8,329 matches
-
ele... Ciuperca e, ca și animalul, heterotrofă, adică nu se hrănește cu Soare, ci cu hrană organică. Pe urmă, se colorează ca și animalul, cu melanine, de unde umbra de brun pe care o au Întotdeauna, fie albe, fie roșii ca pălăria șarpelui; nu cu antociani, precum florile, care pot fi și albaștri - ați văzut o astfel de ciupercă? -, și nici cu clorofilă ca frunzele. Ciuperca nu acumulează glucoza ca amidon, precum planta, ci ca glicogen, ca animalul. Cât despre celuloză, alt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
închiriază caii cei mai frumoși din sat, plătind gospodarilor de la care i-au luat, cu o zi de coasă în sezonul de vară. Atât feciorii, cât și caii lor pe tot timpul ceremonialului cununiei sunt împodobiți sărbătorește, cu căciuli sau pălării cu vârste cu flori cât mai colorate pe cap, cu recăle pe care își prind în ace de siguranță sau își cos sumedenie de cârpe sau batiste frumos lucrate de fetele satului. De obicei, feciorul e ajutat să se îmbrace
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
țâțână dispozitivul pe care se sprijină o ușă țâpa (a) a arunca țechere coș cu toartă U ulcică cană de pământ pentru apă ulcior damigeană V văxuit lustruit (despre încălțăminte) vânturătoare cofă vârstă etate, dar și smoc de flori la pălărie vedriță găleată din lemn vlecuit istovit Z zamă ciorbă zăpor urcuș greu în pădure zăporât mic și urât zgrăbunță bubuliță zorit urat grăbit Cuvânt după Motto: I.P.RICHTER (scriitor romantic german 1763 1825) Incheiem aci stimate cititorule periplul nostru prin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la început, ci cu puțin regret că părăseam plaja, nisipul fierbinte, marea. Ca să menținem totuși buna dispoziție ne-am fotografia în fel și fel de poziții, cum ne trecea prin cap:Janeta cu și fără coc, eu cu și fără pălărie. Am mai fi stat, dar trebuia să plecăm să ne pregătim de plecare. Pentru ultima dată am simțit nisipul fierbinte sub picioare că obișnuiam să mergem desculțe până la trotuar. Era fierbinte chiar și spre seară, cu atât mai mult acum
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Suceava în 1987), nimeni altul decât fostul casier al Comitetului, s-a aflat că Nicolae Iorga a venit de două ori la Ipotești pentru ridicarea bisericii; prima oară când începuse construcția, iar a doua oară la inaugurare. Cu barba mare, pălărie pe cap, Iorga a întins bastonul spre tânărul Silveanu de atunci, întrebându-l: Dumneata ești învățătorul satului? Da, dom' Profesor. Am să te rog să ajuți cu copiii la ridicarea bisericii. Lucrul acesta s-a și întâmplat, numai că meșterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
crâșmă, afară de aceea el zicea că popa nu știe carte. Și popa aceeași vorbă despre el și amândoi aveau drept. E drept că, pe lângă părintele, ce s-atinge de-ale trupului dascălului nu era nimică. Pune-ți pe genunchi o pălărie și vezi pe dascălul aievea. Dar de-nvățat, apoi să te păzească Dumnezeu. Pân-a nu sloveni vorba n-o citea, măcar să-l tai. Unde nu putea descurca, apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la glasuri. Buchilat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
grumaz și dinainte, astfel încât pieptul alb se vedea sub cămașa de in, fața palidă, dar dulce și plină de bunătate, ochii mari, albăstrui priveau cu melancolie, iar părul cel blond și lung i cădea pe umeri, acoperit de-o largă pălărie neagră ... Era într-adevăr frumos ca o femeie, blond, palid, interesant 294. Câte-o particularitate greu de probat astăzi revine cu tărie, semn că, poate, va fi fost a personajului invocat: Dar strînsoarea cea rece și tare a mânei lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lămurit Coolidge spuneți-i asta și doamnei"... Cartea lui Friedman nu recomandă remediile străvechi contra impotenței (decoct de șopârle uscate, testicule de țap prăjite în unt limpezit, muște pisate, badijonări cu frunze de salcâm în miere ș.m.a.), ci își scoate pălăria în fața performanțelor Viagrei. Concluzionând: "După mii de ani în care a tot întrebat cine controlează pe cine el pe mine, sau eu pe el?, bărbatul a găsit în sfârșit puterea de a răspunde cu ajutorul chimiei: eu îl controlez pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu ratau petrecerile câmpenești de la Pester, la Manta Roșie, la Șoituz, dar mai ales la Copou, unde spune Rudolf Suțu "lua parte o lume imensă, cu colb până-n naltul cerului, cu copii călcați în picioare și cu rochii rupte și pălării turtite..." Pe post de cinema se afla "fotoplasticul" 50 de bani intrarea. Cine-și mai amintește de instalația ce oferea privitorului ("două stecle de persoană") diapozitive (cred) cu felurite imagini, adică, așa cum spunea reclama, "vederi și figuri din toată lumea". Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nimeni nu se îndoiește de asta." Și atunci? Stati se îmbățoșează: Nimeni nu are dreptul să-mi impună cum să-mi numesc limba." Mă rog, așa o fi. Să-i spună și "limba plugarilor", dar dacă Măria își pune altă pălărie, nu-i tot Măria? Am măcar satisfacția că mi s-a răspuns în sfârșit unei mai vechi întrebări a subsemnatului, pusă încă în volumul I din "Cronica Basarabiei": eu, născut și școlit la Iași, profesor de română, ce limbă vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
întrebărilor ziaristului Mihai Morăraș, de la revista "Literatură și artă": " Pe ce căi să ajungem acolo unde vrem, dacă nu prin țară? Druță: Care țară? Cum care țară? România. Măi, Morărașule, dacă tu crezi că eu voi pleca în Europa cu pălăria lui Mircea Radu Iacoban, greșești amarnic." Am adăugat niște virgule în textul interviului, fiindcă academicianul român Ion Druță nu prea le are cu gramatica (prozele sale sunt cronic populate cu dezacorduri și alte asemenea probe de neîndemânare lingvistică). Dar, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Radu Iacoban, greșești amarnic." Am adăugat niște virgule în textul interviului, fiindcă academicianul român Ion Druță nu prea le are cu gramatica (prozele sale sunt cronic populate cu dezacorduri și alte asemenea probe de neîndemânare lingvistică). Dar, să revenim la pălărie. Evident, e-o figură de stil până la această vârstă, nu m-am învrednicit să port pălărie. Dac-o iau ca metaforă, trebuie să observ că onorabilul academician nu s-a sfiit să-mi accepte pălăria atunci când, în ani grei, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu prea le are cu gramatica (prozele sale sunt cronic populate cu dezacorduri și alte asemenea probe de neîndemânare lingvistică). Dar, să revenim la pălărie. Evident, e-o figură de stil până la această vârstă, nu m-am învrednicit să port pălărie. Dac-o iau ca metaforă, trebuie să observ că onorabilul academician nu s-a sfiit să-mi accepte pălăria atunci când, în ani grei, i-am jucat două piese în aceeași stagiune la Teatrul Național din Iași. Mai mult: când domnia sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lingvistică). Dar, să revenim la pălărie. Evident, e-o figură de stil până la această vârstă, nu m-am învrednicit să port pălărie. Dac-o iau ca metaforă, trebuie să observ că onorabilul academician nu s-a sfiit să-mi accepte pălăria atunci când, în ani grei, i-am jucat două piese în aceeași stagiune la Teatrul Național din Iași. Mai mult: când domnia sa a împlinit 60 de ani (1988) am dus Naționalul ieșean la Chișinău, spre a-i onora aniversarea (cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
stagiune la Teatrul Național din Iași. Mai mult: când domnia sa a împlinit 60 de ani (1988) am dus Naționalul ieșean la Chișinău, spre a-i onora aniversarea (cel dintâi teatru românesc în Basarabia după zeci de ani...) Acum, constat că pălăria sus-semnatului e-o piedică în calea Republicii Moldova pe drumul ei victorios spre Europa! Totdeauna am spus și scris că Druță este un scriitor autentic, ceea ce-i justifică prezența în literatura română. După cum observa un critic basarabean (Tudor Paladi), "drama scrisului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
recapete steagul ce i l-au luat... gazetele. Maiorul Pruncu (conservator) va declara, în plină ședință a Camerei (1892): "Cât despre meritele domnului maior Candiano, ele sunt egale cu meritele lui Grigore Ioan, care avea o bortă de gloanțe în pălărie adică parodia colosală și a lui Candiano, și a lui Grigore Ioan" (aplauze). Cam același lucru îl va susține și deputatul de tristă amintire A.C. Cuza, în broșura " O pagină din istoria războiului independenței", unde, sprijinindu-se pe mărturiile unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dezinvolt, gălăgios, galant, șarmant. Dimineața, când veneau împreună fiindcă ea își găsise un post la biblioteca facultății se țineau de mână, ca doi copilași de la grădiniță; și când el ajungea în dreptul cabinetului său se oprea, se descoperea (fiindcă avea o pălărie cu borurile largi, à la Caragiale), o privea și o sorbea din ochi, se ridica pe vârful picioarelor și-i ridica mânuța sus și i-o pupa îndelung, urându-i "o zi bună!", apoi mai stătea și o privea încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am așezat într-un scaun lateral, în strana din dreapta, unde mai ședeau câțiva bărbați, intrați înaintea noastră și care așteptau și ei începerea slujbei. Dintre ei, mi-a atras atenția vecinul care-și pusese, pe scaunul ce ne despărțea, o pălărie mare, neagră, cu borurile largi, având bătute în postavul din față trei steluțe: una mai mare, în mijloc, și alte două, alături, de-o parte și de alta primeia. Când i-am văzut această impozantă și extravagantă pălărie, de cawboy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
