14,398 matches
-
de viață. Acest fapt dovedea În mod sigur, torționarul era Înfricoșat drept urmare a reclamației depusă la cel mai Înalt nivel al guvernului iar el relaxat căpătă Încredere În puterea lui de muncă, contractând noi avantajoase lucrări, Încercând să recupereze timpul pierdut. Întreg colectivul de muncă al grupului de șantiere triumfa, având În vedere Însfârșit, Tony Pavone reluându-și normal activitatea va putea onora atențiile financiare care cam șchiopăta de când cu necazul acelui besmetic anchetator. Băiat de treabă Gică Popescu,Contabilul Șef
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Soarelui o după amiază Întreagă sperând totuși să nu plec cu mâna goală. Ei bine, când Însfârșit au venit la mal năvoadele ce credeți, nu-mi venea a crede ochilor. Câteva castroane de pește mărunt făcându-mă să regret timpul pierdut și În momentul când vroiam să fac cale Întoarsă, un pescar de apropie de mine șoptindu-mi discret. Doriți să cumpărați pește...?” “Am fost condus prin hârtoape greu de imaginat În partea opusă a lacului, având impresia unui incredibil vis
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
documentul turistic, cu mențiunea scrisă pe invitație: Perioada turistică cât va dura vizita În Statul Izrael, Îi va oferi personal confortul unei plăcute excursii. Tony Pavone de mână cu Atena triumfau, minunându-se de șansa ce apăruse atunci când totul părea pierdut...!! Peste câteva zile Însă, dezamăgire: greul era abea la Început. Ca să poți depune cererea de excursie la secretara instituției, acest petic de hârtie urma să fie Însoțit de anumite adeverințe suficient de ridicole. Solicitantul urma să fie verificat dacă are
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din rândurile lor ca nu care cumva Lct. Col. Tudose Ion să-i treacă prin cap să i-a la Întrebări profesionale pe careva din cei prezenți, Tony Pavone intră cu toată ființa lui În abis...! Dar atunci când totul părea pierdut iar el urma să i-a din nou decizia „To be, or not to be...!!”, norocul lui În care-și pierduse Încrederea și care În mod sigur era departe de-al părăsi, Îi veni În ajutor, descoperind o relație incredibilă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În care voi avea aceași soartă...! Halucinația se produse instantaniu: grămada de schelete descărnate În număr de peste 60-70 de foste ființe omenești, erau În picioare cu mâinile - mai bine zis scheletele extrem de lungi Întinse către mine În timp ce ochii deschiși dar pierduți În fundul capului mă priveau cerând Îndurare și În același timp parcă Întrebau. “Dece am fost omorâți...!?” Am fost readus la realitate de ghiontul gardianului cu bastonul de cauciuc, care ridică vocea. “Ce te zgâiești mă la cadavre, ori vrei să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
voință de a trăi m-a salvat dela un dezastru Înainte de termenul stabilit la naștere, mulțumind destinului meu care avea sămi mai producă Încă multe alte necazuri. În Asia, o țară formată dintr-un arhipeleag cu unele insule adiacente și, pierdută În imensitatea Oceanului Pacific numită Japonia, Împăratul acestei țări Hiro Hito (1901-1989) Își permite să-și măsoare forțele armate cu America, o țară cât un continent și o forță eonomică la scară Mondială, care Încă nu intrase În război iar În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tot ceea ce era pervers și nebun, avea nevoie de acțiune nobilă a intelectului, avea nevoie de cultură, cerea sus și tare sublimul. Nici o penurie nu era recunoscută. Dacă Încercai să te ocupi de toate aceste nevoi imediate erai un om pierdut. Și dacă luai În seamă toate astea la modul la care o făcea ea, Împroșcând spumă rece pe geamuri, ștergând-o, cu mâna stângă și răsucindu-și spre stânga bustul (ohne Büstenhalter), n-ar fi Însemnat nici afecțiune pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și mașinile de reprodus, iar omul este un savant. — Păi nu știu. A fost Carlyle. A fost T.E. Lawrence. Oameni străluciți, nu? Și ei au pierdut singurul exemplar al unor capodopere. — Of, of. — Deja campusul e acoperit de afișe. Manuscris