6,100 matches
-
aveau repercusiuni asupra lucrurilor și oamenilor din jur. Asupra fiecăruia dintre infiniții Markovic de a căror viață se apropia lentila. De aceea fotografia Olvido doar locuri și obiecte, niciodată oameni; fusese prea multă vreme obiectul camerelor foto, ca să le ignore primejdiile. Responsabilitățile. Pe când călătoreau Împreună la războaie, ea izbutise să stea departe, nu el. - Crezi că cele zece secunde cât ai stat În genunchi te mântuiesc? a insistat Markovic. Faulques a revenit alene În prezent: turnul și bărbatul de lângă el, care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
calea răutății principilor pentru a se comporta onorabil față de aliații și supușii lor. Exact la acest lucru nu se poate spera, potrivit lui Machiavelli, pentru că “toți oamenii sunt întotdeauna nerecunoscători, schimbători, tind să simuleze și să disimuleze, să fugă în fața unei primejdii și să fie doritori de căștig.” Astfel, “un principe care se bazează întru totul pe cuvăntul lor, dacă nu e pregătit, poate să cadă”. Credința lui Machiavelli este aceea că un suveran nu trebuie să fie constrăns de normele etice
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
după ce atunci când m-au rânduit Într-un post arhonții pe care voi i-ați ales ca să-mi comande la Potideea, ca și la Amphilopolis și la Delion, acolo unde m-au așezat acolo am rămas, ca și oricare altul, Înfruntând primejdia morții, acum, În schimb, când Zeul Îmi rânduiește, după cum am socotit și Înțeles eu, că trebuie să-mi petrec viața cugetând și scrutându-mă pe mine și pe alții, acum eu, temându-mă de moarte sau de orice altceva, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de cuvinte În care se Înfruntă cele două tendințe contrarii din mintea sinucigașului: impulsurile morții, pe de o parte, instinctul de conservare, pe de alta. Însă chiar În momentele În care moartea, instinctul de conservare par Învinse, când cuvintele Înlătură primejdia letală, Însăși invocarea ei e un semn al pândei perpetue și al unei duble realități: una obiectivă, fizică, cea de-a doua fictivă. Sinuciderea nu este - sau, mai exact: nu rămâne - niciodată un act individual: ea implică o participare a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ei fragilitate acționează tocmai În numele conștiinței că n-o poate atinge nimic. „Adevărat, spune ea, mâine e o altă zi În drumul spre moarte (dar asta nu mi se poate Întâmpla mie, pentru că eu sunt eu)!” Ignorarea cu superbie a primejdiilor e doar versantul luminos al unui teren accidentat. În rarele ei momente detensionate, Sylvia Plath se amuză să relativizeze până și obsedanta mască a morții, care se colorează și ea În funcție de micile bucurii ale vieții. O propoziție aparent banală („Sucul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lui Bernard Cathelet, intimitatea se sustrage dialecticii individ-societate, nemaifiind o monedă de schimb În asimilarea culturală; intimitatea a devenit un simulacru: spectacol simbolic care a cruțat persoanele de implicarea socială, riscul de a se dezvălui pentru a Întreprinde, dar și primejdia sufocării printr-o prea atentă cruțare 22. Aceste considerații ridică un văl de pe răspândita prejudecată că jurnalul nu e decât o copie mecanică a realității, un fel de viață trasă la indigo. Or, ca simulacru, ca specie de sub zodia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
exclud, firește, pozițiile contrarii. Cei mai mulți autori de jurnale sunt conștienți de interpretarea ce se poate da gestului lor. Ei prevăd nu numai posibilele acuzații, dar și neajunsurile practice ale demersului În care s-au angrenat: confruntarea cu sine, pericolul exagerărilor, primejdia perceperii greșite a deciziei de a ține un jurnal. În orice caz, orgoliul autoportretizării conduce, În viziunea lui Jean Rousset, la trei variante ale uneia și aceleiași neputințe: de a-ți descrie tu Însuți personalitatea, fie și sub forma, oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sunt, iată singurul portret ce poate fi conceput, declarat dinainte ca inexact 15. În realitate, fiecare din aceste formule Își dovedește precaritatea. Că În una din variante autorul e conștient de șubrezenia demersului său, ori că În alta ignoră triumfalist primejdiile la care se supune, nu contează prea mult. Toate cele trei ipostaze se Întâlnesc, de altfel, În derularea temporală a jurnalului intim. Chestiunea cu adevărat tulburătoare - o chestiune „tehnică”, În fond - privește adâncimea pe care autorul o poate sonda. Destui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
