27,702 matches
-
e complet ocupată. Patul din mijloc este întotdeauna cel mai puțin utilizat. Când agenții erau doi, ca în acest caz, utilizau în mod invariabil paturile laterale, iar dacă dormea aici un singur polițist, era sigur și știut că și el prefera să doarmă într-unul dintre ele, niciodată în cel din centru, poate pentru că i-ar crea impresia că ar fi încercuit ori că ar fi arestat. Chiar și polițiștii mai duri, mai coriacei, iar aceștia încă nu au avut posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Spuneți cu voce tare fraza Înainte ca săptămâna să se termine, veți avea vești de la mine, și veți vedea ce ușor e să-i introduci un strop de teamă insidioasă, mirosul putrid al fricii, vibrația autoritară a fantasmei tatălui. Comisarul prefera să se gândească la ceva liniștitor ca asta, Dar eu n-am nici un motiv să-mi fie frică, îmi fac treaba, îndeplinesc ordinele pe care le primesc, însă, în adâncul conștiinței sale, știa că nu era așa, că nu îndeplinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sarcini aveau ele să fie, pentru inspector și pentru agent, ascunși, la ora asta, în cadrul vreunei uși sau după vreun pom, cu siguranță stăteau deja de planton în așteptarea primei persoane care avea să iasă din casă, fără îndoială, inspectorul prefera să fie tânăra cu ochelari fumurii, în ce-l privește pe agent, pentru că nu mai exista și altcineva, trebuia să se mulțumească cu fosta soție a tipului cu scrisoarea. Inspectorului, cel mai rău lucru care i se putea întâmpla era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult, Nu mă grăbesc, Atunci duceți-vă, că vin și eu numaidecât, doar să-i las câinelui timpul necesar, el nu are nici o vină că oamenii au votat în alb, Dacă nu vă deranjează, pentru că s-a ivit ocazia, aș prefera să vorbesc cu dumneavoastră aici, fără martori, Iar eu, dacă nu mă înșel, cred că acest interogatoriu, ca să-l numesc în continuare așa, ar trebui să fie și cu soțul meu, așa cum a fost și primul, N-ar fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unei coincidențe, Exact, treceam din întâmplare pe stradă și v-am văzut ieșind, E greu de crezut că întâmplarea pur și simplu v-a adus pe strada unde locuiesc, Spuneți-i cum vreți, În orice caz, a fost vorba, dacă preferați s-o numesc așa, de o întâmplare fericită, dacă n-ar fi fost ea, n-aș fi aflat că fotografia se află în mâinile ministrului dumneavoastră, V-aș fi spus-o cu altă ocazie, Și pentru ce o vrea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-mi amintesc să fi intrat vreodată într-o investigație în așa hal de absurdă și prostească, începu inspectorul. Pe comisar nu l-ar fi deranjat să-și exprime acordul, Nu știi tu nici pe jumătate cât e de adevărat, dar preferă să tacă. Inspectorul continuă, Era ora zece când am ajuns pe strada nevestei tipului care a scris scrisoarea, Pardon, a fostei neveste, se grăbi agentul să corecteze, nu e corect să spui, fostă nevastă în acest caz, De ce, Pentru că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
expresia absorbită a unui om care tocmai fusese hipnotizat, ceea ce însemna că pe el nu se putea conta. Precaut, inspectorul întrebă, Vreți să insinuați că vom pleca de aici cu mâinile goale, Putem pleca și cu mâinile în buzunare, dacă preferi această expresie, Și că așa ne vom prezenta în fața ministrului, Dacă nu există vinovați, nu-i putem inventa, Aș dori să-mi spuneți dacă această frază e a dumneavoastră sau e a ministrului, Nu cred să fie a ministrului, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și așteptă să treacă minutele recomandate de instrucțiunile de folosire. Fursecurile păreau făcute din granit cu zahăr. Le mușca cu forță, le sfărâma în bucăți mai comod de mestecat, apoi le mesteca lent. Bea ceaiul cu înghițituri mici, el îl prefera pe cel verde, dar trebuia să se mulțumească cu acesta, negru și aproape fără aromă de vechi ce trebuia să fie, era deja prea mult luxul pe care providențial, s.a., asigurări&reasigurări binevoia să-l ofere oaspeților în trecere. Vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la vreunul dintre acei prieteni recenți ai dumneavoastră, propuneți-le să reunească tot grupul și să se bucure de spectacol. Comisarul nu răspunse. Ar fi putut întreba care urma să fie situația sa disciplinară începând de a doua zi, dar preferă să tacă, dacă era clar că soarta lui se afla în mâinile ministrului, atunci să pronunțe el sentința, în afară de asta, avea certitudinea că ar fi primit drept răspuns o frază seacă de tipul Nu vă grăbiți, mâine o să aflați. