8,290 matches
-
a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Până și visele lui erau vinovate și impure, pentru că te trăgeau "în jos", către tine, în loc să te trimită la "uitarea bună", în imperiul fără patimi și fără dureri, geometrizant și speculativ, al spiritului. Nu ajunsese Noica să-și dorească să viseze cu spiritul și să opună "visele spiritului" "viselor sufletului"? Pe scurt, sufletul suferă, spiritul gândește. Bine condus, bine antrenat, individul ajunge să fie o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pas sigur prin viață (filozofii au fost întotdeauna infatuați), s-a desfăcut din cheotori și m-am pomenit, golit de orice superstiție, singur față în față cu mine, cu suflețelul meu, neștiind încotro s-o apuc, ars de îndoială și patimă ca în ceasul dintâi al vieții. O, Doamne, nu înseamnă că am dat dintr-o dată cu piciorul la tot ce însemnase până atunci viața mea. Știam, în continuare, ce este o ispravă filozofică și pentru că asistasem, prin Noica, pe viu la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bărbătește, alături de Cioran. Nu avea cum să nu fie victimă și, până la urmă, eroul tragic al întregii povești. Pentru el nu exista un "încotro" către care să depășească situația. Între bărbatul de 70 de ani, răscolit dintr-o dată de o patimă de care nu se credea capabil, și femeia de 35 de ani, îndrăgostită de aforismele sale, frumoasă, snoabă și știind exact când anume relația lor trebuie mutată din spațiul "rătăcirii erotice" în cel al "prietenei pure" ― lupta este din capul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmând, dimpotrivă, ca, înnebunite de propria lor acumulare în matca tăcerii, să poată fi mânate pe trasee discrete către coala de hârtie și să explodeze, eliberator, acolo. Am primit, în două rânduri, scrisori de la el. Rareori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului, un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvânt. Scrisorile, șerpuind pe zeci de pagini, ascundeau prost regretul că trebuie să se termine, constrânse fiind de nefericita convenție a epistolei. Pentru că păreau să avanseze în ritmul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tradus această carte. În privirea limbei românești să se fi servit de Dicționarul de Buda. În privința limbei românești Diez are meritul de a fi nimicit pe cale științifică toate basmele despre originea slavă a limbei românești, precum acele erau susținute cu patimă de filologi de școală veche, slavoni, și combătute în acelaș mod nedibaci de școala veche a filologiei românești. [20 iunie 1876] SERBIA ["REPREZENTANTUL RUSIEI... Reprezentantul Rusiei și-au dat în Belgrad toate silințele ca să-l oprească pe principe de la calcarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la slăbăciune, te-au adus să-ți vezi rușinea cu ochii. Nu merge la mormintele domnilor tăi cu sămânța dezbinării în inimă, ci precum mergi și te împărtățești cu sângele Mântuitorului, astfel împărtășește-ți sufletul tău cu reamintirea trecutului; fără patimă și fără ură între fiii aceluiași pământ, care oricât de deosebiți ar fi în păreri, frați sunt, fiii aceleiași mame sunt. Aniversarea asasinării lui Grigorie Vodă și a răpirii pământului strămoșesc ne-am reamintit - o cu durere și alaltăieri, cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lui Grigorie Vodă, același soare au luminat, în alt colț al străvechei Moldove, ducerea la mormânt a rămășițelor unuia din cei mai mari, mai iubiți fii ai poporului românesc. Poet și prozaist eminent, patriot bun cu inimă dreaptă și fără patimă, și cel mai distins diplomat al țărilor românești, Constantin Negri trăia retras în târgușorul Ocnei în reamintirea unei vieți bogate, închinate întreagă acestui popor, acestei țări. Dar se vede că deodată cu toamna anului acestuia a fost scris să vie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
înțelepciune al orbilor, de aceea și cei vechi și-l închipuiau orb pe Homer, de aceea legenda spune că Ossian a fost orb. Dar, pentru a fi frumos, orbul trebuie să fie liniștit. Un orb agitat de spaimă sau de patimi este un spectacol penibil. Tot astfel nebunia reflexivă și numai aceasta este într-adevăr dramatică. Nebunii lui Shakespeare sunt adevărați înțelepți. Cuprinși de o idee fixă, ei esprimă în maxime paradoxale adevăruri vecinice, dar aceste idei paradoxale, pe care omul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o întrebuințare dreaptă de puținele dramuri de crieri cu cari i-a înzestrat natura, că acea parte, lăsată în voia liberă a instinctelor sale, e roabă pînteceului și unealtă în mâinile șarlatanilor de tot soiul, care știu să-i lingușească patimile rele, Iezuitismul a încercat a ținea clasele de jos într-un binefăcător semiântuneric, puindu-și drept țintă - nu cultura minții, căci desperase a scoate trandafiri dintr-o buruiană rea și menită orbirei - ci caracterul prin credințe metafizice. De aceea se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