stadiului său incipient de cunoaștere), "înainte să se fi împlinit planul divin, dezvăluit de următoarea poruncă a Creatorului: "Stăpîniți pămîntul!" Dacă ar fi așteptat momentul stabilit de providență ne spune Jean Kovalewski s-ar fi îndestulat din el fără nici o primejdie" [1996:157]. Cum ar fi realizat divinitatea maturizarea edenică a ființei umane, pentru ca aceasta să se bucure de contemplația stăpînitoare a lumii, nu o știm și nu o vom ști niciodată. O istorie care nu s-a desfășurat este pierdută
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Nicodim. Din câte am văzut aș putea să zic că iepurele nu e mai fricos decât alte sălbăticiuni. Dar el nu are nici ghiare puternice, nici colți, nici mare putere în trup. El are o singură armă de apărare în primejdii: fuga. Da, zic eu, fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă. Pentru iepure nu e rușinoasă, căci se folosește de ea în chip firesc." (Ion Agârbiceanu, Fricosul) (h) " Femeia urcă anevoie cele trei trepte, din pricină să avea un coș tare
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
am intrat! Sfânt să fie rostul tătâne-meu, că bine m-a învățat! Așa-i că, dacă n-am ținut seamă de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă și acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, că mi-i capul în primejdie?" (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (h) "Poate că Sfânta Vineri a avut dreptate. Poate să fie!... Destul când Petru privi la ea așa cum dormea în leagăn, el stete cu sufletul amorțit și nu sufla mai mult în fluierașul cel vrăjit
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
regenta sa. Complement indirect propoziție subordonată completivă indirectă Transcrieți complementele indirecte din textele de mai jos și realizați analiza lor morfologică: (a) "Sărmană fată! zise bătrâna. Cu adevărat numai Dumnezeu te-a îndreptat la mine și te-a scăpat de primejdii. Eu sunt Sfânta Duminică. Slujește la mine astăzi și fii încredințată că mâine n-ai să ieși cu mâinile goale de la casa mea." (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (b) "Boierule, acest prăpădit de om, venetic în satul nostru
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânșii, căci sunt foarte șugubeți. Și, la toată întâmplarea, calul, tovarășul tău, te-a mai sfătui și el ce ai să faci, că de multe primejdii m-a scăpat și pe mine în tinerețile mele! Na-ți acum și pielea asta de urs, că ți-a prinde bine vreodată." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (f) ,,Auraș, păcuraș / Scoate-mi apa din urechi / Că ți-oi da
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
care le amintește și călugărilor și călugărițelor: «Deoarece norma supremă a vieții călugărești este urmarea lui Cristos, după învățătura evangheliei, aceasta trebuie considerată de toate institutele ca regulă supremă». Însă acest util proces de curățire a adus cu sine și primejdia unei înlumiri secularizante care este tot atât de periculoasă ca și o monahizare separatistă și elitară. Primejdia identificării absolute cu laicatul, în măsura în care au fost ignorate acele elemente caracteristice care îi situează pe consacrați pe «pământul de mijloc», elemente despre care am vorbit
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
lui Cristos, după învățătura evangheliei, aceasta trebuie considerată de toate institutele ca regulă supremă». Însă acest util proces de curățire a adus cu sine și primejdia unei înlumiri secularizante care este tot atât de periculoasă ca și o monahizare separatistă și elitară. Primejdia identificării absolute cu laicatul, în măsura în care au fost ignorate acele elemente caracteristice care îi situează pe consacrați pe «pământul de mijloc», elemente despre care am vorbit îndelung, nu a atins doar ambientele de viață consacrată mai robuste, ci și mănăstirile, creând
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ce trăiesc viața monastică în diferite contexte religioase și filosofice, necesitând mereu un echilibru între exigențele unui răspuns la propria realitate antropologică și propria fidelitate față de evanghelie. În concluzie, putem spune că odată cu necesara și legitima de-monahizare a apărut și primejdia unei înlumiri secularizante. Acestor două faze li se adaugă o a treia, pe care am putea-o califica de re-monahizare, căci tot mai mult se conturează convingerea că mănăstirile, în caz de necesitate, ar putea deveni un spațiu de «turism
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
acela de a-i sprijini în misiunea lor specifică de botezați, lăsând la o parte formele de asociere și de încorporare care ar putea, mai degrabă, să le lezeze demnitatea decât să o intensifice. Ba, mai mult decât atât, există primejdia să apară o incompatibilitate de valori și datorii ce ar putea tulbura, ba chiar îmbolnăvi, persoanele, punând astfel în pericol plinătatea, seninătatea și misiunea specifică stării lor. Ar fi de rău augur, de exemplu, dacă aspirația și truda imitării valorilor