pierdut. Și este și o descriere a doamnei. Văzută des la conferințe publice. Poartă perucă, duce o sacoșă, este asociată cumva cu H. G. Wells. — Da, pricep. — Nu se Întâmplă să știi ceva despre asta, domnule Sammler? Firește că aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un plafon, chiar dacă e foarte Înalt. Da, Îmi plac plafoanele, și cele Înalte mai mult decât cele joase. În literatură cred că sunt capodopere de plafon jos - Crimă și pedeapsă, de exemplu - și capodopere de plafon Înalt, În căutarea timpului pierdut. Claustrofobie? Moartea este Întemnițare. Wallace, continuând să zâmbească, discret, dar hotărât, era de altă părere; totuși nutrea un interes subtil față de vederile unchiului Sammler. — Desigur, spuse el, lumea arată altfel În ochii dumitale. Literal vorbind. Din cauza ochilor. Cât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În cameră, m-ai auzi doar spunând: „Porc, scroafă, porc!“. Nu numele. Fiecare nume e În mintea mea. Nu ești de părere că până mâine o să-l uite pe Horricker? Tot ce se poate. Dar sper că nu e prea pierdută. — E genul căreia Îi place să-și exercite puterea de femeie, la femme fatale. Fiecare mit Își are dușmanii naturali. Inamicul mitului bărbatului distins este la femme fatale. Între acele coapse, viziunea pe care un bărbat o are despre sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
opresc și nu merg cu ea afară. A funcționat. Băieții s-au ridicat de pe jos, încă râzând și au ieșit pe coridor. Dar cum a închis ușa clasei și s-a văzut față în față cu ei, s-a simțit pierdută. Singurul ei gând fusese să-i despartă de publicul lor entuziast. Acum că făcuse asta, se chinuia să-și dea seama ce ar fi trebuit să facă mai departe. S-a întâmplat ca eu să trec tocmai atunci prin Middle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zis. Și eu la fel. — Prostii, a zis Sue, fără să se uite la mine. N-o să te las să scapi așa ușor, Sheba. Pur și simplu ai avut un profesor nepotrivit. Nu, crede-mă pe cuvânt. Eram o cauză pierdută, a zis Sheba. S-a întors către mine. — Și tu îți doreai la nebunie să cânți la un instrument, Barbara? — Mă tem că da, am dat din cap. La block-flöte. — Bine, ăsta nu se pune, a zis Sue, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
înjuri niciodată. — Sheba, ascultă-mă. Nu începe să spui că-l iubești. Asta nu e iubire. — Nu sunt sigură că se poate spune ce e asta. Oamenii încearcă mereu să-și reprime lucrurile astea. Eu vreau să-mi recapăt tinerețea pierdută. El vrea experiență. Eu îl trag cu forța în asta. El mă trage pe mine cu forța în asta. Lui îi pare rău pentru mine. Mie îmi pare rău pentru el... Dar nu e niciodată așa de simplu, nu? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
destul. Și l-a închipuit pe Mike altfel, un alt soi de bărbat. Preț de-o clipă, Mike și-a schimbat expresia de parcă Jina și-ar fi rostit dorința cu voce tare: a căpătat o mină nenorocită, ca un suflet pierdut. Dar amândoi erau conștienți că bărbatul acela nu mai exista. Jina a făcut imediat un pas înainte, dar Mike apucase deja să-și acopere expresia amărâtă cu un zâmbet. I-a înconjurat umerii cu un braț, ca un bărbat exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
separeu din colțul localului și a mâncat absolut tot, chiar dacă stomacul începuse deja s-o doară. Și-a descheiat nasturele de sus de la fustă și s-a dus să-și mai cumpere și-o înghețată. În tot acest timp, apelurile pierdute se acumulau pe telefonul mobil. Singura ei grijă era ca nu cumva printre ele să se afle și apeluri de la Jina sau Irene. Finalmente, Mary s-a decis să riște. Când și-a deschis telefonul, acesta a început să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui în timpul zilelor cât duraseră căutările, ce simțise când văzuse că povestea nu avea un sfârșit. În schimb, Ellis nu avusese șansa să-i fie tată lui Drew și tocmai de asta putea să-i lase pe unii să rămână pierduți. Când Zach l-a dus pe Andy la Ellis, șocul bătrânului, văzându-l întreg, n-a ținut decât o secundă, apoi Ellis a pus o mână pe creștetul lui Zach, ca și când bărbatul ar fi fost cel cu febră. Aia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