asemenea inamici ai panslavismului, le-au trimis pe cale telegrafică un frenetic "pereat! ". În fine chiar senatul universității din Pesta au hotărât să ieie cele mai stricte măsuri contra banalităților unor nevrîsnici cari nu se sfiesc de a trage în cercul patimilor lor de rând sacrificiile pe cari micele state de preste Dunăre le-au făcut pentru o cauză până acuma încă sfântă. Departe de noi de a fi panslaviști. Dar un stat de cămătari, risipitori și hetere, cum durase de-o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
acele obiecte de lux al căror neîntrecut producător rămâne Parisul. "Moartea lui Petru cel Mare" este desigur una din cele mai bune ale scriitorului francez. Caracterul lui Petru e nimerit de minune, căci ni se arată un om în care patimi foarte deosebite formează o energică unitate. Toate tonurile de colori sunt păzite. Ici vedem persoana istorică simțind menirea sa nepieritoare în lume, urieșul care preface un infinit de stepe într-un imperiu mare, într-o {EminescuOpIX 349} putere europeană, dincolo
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ZILE... "] 2264 Înainte de câteva zile a reapărut în București jurnalul Presa, ca rezultat al formării unui nou partid - al centrului. În n-rul său întîi "Presa" crede a putea susținea că toate țările constituționale, dar mai cu samă acelea în cari patimile sunt aprinse și luptele pline de amărăciune, au simțit trebuința existenței unui partid al centrului, care să serve ca un factor al moderațiunei. Premițînd cumcă în țara noastră nu există decât stânga și dreapta, jurnalul conchide că trebuie să existe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
oglinda vecinică în care se va recunoaște ipocritul. Tot astfel cu toate caracterele comedii. În sensul acesta dânsa iese din lumea comună, înfățoșindu-ne caractere, tipuri. O asemenea este hrană sufletească, căci ea ne arată pe noi înșine cu simțirile și patimile noastre, și, din felul desnodămîntului piesei, vedem consecințele patimilor noastre. Publicul la un asemenea spectacol simte emoțiunea care-l cuprinde, se interesează de soarta ficțiunilor de dinaintea ochilor săi. A produce emoțiune, trebuie să tindă autorul, actorul, muzicantul; căci emoțiunea este
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
astfel cu toate caracterele comedii. În sensul acesta dânsa iese din lumea comună, înfățoșindu-ne caractere, tipuri. O asemenea este hrană sufletească, căci ea ne arată pe noi înșine cu simțirile și patimile noastre, și, din felul desnodămîntului piesei, vedem consecințele patimilor noastre. Publicul la un asemenea spectacol simte emoțiunea care-l cuprinde, se interesează de soarta ficțiunilor de dinaintea ochilor săi. A produce emoțiune, trebuie să tindă autorul, actorul, muzicantul; căci emoțiunea este care mulțămește pe om, dânsa i ascute simțirea și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
râs prinde locul cel mai bun. Ea e ca un liman unde unul sosește și altul purcede; unul se bucură de cel ce vine ș-altul se întristează de cel ce purcede. Ea i ca un spital plin de orice patimi. Ea i ca un birt cu două porți deschise, pe una intră, pe alta iesă; beau, mănâncă și se duc; unul pe altul nu se cunoaște cine intră și cine iese. Lumea-i ca un bâlci unde unii cântă, alții
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
albastre și o grămadă de tulpini verzi. Pentru fiecare kilogram de pedeapsă care este împrăștiată peste lume trebuie să preiau trei sferturi pe spinarea mea! HERRMANN (A călcat tot timpul cu piciorul șchiop peste cioburi): Bine, mamă, pui cu atâta patimă la suflet fiecare rahat. Ești înnebunită după fiecare porcărie. Ce-o să te faci când n-o să mai găsești nici o greutate apăsătoare care să-ți procure poveri din cele mai rele? Atunci când nu te chinuiești ești de-a dreptul nefericită. DOAMNA
