6,167 matches
-
murmurară Ele / una alteia - / jurământul tău a ajuns în inima mea // O cange dublă / ne poartă prin univers / traversându-ne trupurile / sau poate o ancoră / ne rotește în jurul axului ei / ca două păsări / cu carenele sfâșiate / de aceeași galaxie tăioasă // Paradoxul și întrebarea / și inima noastră / pe un inel dintr-o singură bucată / turnat de două ori" («Securea cu două tăișuri» - BalP, 193). Mai bate la „poarta paradoxului“ și cu logosul „îmbujorat“, aidoma unui Heraclit din Efes, dinspre origini, dinspre elementul
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
în jurul axului ei / ca două păsări / cu carenele sfâșiate / de aceeași galaxie tăioasă // Paradoxul și întrebarea / și inima noastră / pe un inel dintr-o singură bucată / turnat de două ori" («Securea cu două tăișuri» - BalP, 193). Mai bate la „poarta paradoxului“ și cu logosul „îmbujorat“, aidoma unui Heraclit din Efes, dinspre origini, dinspre elementul primordial, "Apa", către originea tuturor lucrurilor, "Focul", spre a exclama încă o dată, dar din crisalida sufletului, «panta rhéi»: "Foc sau apă ? // Ca o carte curgând / ca o
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
() (cca. 490 î.Hr. - cca. 430 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, din sudul Italiei, și membru al școlii filozofice a eleaților, întemeiată de Parmenides. Numit de Aristotel fondatorul dialecticii, el este cel mai bine cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor) sale. Se cunosc 40 de aporii ale sale. Se cunosc puține date despre viața lui Zenon. Prima sursă de informații biografice care ne-a parvenit a fost scrisă la aproape un secol de la moartea sa; este vorba despre dialogul
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
acest timp broasca țestoasă va profita și va face un nou mic drum. El se va apropia tot timpul de ea dar fără s-o ajungă vreodată. În 1889, Henri Bergson în "Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței" a explicat paradoxurile prin confuzia dintre mișcare și spațiul parcurs; intervalul dintre două puncte este divizibil la infinit, dar actul mișcării nu.
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
toți trei s-au manifestat împotriva regimului comunist. Este vorba despre volumul intitulat "Cioran, Eliade, Ionesco. L'oubli du fascisme", apărut la Paris în 2002 (publicat ulterior și într-o traducere românească). A mai publicat și volumul "Filozofie și naționalism. Paradoxul Noica", apărut la București în 1998. În numeroase recenzii publicate în presa culturală din România autoarea a fost acuzată că ar distorsiona adevărul istoric, pentru a-i denigra pe Eliade și Cioran. Aceștia, totuși, au fost mai mult decât simpatizanți
Alexandra Laignel-Lavastine () [Corola-website/Science/299154_a_300483]
-
sufletului ; Flaubert s-a concentrat asupra cotidianului și plictiselii ; Proust asupra neputinței de a opri în loc timpul narațiunii ; Joyce asupra insesizabilei clipe prezente ; Kafka, asupra a ceea ce au devenit posibilitățile vieții în lumea contemporană . - La finele acestei evoluții se găsesc paradoxurile terminale ale secolului al XX-lea cu toate bulversările multiple care s-au produs de-a lungul acestuia. Progresul acestei specii literare nu constă într-o simplă ameliorare stilistica ci în descoperirea unor noi posibilități existențiale. Singura « morală » a românului
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
logice ale Stagiritului: enunțurile necesar adevărate (de forma „necesar p”) sunt adevărate în orice condiții dar numai despre universal, în vreme ce, despre lucrurile particulare, enunțurile nu pot fi adevărate decât în mod condiționat (adevărul lor trebuie confirmat). Acesta reprezenta, pentru Aristotel, paradoxul cunoașterii sistematice: nu putem construi enunțuri necesar adevărate despre lucrurile particulare decât întemeindu-le a) pe enunțuri universal adevărate (a căror sursă este metafizica, deci nu știința propriu-zisă), sau b) pe faptele sau întâmplările propriu-zise, ceea ce anulează caracterul universal al
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
temă. În 1983, în discursul de recepție a premiului Nobel, Golding se arăta uimit de obstinația cu care oamenii caută semnele deznădejdii lăsate de el în opera sa. „Eu nu mă simt deloc deznădăjduit” , spunea el cu acel prilej. Iar paradoxul acesta exprimă cel mai bine luciditatea cu care a privit întotdeauna lumea în care ne este dat să trăim. A primit titlul de cavaler de la regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit în 1988. a murit in casa sa
William Golding () [Corola-website/Science/299224_a_300553]
-
romanului său distopic „"Portocala mecanică"”, ecranizat de Stanley Kubrick. Este de asemenea un compozitor britanic. Personalitatea complexă a lui Burgess continuă să incite și să deconcerteze. Romancier, dramaturg, compozitor, libretist, eseist, semantician, traducător și critic, totul la el ține de paradox. Literatura i-a adus succesul, dar Burgess ar fi vrut să fie privit mai curând ca muzician („Muzica e o artă mai pură pentru că nu se leagă direct de peripețiile oamenilor“). Pentru a rezista psihic în timp ce scria grozăviile din "Portocala