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de membru, trebuie să Își Îndeplinească cu bună-credință obligațiile asumate potrivit prezentei Carte; 3. Toți membrii organizației vor rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace pașnice, În așa fel Încât pacea și securitatea internațională, precum și justiția să nu fie puse În primejdie; 4. Toți membrii organizației se vor abține, În relațiile lor internaționale, de a recurge la amenințarea cu forța sau la folosirea ei, fie Împotriva integrității teritoriale ori independenței politice a vreunui stat, fie În orice alt mod incompatibil cu scopurile
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
tătărăști. În anul 1234 Grigore lX îl îndemna pe regele Bela să înzestreze biserica, a că-rei înălțare o făgădui-se în episcopia cumană, și să acorde episcopului catolic al românilor cu cele percepute de el însuși de la români. Papa denunța primejdia asimi- lării de către români a germanilor și ungurilor emigrați în episcopia cumană, semn al unei confruntări pe plan religios din care ,,schismaticii” îi influențau pe noii veniți ,,alcătuind un singur popor cu amintiții români”. Pe de altă parte papa s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mănăstire trecerea întâmplătoare a unui protopop pe la un așezământ bogat stârnește în cuvioși o asemenea ambiție de a-l ospăta după cuviință, încât organizează o petrecere homerică, ce ține patru zile. Pentru a pune iapa sfinției sale la adăpost de orice primejdie, o urcă în clopotniță. Uitând de ea, o lasă acolo până a treia zi când, alertați de dangătele clopotului stârnite de captivă, o hrănesc și o adapă cu alcool tare, îmbătând-o. Cele mai poetice istorisiri ale lui V. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
să caute culoarea, peisajul d-lui Voiculescu devine colorat prin chipul în care e văzut. E ceva aici din arta icoanei pe sticlă ardelenești, la care petele de culoare sunt materia, și liniile configurative accidente ce se pot înlătura fără primejdia de a distruge zugrăveala. [...] Desigur, ca orice poet îndrăgostit de uneltele sale, poetul face uneori exerciții suplimentare, ce înăbușă linia esențială. Dar aceasta se întâmplă rar, și apoi sunt în opera lui Voiculescu destule poeme pe temeiul cărora să-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Această explicație se impune oricum; totuși, trebuie să fim precauți cu neofuncționalismul care constă în a interpreta totul ca pe un simptom al epocii. Explicația exclusivă a unei opere prin condițiile istorice și culturale de producere a sa riscă întotdeauna primejdia determinismului integral. Ar fi prea "puțin" să ne gândim că lucrările lui Bronislaw Malinowski, Alfred R. Radcliffe-Brown sau Margaret Mead se explică în întregime prin context și spun mai mult despre acești autori decât subiectele pe care ei le-au
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
ar fi acceptat ca mulți alți scriitori o poziție marginalizată, obscură, discretă, el ar fi evitat fără îndoială capitularea și lamentabila sa schimbare la față. Pentru ce alți eroi ai romanului, și ei intelectuali, au știut să evite totuși aceste primejdii? Pentru că ei n-au aspirat la poziții sociale, la așa-zisa glorie, la celebritate. Se poate trăi și fără aceste satisfacții imediate și până la urmă efemere. Unul dintre ei a fost găsit mort în condiții mai mult decât suspecte. Există
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se cristalizase încă. Dar toate notele sale sunt surprinse în germene: suprimarea culturii profesioniste și specializate, desființarea culturii clasice și a influențelor sale, naționalismul și șovinismul, negarea criteriului estetic. Acesta introduce și apără spontaneitatea, individualismul și libertatea. Adică tot atâtea primejdii grave pentru ordinea totalitară în cultură. Caracterele sale sunt: omogenizarea și controlul general, ficțiunea ideologică și clișeele propagandistice, logocrația și antiintelectualismul. Trei aspecte, mai ales, au lovit în însăși substanța vitală a culturii române. îi va trebui un oarecare timp
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
comuniste-naționaliste, care sunt expresia directă a acestei noi clase. Ea este garantul stabilității și ireversibilității situației. Dă dovadă de solidaritate de tip mafiot sau nu, solidaritate totuși , își plasează oamenii peste tot, apără cu dinții pe toți membrii clanului în primejdie, cumpără indivizi în dreapta și în stânga. Și, să recunoaștem, plătește bine. Unii scriitori mai avizați, antrenați în oportunisme, au prins la timp mișcarea. A învinge această forță socială negativă nu este deloc o întreprindere ușoară. Rămâne mitul de care vorbim invincibil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]