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și spuse, Scuzați-mi grosolănia întrebării, cine sunteți, Numele meu se află acolo semnând scrisoarea, Da, văd bine, e aici un nume, dar un nume nu e decât un cuvânt, nu explică nimic referitor la cine este persoana respectivă, Aș prefera să nu fiu nevoit să v-o spun, dar înțeleg perfect că aveți nevoie s-o știți, În cazul acesta, spuneți, Nu, până nu-mi dați cuvântul de onoare că scrisoarea va fi publicată, În absența directorului nu sunt autorizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
citească știrea până la sfârșit, Amin, spuseră în cor directorul și șeful redacției. Era puțin trecut de ora cinci când a plecat comisarul. Ar fi putut profita de taxiul care, exact în acel moment, lăsa pe cineva la ușa ziarului, dar preferă să meargă pe jos. Curios, se simțea ușor, înseninat, ca și cum i s-ar fi extras dintr-un organ vital corpul străin care-l rodea puțin câte puțin, spinul din gât, cuiul din stomac, veninul de la ficat. Mâine toate cărțile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Femeii Suspecte, Un asasinat De Acum Patru Ani. În cealaltă extremă, ziarul unde fusese comisarul ieri întreba, Ce Mai Avem De Aflat. Titlul era ambiguu, putea să însemne și una și alta și, în egală măsură, opusele lor, dar comisarul preferă să-l vadă ca și cum ar fi fost o mică lanternă pusă la ieșirea din valea umbrelor ca să-i conducă pașii mâhniți. Dați-mi din toate, spuse el. Vânzătorul de la chioșc zâmbi în timp ce se gândea că, din câte se vede, câștigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu găleata înclinată, Ai dorit atât de mult să te duci acolo și, până la urmă, n-ai fost, Ei bine, chiar acum mă duc, răspunse comisarul. Plăti, adună ziarele și porni la drum. Putea să fi luat un taxi, dar preferă să meargă pe jos. Nu mai avea nimic de făcut și era un mod de a-și pierde timpul. Când ajunse în parc, se așeză pe banca unde stătuse cu soția medicului și-l cunoscuse cu adevărat pe câinele lacrimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
infantil. A trecut o oră și soția medicului încă n-a apărut, a plâns întruna, sărmana, dar acum va veni să respire puțin, nu deschide o fereastră dintre cele care dau spre stradă, pentru că întotdeauna e lume care se uită, preferă partea din spate, mult mai liniștită de când există televiziunea. Femeia se apropie de grilajul de fier, pune mâinile pe el și simte răcoarea metalului. N-o putem întreba dacă a auzit cele două focuri de armă succesive, zace moartă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
făcut peste vară, și primind această mână de ajutor am izbutit să încropesc o brumă de conversație până când ni s-a adus ceaiul. Colonelul a cerut un whisky cu sifon. — Ți-aș recomanda și ție unul, Amy, spuse el. — Nu, prefer un ceai. Ăsta a fost primul semn care sugera că s-a întâmplat ceva neplăcut. Nu l-am băgat în seamă și m-am străduit s-o ispitesc la vorbă pe dna Strickland. Colonelul, rămas în picioare în fața căminului, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
senzație că micile bucurii cu care era deprinsă lipseau acum, i-a adus brusc un junghi în inimă. Și-a dat seama că viața de altădată s-a sfârșit definitiv. Era imposibil să mai menținem conveniențele sociale. — Presupun că ați prefera să plec, i-am spus colonelului, ridicându-mă. Bănuiesc că ai auzit că ticălosul ăla a părăsit-o, izbucni el. Am șovăit puțin. Apoi am răspuns: — Știți și dumneavoastră cum bârfește lumea. Mi s-a spus vag că ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o stradă sordidă. Și totuși mi-am zis că poate n-ar fi rău să mă duc să verific. A doua zi, pe la ora șase, am luat o birjă până în Rue des Moines, dar am coborât la colțul străzii, întrucât preferam să merg pe jos până la hotel și să-l cercetez înainte de a intra. Era o străduță cu prăvălioare care slujeau nevoilor unor oameni săraci și cam pe la mijlocul ei, pe stânga, cum mergeam, era Hôtel des Belges. Hotelul în care stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