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
de orice factură. Ba chiar mai mult, au categorisit mișcarea Bauhaus, alături de alte mișcări artistice moderniste, ca fiind reprezentate tipice ale artei degenerate și deci total opuse direcției național-socialismului și aspiraților celui de-al Treilea Reich "milenar" și "rasei ariene." Paradoxul aparent al mișcării timpurii Bauhaus a fost contradicția dintre manifestul său artistic, care proclama ca țel ultim al întregii activități artistice și creatoare clădirea, ca un ansamblu finit, și lipsa oferirii de cursuri de arhitectură până în 1927. Până la data primelor
Bauhaus () [Corola-website/Science/299773_a_301102]
-
Ideile protestante de traducere a Scripturii în limbile naționale ale popoarelor, propagate cu ajutorul tiparniței lui Gutenberg, au pus într-o perspectivă proaspătă adevărul și geniul creștin. A fost o personalitate plină de contradicții interioare, clădită din extreme și exprimată în paradoxuri, o mare de puteri, de impulsuri, de cunoștințe, de nerăbdare. Emotiv și sincer, simplu și vesel, binevoitor și naiv chiar în relațiile lui intime și familiare, dar tumultos, brutal și chiar ordinar în lupta și polemicele duse nu numai cu
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
eufoniei » - « Ascult ritmul frazei [...] nu o pregătesc pe toată deodată; mă arunc în ea ca în apă, nu mă tem de frază; în fața ei sunt curajos, mă avânt spre ea, o atac, lăsând eufoniei sarcina de a o termina.» Aceste paradoxuri din opera lui Zola, aceste decalaje evidente între teorie și practică, trecerea sub tăcere a unor caracteristici importante ale artei romanești (de exemplu, absența unor opinii despre transfigurarea realului prin implicarea elementelor fantastice și mitice) au fost de natură să
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
sparge" toate pariurile literare, obținând unul din cele mai râvnite trofee ale SF-ului mondial, nu atât prin idee, cât mai ales prin tratarea literară si finalul absolut surprinzător. Zelazny reînvie o lume de mult apusă, deși situată în viitor, paradoxul fiind numai aparent, deoarece, dacă e sa-l credem pe Arnold J. Toynbee în "Orașele în mișcare", istoria se repetă continuu, chiar dacă de fiecare dată pe alte coordonate. Ce se întâmplă totuși în acest roman? Este vorba de Conrad, a
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
cu lipsuri materiale serioase, singura sursă de venit fiind pensia lui John Stanislaus. James Joyce venea acasă doar noaptea, în rest rămânea la Biblioteca Națională până la 10 p.m. Thomas Kettle și-l amintește astfel: „încăpățânat, meticulos, un elf iubitor de paradoxuri ... întruparea însăși a spiritului literar” După absolvirea universității cu o notă mediocră care nu îi permite să lucreze în mediul academic, Joyce decide să urmeze o nouă facultate, medicina, dar nu în Dublin, ci la Paris. Aventura este finanțată de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Virgil Munteanu - „Teatrul”, București); Doi aliați care i-au rămas fideli... Cel dintâi: publicul. Cel de-al doilea: propriul și marele său talent” (Sebastian Costin - „Viața Noastră”); „Originalitate... situații neprevăzute... dialoguri spirituale strălucite” (A. Plotnikov - „Tass”, Moscova); „Un virtuos al paradoxului pe care-l mânuiește ca puțini alții” (Eran Sela - „Izvoare”); „O sărbătorească dezlănțuire a spiritului” (V. Mîndra - „România Liberă”); „«Celebrul 702», o comedie... care își aruncă săgețile din plin” (Gigi Lunari - „Il Drama”, Italia); „Un alergător singuratic, într-un maraton
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
un secol în urmă, datorită traducerilor precise ale lui Tartaglia și ale altora; dar până la sfârșitul vieții lui Galileo ea fusese deja depășită de metodele algebrice ale lui Descartes. Galileo a produs o lucrare originală și chiar profetică în matematică: Paradoxul lui Galileo, care arată că există tot atâtea pătrate perfecte câte sunt și numere întregi, deși majoritatea numerelor nu sunt pătrate perfecte. Asemenea aparente contradicții au fost explicate după 250 de ani în lucrările lui Georg Cantor. Psalmul 93:1
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
doi îndrăgostiți, femeia care e acasă fiind centrul, așteptând, punctul îndepărtat fiind iubitul său care navighează departe de ea. Dar cu cât mai mare e distanța, cu atât brațele compasului se sprijină unul pe altul: separarea face dragostea să crească. Paradoxul sau oximoronul sunt constante în această poezie ale cărei temeri și frici sugerează o lume ale cărei certitudini spirituale au fost zguduite de descoperirile moderne din geografie și știință, o lume care nu mai este centrul universului. Pe lângă poezia metafizică
