KorAP: Find »[drukola/base=ploua & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...232 233 234 ...283 >

7,062 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

și când una se mișca trebuiau să se miște toate celelalte, că nu era loc să stai așa cum trebuie, pe spate. Zicea: „Trebuie să ai cel puțin 40șC” - și dimineața, când a fost apelul și trebuia să ne Încolonăm, a plouat și eu am stat cu temperatura aceea două ceasuri până au venit să ne numere. După Întoarcere am mai făcut 11 pneumonii, dar am fost tratată la spital. Pe mine m-au salvat medicamentele moderne, fiindcă dacă nu erau aceste

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am primit loc Într-un... tot uscător era, dar fără pereți, numai acoperiș. Acolo s-a Înconjurat cu un gard și ne-au păzit cu soldați și jandarmi unguri. Timpul era ca-n luna mai: era și frumos, dar și ploua. După ploaie trebuia să ne uscăm lucrurile. În ghetoul ăsta - că era de fapt un ghetou - am stat trei săptămâni, până când au venit ofițeri nemți și o parte dintre noi am fost adunați și... Nu mai știu, poate jumătate am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
trei-patru ore, veneau ofițerii care ne numărau, țineau evidența câți sunt În baraca respectivă. Dar de acolo n-a putut să evadeze sau să fugă nimeni, așa că numărătoarea asta se numea apel... Făceam apelul și pe vreme frumoasă, și dacă ploua, indiferent de temperatură. Stăteam câte trei-patru ore la apel, de două ori pe zi, că era și dimineața, și după-masa. Foarte multe n-au rezistat și s-au Îmbolnăvit - și atunci erau scoase de acolo și pe urmă nu le-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
zic: „Îmi dai Înapoi haina, că asta am avut-o eu Înainte?”; zice: „Cu plăcere, numai să o găsim pe a mea”, și nu mi-a dat nimic, pentru că n-a putut. La apeluri ieșeam pe orice vreme: fie că ploua cu găleata, fie... La Auschwitz a explodat crematoriul, fiindcă cei care lucrau acolo erau schimbați mereu, fiind trimiși și ei acolo la moarte. Când a venit timpul să-i schimbe... Polonezii erau foarte isteți (și ăștia au fost toți polonezi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În mâncare ceva, brom sau așa ceva. Niciodată n-am Întrebat ce, dar mai târziu am aflat și eu de la o prietenă din Budapesta, care a fost la bucătărie, că Într-adevăr au pus ceva În mâncare. Îmi amintesc că a plouat teribil și noi a trebuit să stăm nemișcate, și am stat așa, ca animalele, În ploaie. Indiferent de vreme. nu ne lăsau niciodată Înăuntru. Toată ziua trebuia să stăm afară, ceasuri Întregi, de fiecare dată. Foarte rar se Întâmpla să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
poate descrie, sincer vă spun. La Auschwitz se executa, la Mauthausen se maltrata. De ce? Ca să cobori 235 de trepte - poate că erau mai multe - și să urci 235 de trepte... Și nu erau trepte betonate, erau din pământ și când ploua nici n-aveai treaptă... Și acolo era zonă umedă, pentru că era În apropierea Dunării - de multe ori vedeam cum curge Dunărea... Cel puțin cât am lucrat În Mauthausen - din cele spuse de militarii americani, că ei ne-au eliberat - cel

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și atunci am răcit. Și am făcut o pleurită - acum știu că am făcut pleurită. Și am fost dus În așa-zisul lazaret: eram separat, nu mergeam la muncă... Lazaret Însemna spital, dar nu aveam medicamente, nu aveam nimic. Și ploua Înăuntru. Asta țin minte și acum. Și cred că În acea perioadă am făcut tifosul exantematic. Că nu mă mai spălam... - Probabil că erau mulți bolnavi acolo... - Nu vă pot spune. Cert este că În aprilie, cam pe 5 aprilie

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cu paie trebuia un bon. Poate că mai am Încă păstrat un astfel de bon... - Chiar administrația lagărului? - Administrația lagărului. Adică era destul de organizat. Nu mai vorbesc că În fiecare zi, dimineața și seara, era apelul, care era ceva groaznic. Ploua - nu ploua, trebuia să stai la apel. Și atunci te strigau. - Te strigau nominal? - Te strigau nominal, că la noi Încă nu erau numere. - Interesant.... - Nemții până și În organizarea Holocaustului erau foarte organizați. - Dar cum s-a făcut această