elicopterul dinspre Boise și că nu avea încă nici o veste despre tatăl lui, Mary a refuzat să mai iasă din apă. Mary ? a zis Drew. Hai să nu mai plecăm de-aici. Pe chipul lui Drew a apărut o expresie pierdută, în vreme ce Mary știa exact unde erau: la început, la start. Drew părea uluit de descoperirea că era în stare să-și iubească așa de tare tatăl, o persoană pe care o urâse, în timp ce Mary știa că dragostea și viața ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fost trecător și nesemnificativ. Poezia a apărut în urma unui prea-plin al ultimei perioade. </biography> Reptila Am făcut leagăn coada cometei ca să-mi balansez iubirea între tine și Dumnezeu, luptând să stau în echilibru perfect, ascultând idei care-mi amăgesc trăirile pierdute. Am pus îngerii să-mi sărute trupul-pământ ca să-i dezgheț încheieturile pentru zborul spre alte lumi. Reptila din mine s-a dezmorțit. Sărbători Și sărbătorile vin și vântul vâjâie prin ființa-mi pierdută printre gândurile înseninate ale străzilor dintre două
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie mentală voi mai știți de lumea astrală vise coșmaruri raiul visat în iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut dator din pântec vândut. Eternul neant mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în gheare de vultur cu aripi ce lovesc prezentul mă înalț spre un nor întunecat adânc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nevinovate trăim prin voi plaiuri divine departe fără voi e cloaca plină de păcate azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pământul vechii Dacii de-au făcut-o corcitură - Ei sunt cei ce ne-au supt seva și-astăzi ne propun cultură! Au venit întâi romanii, ne-au „civilizat” cu forța, Ca și cum „latinizarea” ar păstra aprinsă torța, Iar apoi, cu vieți pierdute, cu tezaurul furat S-a întors Traian la Roma să se facă împărat! Calul Decebal pierise în păduri, vândut de lupi, Astfel dacii deveniră fiii unui neam de vulpi! Ne-a plăcut mai mult cum sună titlul Dacia Romana, Încă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
privea și nu știu ce simțea în acele momente fiindcă eu mă rușinam și preferam să țin ochii închiși, de parcă numai așa puteam să mă ascund. Poate că-i era milă de mine, poate că-și vedea în ochii mei toată copilăria pierdută prea de timpuriu, poate că se lăsa purtată de val și visa cu ochii deschiși la o persoană care să-i aparțină, care să o ierte și să o dezlege de toate păcatele pe care le trăise până atunci. Ești
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și de fiorii pe care i-am simțit prima oară când m-am îndrăgostit. Aveam pumnii strânși a neputință și un nod în gât, plângând doar în suflet, așa cum mă învățaseră ai mei. Ce faci aici? mă întreba tot mai pierdut, și i-am răspuns în șoaptă: Am venit să învăț... să repar un pendul... Ce să faci mă? întrebă Marius care râdea cu gura până la urechi. Hai scoală, că ai visat urât! Meseria asta văd că-ți produce coșmaruri. Am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dorească să mă observe. Un zăpăcit stîngaci care-și golește conținutul buzunarelor pe masă. Bineînțeles că era cu totul altă mîncare de pește dacă-și dădea seama sau nu de gravitatea situației. Cred că ea se gîndea la vreun obiect pierdut. Presupun că nici În visurile cele mai nebunești nu și-ar putea imagina că eu mi-am pierdut identitatea. Nu, dar poate nu eu mi-am pierdut identitatea, ci ea m-a pierdut pe mine. O clipă am simțit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
identitatea, ci ea m-a pierdut pe mine. O clipă am simțit o durere vie de parcă m-ar fi aruncat cineva din autobuzul care pornise mai Înainte. Și dacă era așa, atunci acela care se afla acolo nu era cel pierdut, ci acela care suferise pierderea. Cu alte cuvinte, nu orașul de pe platoul de după curbă a dispărut din drumul meu, ci probabil cealaltă lume, lăsîndu-mă doar pe mine, Între punctul dinaintea curbei și această cafenea. Dacă stau și mă gîndesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]