6,787 matches
-
Nimeni nu îndrăznea să iasă pe străzi. Era încă atât de întuneric, încât soldații nu puteau recunoaște chipurile celor din fața lor și, în drum spre Templul Myokaku, a doua armată își luă drept dușmani o parte din propriii oameni, care ocoliseră pe altă stradă îngustă. Deși comandantul îi prevenise strict să nu deschidă focul fără ordin, când ajunseră la colțul intersecției, soldații surescitați începură, dintr-o dată, să tragă prin ceață. Când simțiră mirosul fumului de pulbere, spiritele li se inflamară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Horio Mosuke, Nakagaba Sebei, Takayama Ukon și Ikeda Shonyu se repeziseră cu toții să fie primii care urcau pe Tennozan, dar numai Hori Kyutaro, le comandase trupelor sale ca, de la răscruce, s-o ia spre partea dinspre miazănoapte a poalelor. Ocolind rapid poalele muntelui, încercară ceva total diferit: să blocheze retragerea inamicului. Așa cum se așteptaseră, atacul lateral interceptă unitatea lui Matsuda și îl aduse pe generalul acesteia, Matsuda Tarozaemon, drept sub ochii lor. Coliziunea fu mult mai violentă decât ciocnirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai erau destul de roșii, dar, pe pământ, se întunecase deja. Dengo aprecie că se dusese prea departe și-și schimbă instrucțiunile. — Cotiți la dreapta! ordonă el. Întoarceți-vă! Întoarceți dreapta cât puteți! Avea intenția de a pune toată armata să ocolească în cerc, pentru a se reuni cu armata principală și a continua lupta împreună. Dintr-o dată, însă, o unitate sub comanda lui Hori Kyutaro atacă năprasnic, dinspre stânga. Dengo avu senzația că soldații inamici erupseseră de-a dreptul din pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că localnicii dormeau adânc, ignorând haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără vreun incident. Oprindu-se într-un loc unde drumul ocolea un pâlc de bambuși, îi așteptară pe Mitsuhide și grupul său. Siluetele celor doi oameni și lucirile lăncilor se vedeau limpede în umbra copacilor, care se înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soarta fostului domeniu Akechi - sau, cu alte cuvinte, problema modului de a împărți domeniul între vasalii supraviețuitori ai clanului Oda. Întrucât era o problemă substanțială care afecta, în mod direct, interesele tuturor generalilor, nimeni nu se aștepta să se poată ocoli această dificultate - chiar mai mult decât în cazul problemei succesiunii. — Această chestiune ar trebui să fie tranșată de vasalii superiori, își exprimă modesta opinie Hideyoshi, care obținuse prima victorie, ușurând, astfel, mult evoluția conferinței. — Ei, ce părere are cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se afla în apropierea intersecției drumurilor de Ise și Mino. Trecu pe la colțul magaziei și porni către răspântie. În acel moment, Kumohachi, care tocmai primise chemarea lui Hideyoshi, îl ajunse, în fugă, din urmă. Aici sunt, la ordinele dumneavoastră! îl ocoli el, îngenunchind în fața lui. Kumohachi era un războinic bătrân de șaptezeci și cinci de ani, dar nu putea fi ușor înfrânt nici chiar de oameni mai tineri, iar Hideyoshi observă că venise echipat deja cu armura. — Ei, nu e o problemă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mulțumit de sine însuși, ceea ce însemna și că avea conștiința întrucâtva încărcată. Evita să-l privească pe Hideyoshi în ochi. Și unde era Hideyoshi în ziua a optsprezecea din Luna Întâi? Ce făcea? Însoțit doar de câțiva vasali de încredere, ocolea, pe la miazănoapte, lacul Biwa, traversând, pe furiș, zona montană de pe granița dintre Omi și Echizen. În timp ce cutreierea satele alpine și podișurile, care încă erau îngropate sub un strat gros de zăpadă, Hideyoshi arăta cu un băț de bambus locurile strategice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Câinelui. Nu-i luase decât cinci ore ca să vină din Ogaki, întrucât făcuseră tot drumul fără să se oprească. Cei cincisprezece mii de oameni ai lui Hideyoshi se aflau la Muntele Tagami. Kinomoto era doar un popas pe drumul care ocolea panta răsăriteană a muntelui. O divizie a armatei de pe pisc era postată în cătun. Chiar lângă satul Jizo, oamenii construiseră un turn de observație. — Unde ne aflăm? Cum se numește satul ăsta? întrebă Hideyoshi, oprindu-și brusc, din galop calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în