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
trebuia un bon. Poate că mai am Încă păstrat un astfel de bon... - Chiar administrația lagărului? - Administrația lagărului. Adică era destul de organizat. Nu mai vorbesc că În fiecare zi, dimineața și seara, era apelul, care era ceva groaznic. Ploua - nu ploua, trebuia să stai la apel. Și atunci te strigau. - Te strigau nominal? - Te strigau nominal, că la noi Încă nu erau numere. - Interesant.... - Nemții până și În organizarea Holocaustului erau foarte organizați. - Dar cum s-a făcut această predare? De

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să mergem noi la muncă aici erau pe familii - pe urmă au dispărut, au fost lichidați. Am fost În lagărul A și acolo ne-au scos la muncă, la Însămânțări de cartofi. Am ieșit și eu. Și femeile au ieșit. Ploua, că era spre toamnă, În noiembrie. Eu, care mai chiuleam, la un moment dat m-am ascuns Într-o... A venit un neamț, căci i se părea suspect. Eram Într-un maldăr de cartofi, Într-o baracă de zid. Stăteam

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
erau mai mari decât mine. Îi selectează pe toți, În afară de mine. Nu știu ce transport era, dar am auzit că era un transport bun - o muncă ușoară. Când am văzut care e situația, că rămân singur, o iau la fugă spre ei... Ploua, noroi... Mă vede unul. - Neamț? - Nu, din pază. Nu mai știu ce nație era - un kapo din ăsta. Țipa. Eu am fugit acolo. M-a luat din grup și mi-a dat un picior. Dar eu urlam ca din gură

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Eu cu Încă vreo trei spălam baraca În fiecare zi. Mai primeam un pic de mâncare acolo. Asta era toata problema. Cehoslovacul, căruia nu Îi știu numele și care, când am fost lovit, m-a luat sub braț, sub pătură... Ploua, săracul, a scos bandajul de pe furunculul lui și mi l-a pus mie. Când am scăpat de selecție - când am fugit, la Auschwitz - și m-au ascuns ăia sub pătură, niște polonezi... Sau ăla care m-a găsit ascuns și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-te dracului, o dată ce te-au băgat aici nimeni nu te scoate”. La Dachau a fost foarte greu, frig... - Când ați ajuns acolo? - Pe 6 noiembrie... 5-6 noiembrie... - Era zi? - Era noapte și un frig, cred eu, de -15 °C. Mai ploua, mai ningea... - S-a deschis vagonul - știați deja că sunteți În Germania? - Prima dată mi-am dat seama că suntem În Austria când am văzut stația Melk, Între Viena și drumul spre München - am zis: „Suntem În Austria”. Nu știam

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fel de lucruri din astea vechi și am stat acolo toată noaptea. A doua zi ne-au dus În lagărul mic, dacă ați auzit - la Buchenwald, lagărul mic era groaznic. Era un cort enorm, deschis, bătea vântul, deja era decembrie... Ploua Înăuntru, bătea vântul și pe jos mocirlă. Nu puteai să stai. Te culcai acolo, nu te mai sculai. Trebuia să stăm În picioare. Ne rezemam unul de altul și stăteam În picioare toată noaptea. Noroc că nu am stat decât

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
loc cum era Dachau, care a fost groaznic. De aia spun că Buchenwald nu a fost cerul, dar nici iadul de la Dachau. La Buchenwald a fost foarte rău. Prima dată când am ajuns acolo, În Zeltlager, când mă bătea vântul, ploua, era nămol pe jos, ți-era somn, apă nu era... Și au murit mulți. Și În vagoane au murit mulți care... - nu numai bătrâni, că erau și adulți; copii nu au fost, numai adulți. Dar care erau disperați dimineața nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Și acum mai am În sufragerie un barometru gigant cu cea mai importantă navă a societății, și vreau să spun că barometrul funcționează perfect și astăzi. N-au trecut de atunci decât vreo 70 de ani (râde). - Nici o șansă să plouă astăzi, conform barometrului bunicului, nu? - Nu, nici o nădejde... Și s-a angajat la Viena. Deci mama a făcut aproape tot liceul la Viena. Pe urmă s-a terminat războiul, au venit din nou În Transilvania, tot la Târgu-Mureș, unde tata

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mama. Și am aflat abia când am ajuns acasă că mama a fost selecționată din prima zi și a murit din prima zi. - De fapt cum decurgea o zi normală? - O zi normală... Deci te sculai, te Încolonai... Indiferent dacă ploua sau ningea, era obligatoriu. - Pe la ce oră? - Păi, hai să facem o mică socoteală. Nu era lumină complet. Deci să fi fost pe la 5-6 dimineața. Era zi deja, dar nu era lumină, nu era soare. Te Încolonai, urma secvența cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494