câștiga bani din artă. Am început să pictez puțin, acum vreun an. De atunci încoace am urmat niște cursuri serale. Deci acolo te duceai când dna Strickland credea că joci cărți la club? — Întocmai. De ce nu i-ai spus? — Am preferat să păstrez taina. — Dar știi să pictezi? — Deocamdată nu, dar o să învăț. Tocmai de aceea am venit aici. La Londra nu puteam obține ceea ce doream. Poate că aici o să izbutesc. — Ți se pare posibil ca un om să realizeze ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
despre cultură - cuvânt pe care-l pronunța pompos. Dna Strickland continuă: — La urma urmei, dacă ar fi avut talent, eu aș fi fost prima care să-l încurajeze. N-aș fi ezitat s[ fac orice fel de sacrificiu. Aș fi preferat întru totul să fiu măritată cu un pictor decât cu un agent de bursă. Dacă n-ar fi copiii la mijloc n-aș avea nici cea mai mică obiecție. Aș putea fi la fel de fericită într-un atelier sărăcăcios din cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a urmat a dovedit că dna Strickland avea un caracter foarte puternic. Chinurile pe care le va fi suferit a izbutit să le ascundă. Cu multă inteligență, a văzut că lumea se plictisește repede de relatările nenorocirilor ei și că preferă să evite spectacolul suferinței. Ori de câte ori ieșea - și compasiunea pentru nenorocirile sale îi îndemna prietenii și prietenele s-o invite cât mai des - avea o comportare desăvârșită. Era plină de curaj, fără să-l afișeze însă cu ostentație. Era vesela, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de pe Avenue de Clichy. E acolo seară de seară la ora șapte. Dacă vrei mergem mâine să-l vedem. Nu sunt așa sigur că ar dori să mă vadă. S-ar putea să-i amintesc de o epocă pe care preferă s-o dea uitării. Dar am să vin în orice caz. Și aș avea vreo șansă să-i văd vreun tablou? — Nu datorită lui. El cred că n-o să-ți arate nimic. Dar e un negustor de artă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mizerabil. Dacă ai putea s-o iei de la capăt, ai face tot ceea ce ai făcut? — Cu siguranță. — Ai băgat de seamă că nu m-ai întrebat nimic de soția și copiii dumitale? Nu te gândești niciodată la ei? — Nu. — Aș prefera să nu fii atât de nesuferit de monosilabic. N-ai avut nici o clipă de regret pentru toată nefericirea pe care le-ai pricinuit-o? Pe buze îi înflori un zâmbet și clătină din cap. — Trăiam cu convingerea, am continuat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asculte pe loc și să-și facă imediat pregătirile de plecare. Dar cel mai puțin se așteptase la hotărârea soției lui de a se duce cu Strickland. Am văzut că acum regreta din inimă că nu și-a ținut gura. Prefera chinurile geloziei celor ale despărțirii. — Am vrut să-l omor și am izbutit doar să mă fac de râs. Tăcu multă vreme, iar apoi rosti gândul care bănuiam că-l frământă: Dacă aș fi avut măcar răbdare să aștept, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să ne ducă. I-am spus să aștepte un minut: — Cred că n-ar fi rău să vii să iei masa cu mine, i-am zis lui Dirk. Să-i spun să ne lase în Place Pigalle? — Mai bine nu. Prefer să mă duc la atelier. Am șovăit o clipă: — Vrei să vin și eu cu tine? l-am întrebat. — Nu. Aș vrea mai degrabă să fiu singur. — Cum vrei. I-am dat birjarului adresa și ne-am continuat drumul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar poate că la urma urmei era mai bine pentru mine să fi prevalat voința tatei și să fi fost acum doar un dulgher cinstit. — Ei, acum că știi ce-ți poate oferi arta, ți-ai schimba viața? Ai fi preferat să pierzi toate bucuriile pe care ți le-a adus? — Arta e lucrul cel mai mare de pe lume, îmi răspunse după o pauză. Mă privi o clipă dus pe gânduri. Păru să șovăie, iar apoi spuse: — Știi că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]