60,135 matches
-
Oripo, Vetéa Pitó, care n-avea dreptul să se expună, căci pe corpul lui era tatuat drumul de întoarcere acasă, precum și Miti Matái, a cărui viață era sfântă, căci de el depindeau viețile tuturor. Restul, printre care și Tapú Tetuanúi, porniră înainte prin desiș, cu un ordin foarte clar și precis: să ucidă! Și uciseră. Deși nici unul dintre ei nu mai comisese o crimă până atunci, de data aceasta o făcură cât se poate de conștiincios, căci își dădeau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui începea să i se pară un lucru absurd, mai ales dacă, așa cum presupunea, prințesa Anuanúa și celelalte fete erau deja moarte. Și mai rămânea posibilitatea, care nu fusese înlăturata complet, ca aceea să nu fie totuși insula de pe care porniseră cei care i-au atacat. Simplul gând că ar fi putut să comită o tragică eroare și că oamenii aceia n-ar avea nici o legătură cu bestia îl îngrozea și doar spre dimineață, cănd Roonuí-Roonuí reuși să afle de la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Simplul gând că ar fi putut să comită o tragică eroare și că oamenii aceia n-ar avea nici o legătură cu bestia îl îngrozea și doar spre dimineață, cănd Roonuí-Roonuí reuși să afle de la una dintre femei că grosul războinicilor porniseră în urmă cu doi ani la bordul a cinci uriașe catamarane, se mai liniști cât de cât. Vetéa Pitó, care avusese norocul să nu participe direct la masacru, făcu tot ce-i stătea în putință ca sa-si consoleze prietenul, explicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
una cate una pietrele cu care umpluseră cele două carene. Odată eliberată de greutate, ambarcațiunea se ridică singură la suprafața apei, suficient pentru că oamenii să poată aruncă apoi apă din ea, astfel că, la amiază, Peștele Zburător era gata să pornească în lungă și dificilă călătorie de întoarcere, iar Tapú Tetuanúi nu putu decât să recunoască, încă o dată, incredibilă înțelepciune a Navigatorului-Căpitan. Trebuia să aibă niște cunoștințe extraordinare cu privire la mare, pentru a ajunge la concluzia că locul cel mai sigur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o așteptau de mai bine de o lună. Imediat, Tapú Tetuanúi și cu prietenii lui se cățărară în cei mai înalți palmieri și observară cum, într-adevăr, trei uriașe catamarane își făcuseră apariția la orizont. Trei dintre cele cinci care porniseră din același loc, în urmă cu doi ani, și dintre cele patru care atacaseră Bora Bora în urmă cu paisprezece luni. Până și ultimul om de pe Marara știa dinainte ce-avea de facut. O jumatate de oră mai tarziu alimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai devreme sau mai tarziu îi vor devora. Schimbul de prizonieri se făcu rapid și eficace. Roonuí-Roonuí le ordona apoi vâslașilor să-și arunce pagayas 1 în apă, ca să-i oblige să piardă ceva timp recuperându-le, înainte de a putea porni înapoi, si, după ce sări pe puntea Peștelui Zburător, Miti Matái ordona să întoarcă navă și să se îndepărteze cât mai repede de insula. Abia atunci scoaseră ceea ce părea să fie un strigăt de victorie, căci prințesa Anuanúa, șapte dintre fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ocolișuri: După moartea tatălui meu îți poruncesc, ca regina a insulei Bora Bora, să mă duci înapoi pe uscat, alături de soțul meu, regele Octar. Dacă lumea s-ar fi oprit, daca oceanul s-ar fi solidificat, daca soarele ar fi pornit înapoi către est, nici căpitanul Mararei și nici oamenii lui n-ar fi rămas mai uluiți decât au rămas în acel moment. —Ce ai spus? reuși până la urmă să bolborosească Navigatorul-Căpitan. —Ți-am poruncit să mă duci înapoi lângă tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care ar fi fost de așteptat după o victorie indiscutabila și obținută cu multe eforturi, și nici măcar spiritul de camaraderie, care fusese nelipsit până cu o zi înainte. Convingerea absolută că dulcea și inocentă prințesa Curcubeu, pentru care, de fapt, porniseră peste mări, dispuși să înfrunte atâtea pericole, se transformase în ființă cea mai respingătoare și mai demnă de dispreț de care auziseră vreodată umpluse toate sufletele de amărăciune și risipise toate iluziile. Eforturile atâtor bărbați, femei, bătrâni și copii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zi dimineață, Miti Matái convoca un consiliu general și, când toți - cu excepția prințesei Anuanúa - luară loc pe nisip, le vorbi cu calmul lui dintotdeauna: — Noaptea trecută am reflectat asupra situației noastre și asupra a ceea ce se va întâmpla dacă vom porni din nou în larg, fugind de Te-Onó. Se opri, si se părea că încerca să analizeze reacția pe care o provocau cuvintele lui. Și am ajuns la o concluzie deloc liniștitoare, adaugă. Este foarte posibil să ne ajungă în mijlocul oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ridicându-le în față un nou obstacol, mai mare decât cel anterior. Taaroa! Oró! Tané! Cât de puțin și-au aplecat urechea la rugăciunile unui întreg popor, care i-a încredințat pe fiii săi acestor zei în ziua când au pornit în această aventură!... Cât de cruzi s-au arătat!... Câte eforturi au cerut de la ei! Totul o să se rezolve după moartea mea, îi spuse într-o noapte Miti Matái discipolului sau favorit, într-un moment de răgaz de la studiul cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Miti Matái mai devreme - ajunse la concluzia că acesta nu era de partea lui. Luna avea să se ascundă cu mult înainte ca ei să apuce să scoată catamaranele grele din ascunzișurile lor, să le tragă pe plajă și să pornească la atac, iar eficacitatea acestui atac depindea după aceea de forțele vâslașilor lui, care ar fi fost deja istoviți. Riscă de asemenea că exploratorii, pe care fără îndoială că avea să-i debarce dușmanul, să își dea seama de manevră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ascundă și mai bine, ca să nu-i simtă cei doi în clipa când vor pătrunde în insula. Curând după aceea, vârful Cârligului lui Maui își făcu apariția la orizont și, cum acesta era semnalul convenit, Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui porniră în liniște către locul unde erau ascunse catamaranele, pe care, contrar așteptărilor lor, le găsiră fără nici o pază. Era clar că Te-Onó erau convinși că dușmanii lor se găsesc pe partea cealaltă a insulei, la bordul unei nave, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
debarca ziua, argumenta cel mai bătrân dintre locotenenți. Și, în cazul acesta, o să ia un avans considerabil și-o să-i pierdem din vedere înainte s-apucăm să ne punem navele la punct. Așadar, decizia aproape unanimă fu aceea de a porni imediat la atac. După numai câteva minute, practic toți Te-Onó încercau să pună catamaranele pe apă în cel mai scurt timp și în cea mai mare liniște. Roonuí-Roonuí rămase ascuns în apropiere până când se convinse de intențiile lor, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se învârteau în jurul lor, dar nu se arătau agresivi. Apă continuă să urce. Cei de pe prima navă le strigau celor care se apropiau să nu încerce să urce la bord. Câțiva dintre naufragiați înțeleseră inutilitatea eforturilor lor și, întorcându-se, porniră într-o încercare absurdă de a ajunge înot până pe coasta. Peștele Zburător se oprise la vreo trei sute de metri distanță, iar echipajul sau ridică vâslele în aer, aclamându-și căpitanul. Tapú Tetuanúi și cei doi prieteni ai luiîncepură un dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pluteau în jurul lor. Așezară în ea resturile celui mai iubit dintre căpitani, îl împodobiră doar cu centura regală de pene galbene, pe care Miti Matái o merită mai mult ca oricine și, la căderea serii, lașară că nava improvizată să pornească înspre locul unde apune soarele, căci acestea erau funeraliile pe care le meritau cei mai mari navigatori. Tané, zeul mării, avea să-l conducă direct în fața tatălui său, Marele Taaroa, creatorul tuturor lucrurilor frumoase, iar celălalt fiu al său, Oró
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai face maică-ta? Fata care prezenta Colanții Ny-Lunecă. Fata pe care o părăsești. Și blonda noastră Miss se ridică. În picioare, să renunțe, să meargă acasă, să eșueze. Și, luând microfonul, verificând întrerupătorul să fie sigur că nu e pornit, spilcuitul spune: — E moartă. Moartă și-ngropată, și nu spune unde. Ori dacă spune, va minți în care oraș. Și pleosc. Părul și fața îi sunt leoarcă. Cafea din cap până-n picioare. Cafea rece. Cămașa și cravata, pătate. Părul dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Pentru grădină. Economisiți timp. Și spațiu în casa dumneavoastră Unelte și invenții noi. Pe bufetul din bucătărie, în locul televizorului, a pus un acvariu cu o șopârlă care-și schimbă culoarea pentru a se camufla în decor. Un acvariu căruia îi pornești lampa de încălzire, și care n-o să-ți spună că un alt bețiv a fost împușcat și cadavrul aruncat în râu, a cincisprezecea victimă în seria de crime îndreptată împotriva oamenilor străzii din oraș, ale căror leșuri continuă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