înaintare ale lui Hideyoshi spulberau fără milă armata clanului Maeda, iar o parte din luptătorii ariergardei fură doborâți. Între timp, Inuchiyo și fiul său își conduceau trupele, aproape nevătămate, afară din tabără; de la Shiotsu, o luară pe un drum ocolit prin Hikida și Imajo, pentru ca, în cele din urmă, să se retragă în Castelul Fuchu. În timpul crâncenei bătălii, care durase două zile, tabăra clanului Maeda fusese ca o pădure solitară, stând liniștită în mijlocul norilor haosului. Care era situația în tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moară, își pregătiseră dinainte lăncile și așteptau comanda. De cum li se dădu ordinul de înaintare, se repeziră spre Nagakute. Lui Shonyu îi plăcea să aleagă tactici de luptă neobișnuite, chiar și în asemenea situații. Unitatea trupelor de atac primi comanda, ocoli Nagakute și ținti trupele care rămăseseră, după ce aripa stângă a clanului Tokugawa năvălise înainte. Planul consta în a ataca rapid centrul inamicului și, cât timp formațiunea de luptă a acestuia cădea pradă dezordinii, a-l captura pe comandantul suprem, Tokugawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
T.R.-iștii erau cu toții oameni cu studii înalte și doar asta le era meseria: să spună vrute și nevrute. Se trăgea pe grupe. După ce o grupă de T.R.-iști termina tragerea i se încredința o altă misiune. Încolonați, părăseau linia de tragere, ocoleau câmpul pe lângă gardul înalt de beton și ajungeau în dreptul liniei țintelor. Linia țintelor era deasupra unui val de pământ abrupt, înalt de vreo cinci metri, iar din margine puteai să constați că era străbătut de un tunel de beton. Intrând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
șfichiuiască bălăriile, la fel de absent, poate doar cu mai puțină ură. Hainele de pe el erau aproape zdrențe, iar în picioare purta o pereche de ghete largi, cu șireturile dezlegate. Eugen îi tăie calea. Tu n-auzi? Stai pe loc! Băiatul îl ocoli fără o vorbă și fără să-și ridice măcar privirea spre el. Doar încetă să croiască bălăriile și își văzu de drum. Hei, măi nebunule! strigă încă o dată Eugen în urma lui. E zonă interzisă! Se fac trageri acolo. Oricând poate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în mișcare înceată o porțiune din ghețușul de pe trotuar, pe care lumina lăptoasă a zilei nu reușise să-l dezghețe. Gerul se strecura înăuntru pe deasupra pardoselii de ciment, dar ușa aceea întredeschisă nu stătea în calea curentului rece. Gerul o ocolea și se îndrepta cotind către picioarele mesei de lângă brad, pe care nu mai rămăsese niciun cadou. Iar în pragul acelei uși întredeschise stătea o femeie acum o vedea pentru prima oară care semăna puțin cu doamna Viziru când le recita
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ce avea să se întâmple! Ei bine, dacă ar fi bănuit, nu s-ar fi întors în ruptul capului acasă de-a dreptul pe strada I.C. Brătianu, ca de obicei. Ar fi făcut un ocol, oricât de lung, ar fi ocolit pe Bulevardul Carol, sau dincolo de el; ar fi ocolit tot orașul! Ar fi meritat orice efort. Dacă ar fi bănuit la ce umilință avea să fie supus, nu s-ar fi dus la școală în ziua aceea! Iar dacă totuși
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fi bănuit, nu s-ar fi întors în ruptul capului acasă de-a dreptul pe strada I.C. Brătianu, ca de obicei. Ar fi făcut un ocol, oricât de lung, ar fi ocolit pe Bulevardul Carol, sau dincolo de el; ar fi ocolit tot orașul! Ar fi meritat orice efort. Dacă ar fi bănuit la ce umilință avea să fie supus, nu s-ar fi dus la școală în ziua aceea! Iar dacă totuși s-a dus, ar fi trebuit să nu se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar e la fel de înălțător! Pocnind din bici pe lângă boi!... Jipa se răsuci pe scaun trecându-și un cot peste spetează și aruncă o privire plictisită în susul stalului. Ia uite la ei! Dezgustător! Îi fixezi drept în ochi și ei îți ocolesc privirea. Rând pe rând! Toți! Și știi de ce? Fiindcă le e rușine! Cu ochii goi, te-ntâmpinau cerșind la porțile cetății... Reveni la poziția de dinainte și își înclină capul spre Dragoș, conspirativ, ca să-i poată vorbi fără să fie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
