm faptul că în literatură sincronismul s-a putut realiza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
duc bătălii în numele unor interese personale și de grup. Există, altminteri, în România, o adevărate molimă a premiilor și diplomelor, încât nu cred să se fi emis vreodată în istorie atâtea ca după 1989. De aici s-a născut și obsesia românilor pentru Premiul Nobel, care și acesta se conferă după criterii ideologice, nicicum de valoare, știut fiind că valoarea nu mai e o... valoare în lumea contemporană. Important e să-ți vezi de meseria de scriitor, cu onestitate și dăruire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Gabriel Ibn Dibuk. (râde) A.B.Descrie-mi cum te pregătești să scrii, ce ai pe birou, ce nu îți lipsește... De obicei, mă pregătesc de scris după niscai foială. Câteva zile nu-mi găsesc locul, cumva mă împovărează câteva obsesii sau urgențe expresive. Pentru a ajunge să scriu, mai întâi toate acestea ajung să devină un fel de disconfort...Obsesiile, temele, gândurile, ideile... după care brusc se instituie un fel de magnetism care agregă și coagulează direcțiile, șirurile de idei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lipsește... De obicei, mă pregătesc de scris după niscai foială. Câteva zile nu-mi găsesc locul, cumva mă împovărează câteva obsesii sau urgențe expresive. Pentru a ajunge să scriu, mai întâi toate acestea ajung să devină un fel de disconfort...Obsesiile, temele, gândurile, ideile... după care brusc se instituie un fel de magnetism care agregă și coagulează direcțiile, șirurile de idei noi și de gânduri, fluxurile de cuvinte, firul epic și fragila atmosferă lirică... încep să caut foaia de hârtie sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
politică. Mult timp s-a complăcut într-o agendă care nu era deloc a majorității electoratului ; era de pomină, de exemplu, cazul unui lider care le reproșa ziariștilor, într-o confe‑ rință de presă, că nu vin deloc în întâmpinarea obsesiilor sale. Poate ar trebui să deschidem discuția despre Ceaușescu și să vedem în ce măsură e justificată apropierea pe care o făceați între cultul forței la Cioran și obsesia omului nou la Ceaușescu ; ambiția celor doi de a schimba felul de a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ziariștilor, într-o confe‑ rință de presă, că nu vin deloc în întâmpinarea obsesiilor sale. Poate ar trebui să deschidem discuția despre Ceaușescu și să vedem în ce măsură e justificată apropierea pe care o făceați între cultul forței la Cioran și obsesia omului nou la Ceaușescu ; ambiția celor doi de a schimba felul de a fi al poporului nostru. În sensul acesta vreau să vă spun ce am aflat, imediat după celebra plenară a Comitetului Central, din aprilie 1968, o plenară lărgită
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
plecat de la Iași ? A.M.P. : Cred că întotdeauna am vrut să plec, natura mea e aventuroasă. În timp ce colegii mei rezidenți visau, în lungile noastre nopți de gardă, să rămână în Iași și să nu ajungă la țară, că era acea obsesie, eu mă gândeam : „Dar eu ce-mi doresc ?“ Eu nu știam cum să scap din Iași. Deci să rămân în Iași, după rezidențiat, unde fusesem dintotdeauna, mi se părea un ideal absurd. Și cum s-a întâmplat de-am plecat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cam subtilă, mă tem, există o imagine în Jung că inconștientul colectiv este ca o mare în care se ridică insulele unde sinele e mărginit și poți imagina că la o furtună valurile mătură plaja și ai acest transfer de obsesie istorică la persoane care, peste ani, au urmărit același ideal. Romanul combina narațiunea medievală cu narațiunea contemporană, întrepătrunzându-le. Personajul con temporan, din cauza acestei întrepătrunderi (el spunea că scrie un jurnal, numai că de fapt relatarea era din altă epocă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
aspecte istorice), problemele limbilor (ale sistemelor istorice autonome) și problemele vorbirii (după Saussure, folosirea individuală a limbii de către un mare scriitor). Nu vreau să spun că această analogie ar dovedi ceva, dar pentru mine a devenit o obișnuință (poate o obsesie) să văd peste tot analogii între structura mitologică și cea lingvistică. Într-adevăr, mai ales învățătura lui Dumézil ne arată în ce grad o structură lingvistică este condiționată de sistemul mitologic care îi corespunde. Dar poate că acest lucru este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
einer Tabula polyglotta von 32 Arten Tatarischer Völker Sprachenund einem Kalmuckischen Vocabulario, Stockholm, 1730. Ca și Daniel Gottlieb Messerschmidt, Nicolas Witsen sau Dimitrie Cantemir, Strahlenberg aparține mediului academic dependent de curtea lui Petru cel Mare, modelat parțial de intuițiile și obsesiile lui Leibniz privind originea scitică a limbilor europene și interesul său pentru specimenele de limbi „tartarice”. Vezi Véronique Schiltz, La redécouverte de l’or des Scythes. Histoire de kourganes, Gallimard, Paris, 2001; René Létolle, „Les expéditions de Bekovitch-Tcherkassy en Turkestan