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Eros și magie în Renaștere. 1484, traducere de Dan Petrescu, prefață de Mircea Eliade, postfață de Sorin Antohi, traducerea textelor din limba latină Ana Cojan și Ion Acsan, Editura Nemira, București, 1994, p. 144. 138 ei se poate vindeca de patima geloziei - III. 8). Păcatul trebuie condamnat, dar nu asistăm la o asprime exagerată în legătură cu încălcarea legilor morale, pedeapsa arderii pe rug este întâlnită o singură dată în lungul șir al povestirilor (în povestirea a șasea a zilei a cincea, unde
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu, cu o statură impozantă și afișând mândrie în mersul său, are o ocupație ce a devenit o adevărată patimă, vânătoarea. Se înfățișează, ca și stareța, îmbrăcat după moda zilei și cu o eleganță căutată, modificându-și portul monahal: „Văzui la el pe mâneci cusătură/ Cu găitan din blană scumpă, sură,/ Iar spre a și prinde gluga sub bărbie,/ Un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află virtutea, el construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute, aduceau liniște și aspirația spre o iubire ideală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Însă un interes deosebit; important este că ființele numite daimoni există, așa cum o dovedesc mărturii vechi și demne de Încredere - spune Cleombrotos -, fiind situate Într-o zonă „limitrofă”, Între zei și oameni (hosper en methorio theon kai anthropon), dar supuse patimilor, ca și muritorii. • Pentru a ilustra această doctrină, Xenocrate a propus exemplul celor trei triunghiuri, fiecare corespunzând uneia dintre cele trei entități: echilateralul - divinității, scalenul, cu toate laturile inegale - umanității și isoscelul, În parte egal, În parte inegal - daimonilor, care
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
deosebirea, aici, Între punctele de vedere ale lui Plutarh Însuși și cele ale filosofilor citați. Totuși, putem spune, Împreună cu D. Babut 5, că Plutarh este singurul dintre platonicienii epocii imperiale care aduce În discuție à propos de daimoni - alături de lipsa patimilor, apatheia - incoruptibilitatea lor, aphtharsia 6. Daimonii - ființe muritoare? Două povestiri În sprijinul acestei ideitc "Daimonii - ființe muritoare ? Două povestiri În sprijinul acestei idei" Problema firii muritoare a acestor ființe fusese prezentă Încă de la Începutul expunerii prin faptul că se căuta
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
kinetikon. Aceste melodii au un adevărat rol tămăduitor, ele ajung să imprime sufletului o mișcare salvatoare, pentru a stabili În el echilibrul unei physike krasis 8. Muzica este În mod evident o katharsis controlată care eliberează sufletele nu neapărat de patimi, ci de relele provocate de acestea. P. Boyancé stăruie asupra acestui caracter controlat, reglat, scoțând În evidență afinitatea dintre soluțiile oferite de Platon (În Legi și În Timaios), de Aristotel și de cathartica pitagoriciană. Acesta este, de altfel, un punct
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
patra categorie, oamenii 1; animalele fără rațiune constituie al cincilea registru. (F) Mai este ceva. Dacă separi diferitele aspecte ale sufletului În conformitate cu natura, afli mai Întâi o facultate vegetativă, care este inferioară, apoi facultatea simțirii, apoi a dorinței, urmată de patima nestăvilită; În fine, ultima o constituie facultatea judecății și sufletul: ambele la un loc duc la perfecțiune opera săvârșită de natură. Procesul se oprește aici, atingând un punct culminant În acest al cincilea grad2. 14. Acest număr (5), care posedă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
să li se dea un suflet omenesc Închis Într-un corp. Cu un asemenea prilej abat epidemii peste cetăți, iar teritoriul acestora Îl fac să devină neroditor. Ei iscă războaie, asedii, până când obțin și primesc ceea ce-și doreau cu patimă. (E) Și unii demoni au totuși parte de o soartă potrivnică. Așa se face că În Creta, unde am locuit mult timp, am asistat la celebrarea unei festivități bizare, În cursul căreia se Înfățișa imaginea unui om fără cap2. Ni
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Eros și magie în Renaștere. 1484, traducere de Dan Petrescu, prefață de Mircea Eliade, postfață de Sorin Antohi, traducerea textelor din limba latină Ana Cojan și Ion Acsan, Editura Nemira, București, 1994, p. 144. 138 ei se poate vindeca de patima geloziei - III. 8). Păcatul trebuie condamnat, dar nu asistăm la o asprime exagerată în legătură cu încălcarea legilor morale, pedeapsa arderii pe rug este întâlnită o singură dată în lungul șir al povestirilor (în povestirea a șasea a zilei a cincea, unde
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]