răspundă chemării Canalului, o chemare directă, vizuală, adresată celeilalte „mâneci“. Cele două canale păreau a-și vorbi unul altuia, analizând posibilitățile de aliniere sau alianță. Numai că Bull nu sărise. Fentase superb - o mișcare ondulată ca aceea a unui iaht -, ocolise puțin pentru a evita contactul cu ultimul adversar și, în fine, pusese mingea chiar pe marcaj, dincolo de cei doi stâlpi ai porții. Towser Bridges, căpitanul echipei Wanderers, îi permisese lui Bull să execute transformarea (în ciuda faptului că șuturile lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea aceasta căzu exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui Euripide. Ne era jenă să spunem ce gândim, iar mie unul chiar teamă, întrucât puteam părea nebun dacă aș fi fost singurul căruia îi displăcuse în mod profund Chiuveta de oțel. - Îmm... prefer să las pe altcineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aceea groaznică din care credeam că eu nu am cum să fac parte, că am să fiu scutit de a-i fi slujbaș? Chiar despre ea să fie vorba, iar acum, ironie a sorții, ea nu numai să nu mă ocolească, dar să mă și includă printre personajele ei principale? Nu vreau să cred, deși oricât aș evita adevărul, el totuși mă împresoară neîndurător. Se pare că nimeni nu poate sau nu vrea să răspundă frământărilor cu care uneori simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spun, dacă nu postiți plini de umilință, nu veți fi niciodată eliberați de puterea Satanei și de toate bolile care vin de la Satana. Postiți și rugați-vă cu ardoare, căutând neîncetat puterea Dumnezeului cel viu, pentru vindecarea voastră. Când postiți, ocoliți Fiii cei păcătoși ai Oamenilor și căutați să atrageți spre voi îngerii Mamei divine a Naturii, pentru că numai cel care caută, până la urmă va găsi. Căutați aerul proaspăt al pădurii și al câmpiilor și acolo, în mijlocul lor, veți găsi pe
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
oară, iarăși, când soarele este la apus. Respectând acest îndemn nu veți vedea niciodată boala, pentru că asta este plăcut în ochii Domnului. Și dacă doriți ca îngerii lui Dumnezeu să se bucure în trupul vostru și ca Satana să vă ocolească, atunci nu vă așezați decât o dată pe zi la masa lui Dumnezeu. Iar atunci, zilele voastre vor fi lungi și fericite pe acest pământ. Mâncați întotdeauna atunci când masa lui Dumnezeu este servită înaintea voastră și mâncați întotdeauna din ceea ce se
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
beți și laptele animalelor voastre, căci pentru aceasta a dat Domnul ierburile câmpului tuturor animalelor care dau lapte, pentru ca ele să-l poată hrăni pe om cu laptele lor. Fericiți sunt aceia care mănâncă numai la masa lui Dumnezeu și ocolesc toate spurcăciunile Satanei. Nu mâncați hrana necurată adusă din țări îndepărtate, ci mâncați întotdeauna ceea ce crește și s-a copt în copacii voștri. Pentru că Dumnezeu știe bine ce este trebuincios pentru voi să mâncați și unde și când să o
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ciripiturile păsărilor. Asta-i harta, a spus Hamsterul Ciufulit, arătându-ne drumul desenat. O luăm pe-aici, acolo e o fântână, trecem de ea și de pod, apoi urcăm dealul, mai departe e pădurea... N-ai desenat bine, trebuia să ocolești cărarea pe dincolo de crâng, l-a contrazis Hamsterul Colțos, mormăind nemulțumit. Ghidușa a intervenit și ea: Ba pe-acolo trebuie s-o luăm, știu eu mai bine! Eu am mai fost la pădure. Acela e drumul. Dacă vrei tu să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
propus ea la un moment dat, pentru că drumul cotea șerpuit, și printre copaci se vedeau copiii care ajunseseră în partea cealaltă. Bine, am acceptat eu imediat, bucurându-mă de idee, și am pornit-o direct printre tufe, buruieni și ciuperci, ocolind crengile și trunchiurile risipite prin pădure. I-am ajuns din urmă pe copii, care se opriseră în fața unui pod. Era un pod din lemn și frânghii, pe deasupra unei văi adânci, unde se zărea un râu. Copiii ezitau. Portocala o porni
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mi-a pus un braț în jurul gâtului și mi-a tras capul pe spate, de-abia mai respiram, în timp ce cu cealaltă mână mi-a luat briceagul. Ar trebui să te caftesc, mi-a spus, apoi mi-a dat drumul, a ocolit banca și s-a oprit în fața mea, pe umăr îi atârna un fel de cutie mare, dreptunghiulară, arăta ca un ghiozdan, numai că era mai mare, și-a luat-o de pe umăr, punând-o pe bancă, lângă geanta mea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]