Și ne uităm la cer, căci ce este sus este și jos, și-n noi Îl descoperim pe El. Nu, nu e vis. Cel mai opac și-nșelător ochi dintre noi e fereastra 969. Acolo se framântă norii și ne plouă sau ne ninge. Divinitatea pare să hotărască, după starea noastră afectivă sau capriciile sale, schimbările meteorologice. Și plouă, indiferent dacă poeții sunt romantici sau simboliști, clasici sau suprarealiști, din ceruri plâng îngerii. Vin norii, ah, norii/ Sălbaeci în cete.// ...Întunec-azurul

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
El. Nu, nu e vis. Cel mai opac și-nșelător ochi dintre noi e fereastra 969. Acolo se framântă norii și ne plouă sau ne ninge. Divinitatea pare să hotărască, după starea noastră afectivă sau capriciile sale, schimbările meteorologice. Și plouă, indiferent dacă poeții sunt romantici sau simboliști, clasici sau suprarealiști, din ceruri plâng îngerii. Vin norii, ah, norii/ Sălbaeci în cete.// ...Întunec-azurul/ Cu negre aripe,/ Vin norii ca clipe/ Schimbându-și conturul 970. Fundoianu spunea că simbolismul liric este o

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
ciclul necesar și obligatoriu pentru inițiere și obținerea instrumentelor pentru accesul în ciclul renașterilor avatarice. Acest simbol al morții și al învierii spirituale e nodul alchimic al lui Solomon, emblemă a infinitului, spirală a transformării perpetue. Oh, plânsul tălăngii când plouă! Ce basme tălăngile spun! Ce lume-așa goală de vise! [...] Și cum să nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun. Oh, plânsul tălăngii când plouă!1249. Labirintul e călătoria interioară în propriul subconștient, dominarea instinctelor și

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
emblemă a infinitului, spirală a transformării perpetue. Oh, plânsul tălăngii când plouă! Ce basme tălăngile spun! Ce lume-așa goală de vise! [...] Și cum să nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun. Oh, plânsul tălăngii când plouă!1249. Labirintul e călătoria interioară în propriul subconștient, dominarea instinctelor și a impulsurilor inconștiente de către rașiune. Cum oare să înțelegi natura sufletului, subiectivă sau obiectivă, dacă nu știi ce înseamnă el în adevăr. Existența lui ca o încarnare în trup

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
mi-am dezgolit picioarele și-am pornit încet pe drumul care duce la pădure. Toți copacii au început să murmure, Mai târziu un fulger a spart pântecele cerului 1277. În modul cel mai evident, concluzia oricui e că urmează să plouă. Plecând de la cauză, adică de la norii negri purtați de vânt, ajungem la efect, adică la ploaie. Așa cum am mai insistat în prelegerile mele cu privire la reflecție, o asemenea deducție asociază clar memoria cu reflecția și imaginația, deoarece aducându-ne aminte despre

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
deducție asociază clar memoria cu reflecția și imaginația, deoarece aducându-ne aminte despre ceea ce se produce în general atunci când cerul este foarte înnourat, și aplicând această amintire la situația prezentă, ne imaginăm sau, dacă preferi, iubite cititor, deducem că va ploua. Logistic raționamentul se transcrie prin cauză sau postulat vântul suflă tare și cerul se acoperă, deci efectul sau concluzia este că va ploua. Azi plânge Dumnezeu ... Și plouă de parcă s-ar potoli Setea morții făr-de măsură...1278. Poetul se identifică

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
și aplicând această amintire la situația prezentă, ne imaginăm sau, dacă preferi, iubite cititor, deducem că va ploua. Logistic raționamentul se transcrie prin cauză sau postulat vântul suflă tare și cerul se acoperă, deci efectul sau concluzia este că va ploua. Azi plânge Dumnezeu ... Și plouă de parcă s-ar potoli Setea morții făr-de măsură...1278. Poetul se identifică cu divinitatea, trăiește drama timpului său și este supus lumii care prin cele cinci simțuri îi acaparează atenția. Exemplul pe care l-am

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
situația prezentă, ne imaginăm sau, dacă preferi, iubite cititor, deducem că va ploua. Logistic raționamentul se transcrie prin cauză sau postulat vântul suflă tare și cerul se acoperă, deci efectul sau concluzia este că va ploua. Azi plânge Dumnezeu ... Și plouă de parcă s-ar potoli Setea morții făr-de măsură...1278. Poetul se identifică cu divinitatea, trăiește drama timpului său și este supus lumii care prin cele cinci simțuri îi acaparează atenția. Exemplul pe care l-am prezentat arată forța, dar și

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]