minute. Domnișoara Hapciu tușește - o tuse lungă, hârâitoare, un sunet ca de pași pe pietriș - și abia ne putem abține să nu jubilăm. Scotocește în buzunare după o pastilă, o capsulă, dar nimic. Sora Justițiară ne părăsește, scuzându-se, o pornește în jos pe scări înspre hol, înspre patul ei, devenind tot mai scundă pas cu pas, până când creștetul ei, cu părul de un negru accentuat, dispare în întregime. Miss America a noastră e și ea pe aiurea, îngenuncheată în fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vorbea domnul Whittier. Neted ca sticla, așa e domnul Whittier. Întărit de suferință. Lustruit și strălucitor. De-asta iubim conflictele, spunea. De-asta iubim ura. Ca să oprim un război, îi declarăm război. Trebuie să eradicăm sărăcia. Să luptăm împotriva foametei. Pornim campanii și provocăm și înfrângem și distrugem. Ca oameni, prima noastră poruncă e: Ceva trebuie să se întâmple. Și domnul Whittier avea atâta dreptate fără măcar s-o știe. Cu cât doamna Clark ne povestea mai multe, cu atât ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și în jos cu pumnul stâng. Pipăie protuberanțele și încheieturile degetului ca să nu le uite niciodată. Pentru când n-o să-l mai aibă. Stăm aici cu toții, privindu-ne unii pe ceilalți. Așteptând următorul punct din scenariu sau următorul dialog să pornească și să se depene în versiunea noastră profitabilă despre adevăr. Agentul Ciripel plimbă obiectivul camerei de la unul la altul. Microfonul cu cap metalic al Contelui Calomniei se ițește din buzunarul cămășii. Acest moment, anunțând oroarea reală a următorului. Momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fapte dintr-un plan stupid, menit să-i rezolve toate problemele deodată. Reflectoarele și camera erau încă îngrămădite în jurul patului soților Clark. Sinuciderea i se părea doar un alt plan agresiv care să-i rezolve viața. Dacă aprindeau reflectoarele și porneau camera, și-ar fi putut filma moartea - un film snuff în două părți. Un miniserial. Un alt Mare Proiect. Dacă se sinucidea, ar fi fost doar atât: o exagerare. Un alt început, mijloc, sfârșit. Să meargă la lucru părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
maxim. Suflând aer fiebinte în țevi. E arzătorul cu gaz duduind. Centrala pe care a distrus-o domnul Whittier. Cineva a reparat-o. De undeva din întuneric, o pisică zbiară, o singură dată. Ceva trebuie să se întâmple. Așa că o pornim pe treptele de lemn, purtând cadavrul domnului Whittier. Asudăm cu toții. Irosind și mai multă energie în căldura asta imposibilă. Urmând leșul în întuneric, Mama Natură spune: — Ce știi tu despre purtatul perucilor? Cu cioturile mâinilor, cu inelul scânteind, își răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un pumn unui tip. Așa că Flint zice: — Hai pe zece dolari... Dar oamenii tot nu se-nghesuie, caută feluri mai bune să-și cheltuiască banii. Atunci Webber se duce la tonomat. Bagă o fisă. Apasă pe câteva butoane și, minune. Pornește muzica, și preț de-o răsuflare nu se aude decât mugetul prelung al tuturor bărbaților din bar. E cântecul ăla plângăcios de la sfârșitul filmului Titanic. Puicuța aia din Canada. Și Flint, cu peruca lui blondă și gura ca de clovn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte. Gâtul îi e ațos și împânzit de tendoane. Iată Veriga Lipsă, cu pădurea întunecată care i-a crescut pe obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Canon EF cu f=50 mm și o imagine luată cu acesta Obiectivele superangulare au unghiuri de câmp mari, deci distanțe focale mici (sub 43 mm la formatul Leica și sub 70 mm pentru formatul mediu de 6x6 cm), care pornesc de la 60° și ajung până la 220°. Unghiuri de câmp foarte mari se pot obține și cu aparate de fotografiat speciale, în care obiectivul se poate roti în plan orizontal în timpul expunerii. Obiectivele superangulare pot reda perspectiva rectiliniu (superangularele propriu-zise, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]