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
e nedecisă până in prezent. Unele modele care admit electronul ca punctiform (rază nulă) presupun că momentele de spin se datorează conceptului de Zitterbewegung generat prin transformarea Foldy-Wuithuisen. Modelul structural proton electron necesită existența unei forțe atractive care să contracareze paradoxul Klein rezultat pe baza relației de nedeterminare. Este relativ stabil în solvenți ca amoniac ca săruri ale metalelor alcaline dar și în soluții apoase alcaline. Electronul face parte din clasa particulelor subatomice numite leptoni, despre care se crede că sunt
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
orice tip de sol rezistă la secetă dar și la ploi abundente magnetismul care se ocupă cu studiul câmpului magnetic politica socială definește setul de politici publice ce urmăresc realizarea protecției sociale și a bunăstării apariția geometriilor neuclidene și descoperirea paradoxelor teoriei mulțimilor au pus problema legitimității folosirii anumitor procedee logice în procesul demonstrației matematice astfel de atacuri sunt sărbătorie cu furie de locuitorii țării dând cep impotenței în care se găsesc față de ocupație ciocul cormoranului mic adult este scurt de
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
despre drama omenirii în Primul Război Mondial. În mai multe lucrări "bezna" apare ca ceva milostiv, care te apără de lumina caustică, a zilei. "Străin" este el însuși, străin este dumnezeul părinților săi; în "Den knuina näven" (Pumnii strânși), apare paradoxul: ""Eu sunt un credincios fără credință, un ateu religios."" Iar când vorbește despre "Längtan", o compară odată cu un crin care trebuie păzit și protejat: Într-o nuvelă din ciclul "Onda Sagor (Povestiri amare)" un "frälsaren" în imagine negativă, de exemplu
Pär Lagerkvist () [Corola-website/Science/297873_a_299202]
-
Shaw smulge măștile, dezvăluind contradicțiile flagrante ale vieții. În majoritatea pieselor lui, problema este pusă și rezolvată nu prin acțiune, ci prin replicile spirituale ale personajelor, care vorbesc deschis despre diferite aspecte din viața societății. Procedeul preferat al scriitorului este paradoxul. Sub masca unui bufon, el caută astfel să expună publicului adevăruri amare, îmbrăcându-le în forma unor paradoxuri pline de haz. Shaw și-a intitulat primul ciclu de opere dramatice "Piese neplăcute" ("Unpleasant Plays"). Publicului i se înfățișează "nu numai
George Bernard Shaw () [Corola-website/Science/297897_a_299226]
-
prin acțiune, ci prin replicile spirituale ale personajelor, care vorbesc deschis despre diferite aspecte din viața societății. Procedeul preferat al scriitorului este paradoxul. Sub masca unui bufon, el caută astfel să expună publicului adevăruri amare, îmbrăcându-le în forma unor paradoxuri pline de haz. Shaw și-a intitulat primul ciclu de opere dramatice "Piese neplăcute" ("Unpleasant Plays"). Publicului i se înfățișează "nu numai comedia și tragedia caracterelor sau destinelor individuale, ci și acele grozăvii sociale care sunt o urmare a faptului
George Bernard Shaw () [Corola-website/Science/297897_a_299226]
-
tradițiile comediei engleze din secolul al XVIII-lea cu Sheridan, Oscar Wilde satirizează snobismul, frivolitatea și fățărnicia „înaltei societăți” a timpului, lăsând să se întrevadă preocupările sale proprii pentru problemele spirituale majore ale omului. Subtilitatea caustică a satirei și ingeniozitatea paradoxului, verva scânteietoare a dialogului, bogăția ornamentală și rafinamentul cizelării stilistice a frazei au impus creația lui Oscar Wilde în dramaturgia de la finele secolului al XIX-lea. Ultimele lucrări, după proces și după șederea în închisoare, vădesc sensibil depărtarea de principiile
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
impus creația lui Oscar Wilde în dramaturgia de la finele secolului al XIX-lea. Ultimele lucrări, după proces și după șederea în închisoare, vădesc sensibil depărtarea de principiile sale estetizante. În confesiunea "De profundis" (1897) el nu mai face risipă de paradoxuri strălucitoare, ci povestește cu multă durere în suflet despre zbuciumul său. Ideea că viața este un vârtej de suferințe pe care oamenii și le pricinuiesc unii altora stă la baza ultimului poem al lui Oscar Wilde, „Balada închisorii din Reading
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
en-US"> filme romantice și </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">basme pe care le internalizăm din copilărie - trăim de fapt într-o lume profund lipsită de iubire. Pare un paradox, dar nu este. Ce identifica bell hooks că iubire nu este ceva magic sau mistic sau de neatins. Nu este poțiunea care îți tămăduiește toate rănile, dacă o găsești. </spân></spân></spân></p> În prezent, ”găsirea” iubirii e o temă
De ce să citești All about love, de bell hooks () [Corola-website/Science/296161_a_297490]