despărțea, o pălărie mare, neagră, cu borurile largi, având bătute în postavul din față trei steluțe: una mai mare, în mijloc, și alte două, alături, de-o parte și de alta primeia. Când i-am văzut această impozantă și extravagantă pălărie, de cawboy, l-am și poreclit în gând "șeriful". Și așa i-a rămas numele, cât ne-am aflat în preajmă. Și, slavă Domnului, că ne-am aflat mai mult decât ne-am fi așteptat până când el avea să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
noastră, Emilian Neda scoase, din buzunarul drept al pantalonilor, un pistol adevărat, mic și lucios. Îl vedeți? E încărcat. Are doar piedica pusă. E cu aer comprimat. Mi l-a adus băiatul meu, din S.U.A. El mi-a adus și pălăria asta... Oamenii de-aici au început să mă poreclească "șeriful". Fiindcă știau că am pistol și pălărie de șerif. Am zâmbit. Și Emilian Neda m-a întrebat: De ce râdeți? Că oamenii m-au poreclit "șeriful"? Așa v-am zis și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
E încărcat. Are doar piedica pusă. E cu aer comprimat. Mi l-a adus băiatul meu, din S.U.A. El mi-a adus și pălăria asta... Oamenii de-aici au început să mă poreclească "șeriful". Fiindcă știau că am pistol și pălărie de șerif. Am zâmbit. Și Emilian Neda m-a întrebat: De ce râdeți? Că oamenii m-au poreclit "șeriful"? Așa v-am zis și eu în gând. Cineva, dintre cei ce așteptau, spuse cu glas tare: Am vorbit acum pe telefonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Apoi, ca într-un număr de magie, totul se limpezi și din nou mica gară răsări cu tot cu mulțime.. și, încet, încet, trenul porni îndepărtându-se. O vreme, încă, se mai văzu mulțimea de mâini întinse spre cer fluturând batiste și pălării, din ce în ce mai mici.. tot mai mici... Satul pribegiei noastre rămânea în urmă, tot mai în urmă, cu lacrimi și o tristețe adâncă, cu neputință de înfățișat în cuvinte. În urechi îmi mai răsună, o vreme, printre huruitul și pocnetul roților pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de nestăvilit. „ - E un fel de... „a se vinde pe un blid de linte..!”, cum se zice..!”. Murmură un bărbat scund, bondoc, cu ochelari rotunzi ca două rotițe, la urechea vecinului, un domn în vârstă, înalt și foarte impunător, cu pălărie cu boruri largi și lavalieră neagră la gât, fost parlamentar liberal. „ - Nuu... nicidecum, domnule... ce linte..., e o crimă domnule!.. îi răspunse indignat senatorul. Păi, bine domnule... chiar de bună voie..!”, și făcu un gest cu mâna a lehamite. „ Cum
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
municipiului CARACAL, județul OLT Descrierea stemei: Stema municipiului Caracal, potrivit anexei nr. 4, se compune dintr-un scut despicat; în dreapta, pe roșu, lupoaica capitolina; partea din stânga, albastră, este tăiată de o fascie crenelata roșie. În câmpul superior s-a plasat pălăria înaripata a zeului Mercur și două spice de grâu încrucișate, totul de aur. În partea inferioară, un turn de argint crenelat, cu poartă deschisă și o fereastră luminată albastru. Scutul este timbrat de o coroană murala de argint formată din
HOTĂRÂRE nr. 790 din 27 septembrie 1999 privind aprobarea stemelor unor municipii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125560_a_126889]
-
aluzie la denumirea localității, Caracale însemnând în limba peceneza "cetate neagră"; - lupoaica capitolina evocă intensul proces de romanizare ce s-a desfășurat în antichitate în această zonă; - spicele de grâu amintesc bogăția solului și cultură cerealelor, tradițională în această zonă; - pălăria înaripata vorbește despre activitatea comercială desfășurată în această localitate. Anexă 5 STEMA MUNICIPIULUI PETROȘANI este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 12 octombrie 1999. DESCRIEREA ȘI SEMNIFICAȚIILE elementelor însumate ale stemei municipiului PETROȘANI, județul HUNEDOARA
HOTĂRÂRE nr. 790 din 27 septembrie 1999 privind aprobarea stemelor unor municipii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125560_a_126889]