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fine". Această fugă permanentă după îmbogățire îl fac pe conducătorul "Curentului", care numai de lipsă de interes față de bani nu putea fi bănuit, să exclame: "Oricît de mare ar fi rolul banului în viață, el nu trebuie să devină o obsesie, nu trebuie să ne subordoneze toate gîndurile, să ne altereze întreaga viziune a vieții". Tristețea și uimirea pamfletarului de la "Hiena" față de marele poet Tudor Arghezi, cel pe care l-a cunoscut și admirat pentru poezia lui, înainte de a-l cunoaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și un admirabil portretist al celor care nu mai sînt și nu numai; de altfel, un capitol din Subiect și predicat poartă numele: Prieteni care au fost. Exilul, un tărîm de inițiere și de probă, a avut România ca o obsesie cronică, nu numai pentru Mircea Eliade, ci și pentru Virgil Ierunca. "A fi obsedat de România în exil însemna pentru Virgil Ierunca o probă de sănătate morală și de responsabilitate spirituală". Rezistența politică prin cultură, propovăduită în exil de Mircea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de veleitarii care-și închipuie că exilul începe cu ei; pe de altă parte, timpul și trecerea lui au cristalizat insulele de puținătate morală și intelectuală". Virgil Ierunca își motivează prietenia care îl leagă de Mircea Cismărescu, prin cele cîteva obsesii comune: unul este exilul ca loc favorizant al existenței, țara ca perpetuă nostalgie și singura motivație a rostului de a fi și, nu în ultimul rînd, acel NU categoric și permanent în contra celor care au comunizat România, desfigurîndu-i chipul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe Tudor Vianu. O tăcere, poate vinovată, din partea actanților practicanți, s-a menținut mult timp după '89, cu puține abateri, în ce privește literatura realist-socialistă impusă ca modalitate estetică de tancurile Armatei Roșii. Astfel, îndreptățit observa Emil Iordache, "după aur, glorie și obsesii remarcăm (cu excepțiile de rigoare) o foarte puțin productivă atitudine de invectivă sau, dimpotrivă, de ironizare superioară a așa-zisei literaturi realist-socialiste, deși sintagma a circulat și la noi intens, iar mulți dintre fondatorii și susținătorii ei sînt încă prezenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
proiectată întîlnire cu o cunoștință mai veche, la care nu voi putea fi prezent, ca și rușinea de a trezi un prieten în miez de noapte, punîndu-l în situația de a-și expune infirmitatea. Toate acestea mă preocupau pînă la obsesie. Era un fel de a întoarce spatele realității. Gestul nocturn al arestării, prin latura lui conspirativă, prin misterul întreținut asupra învinuirilor, semăna foarte bine cu o eroare, dar nu era. Era o treabă planificată și înfăptuită cu bună știință. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
stea de vorbă cu artiștii locului, să-i înțeleagă și să le descopere viziunile, să atingă celebrele monumente și să colinde expozițiile, să intre în Paris ca într-o femeie și să se îndrăgostească atât de tare de ea, până la obsesie și înapoi. Pentru acestea a plecat Cristi în toamna lui 1937 în Orașul Luminilor. Pentru un artist, contactul cu marile centre ale lumii, acelea care dau tonul în materie de artă, este foarte important în desăvârșirea carierei lui. Modelul meu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un scop al vieții, Ion Negoițescu, scriindu-și la München, În R.F. a Germaniei, această „istorie”, anunțată cu ani Înainte În România, ne-a dăruit o sinteză cu mult sub așteptări, pripită, subiectivă În sensul rău al cuvântului, marcată de obsesiile și extravaganțele literare ale adolescentului terbilist și „genialoid” ce fusese!...Ă Deoarece, pentru a reveni Încă o dată la psihologie - poate și la o „psihologie a succesului”! -, dintre cele două categorii, a posibilului și a probabilului, este indubitabil faptul că prima
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se și cade a fi re-lecturate marile capodopere ale omenirii! -, la Început În rezumate publicate pentru copii și apoi În textul integral și În câteva limbi. (Când m-am Împrietenit cu poetul Nichita, ne-am „Întâlnit”, dincolo de idei și de obsesii comune, și În coincidențe livrești și, pe raftul cel mai de sus, la ambii, stătea domnul Swift cu al său aventurier și nefericit Gulliver!...Ă La modul absolut amuzant, la eroul nostru englez, care prin două catastrofe acvatice descinde În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]