10,986 matches
-
de complementizator FIN0, nefiind centrul proiecției în al cărei specificator se deplasează elementele relative (i.e. [Spec, FORCEP]): (136) a. Nu știu undesă mergem. b. Mă întreb care să meargă. Putem astfel reveni la reprezentarea (99) / (114) și putem înlocui ultima proiecție necunoscută (notată XP) cu FINP; să este un complementizator care se generează în centrul acestei proiecții. O reprezentare mai complexă a nucleului flexionar și a periferiei stângi, cu ambele centre lexicalizate, este dată în (137); reprezentarea de mai jos surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
FORCEP]): (136) a. Nu știu undesă mergem. b. Mă întreb care să meargă. Putem astfel reveni la reprezentarea (99) / (114) și putem înlocui ultima proiecție necunoscută (notată XP) cu FINP; să este un complementizator care se generează în centrul acestei proiecții. O reprezentare mai complexă a nucleului flexionar și a periferiei stângi, cu ambele centre lexicalizate, este dată în (137); reprezentarea de mai jos surprinde structura sintactică a majorității exemplelor discutate în această secțiune. (137) FORCEP (TOP, FOC, TP) FinP NEGP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
daui ti ti dacă să -l daui ti ti unde să -l daui ti ti (că îl daui ti ti) Rezultate de reținut • prin cartografierea limitei stângi a domeniului flexionar (i.e. a spațiului dintre domeniile IP și CP), am identificat proiecțiile funcționale (și elementele care le lexicalizează) care ajută la stabilirea apartenenței unui element la domeniul flexionar și, respectiv, la domeniul complementizator; astfel, apariția unor elemente la stânga negației și/sau a cliticelor pronominale le califică drept aparținând domeniului complementizator: elementele care
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
unui element la domeniul flexionar și, respectiv, la domeniul complementizator; astfel, apariția unor elemente la stânga negației și/sau a cliticelor pronominale le califică drept aparținând domeniului complementizator: elementele care proiectează grupuri (nominale, prepoziționale etc.) complexe sunt elemente deplasate pragmatic în proiecțiile de topic sau de focus din periferia stângă; elementele X0 sunt complementizatori lexicalizând fie FIN0 (să), fie FORCE 0 (că, dacă; ca din structura ca... să sau ca să;cum etc.) Extensiuni • o situație specială prezintă a din structura infinitivului verbal
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fie FORCE 0 (că, dacă; ca din structura ca... să sau ca să;cum etc.) Extensiuni • o situație specială prezintă a din structura infinitivului verbal: după cum au observat și Alboiu și Motapanyane (2000), a fuzionează centreleFORCE 0 și FIN0 într-o proiecție C0 nescindată 77; astfel, deși proiectează o propoziție nonfinită, infinitivul verbal precedat de a nu dispune de o periferie stângă propozițională; cu excepția elementelor care închid domeniul flexionar (negația și pronumele clitice) (138a-b), domeniul preverbal nu poate găzdui constituenți dislocați, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pe Ion) a (pe Ion)nu-l vedea] 3.5 Analiza formală a inversiunii Analizele din secțiunile precedente conduc la formularea următoarei structuri a propoziției românești (concentrându-ne asupra domeniului flexionar și domeniului complementizator) (simbolul * notează caracterul recursiv al unor proiecții în structura de mai jos): (139) FORCEP qp FORCE 0 {TOPP* / FOCP / TOPP*} qp {TOP0 / FOC0 / TOP0} FINP qp FIN0 NEGP qp NEG0 PERSP* qp PERS0 IP {MOODP > TP > ASPP} qp I0 vP (VOICEP >vP..} qp v0 .... Urmând intuițiile exprimate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Roberts (1989); Dobrovie-Sorin (1994); Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Nicolae și Niculescu (2015); Hill și Alboiu (2016) între alții, vom interpreta encliza pronominală și postpunerea auxiliarelor ca indicații pentru deplasarea verbului în domeniul complementizator. Rămâne să stabilim care este însă proiecția la care se deplasează verbul inversat (mai precis, sub analiza deplasării verbului ca grup, proiecția în al cărei specificator se deplasează verbul). În analiza fazelor romanice vechi această proiecție este în general identificată ca fiind FINP (v. Ledgeway 2007, 2008
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Alboiu (2016) între alții, vom interpreta encliza pronominală și postpunerea auxiliarelor ca indicații pentru deplasarea verbului în domeniul complementizator. Rămâne să stabilim care este însă proiecția la care se deplasează verbul inversat (mai precis, sub analiza deplasării verbului ca grup, proiecția în al cărei specificator se deplasează verbul). În analiza fazelor romanice vechi această proiecție este în general identificată ca fiind FINP (v. Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015b și bibliografia); analize recente (ale românei vechi) au insistat asupra deplasării la FINP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasarea verbului în domeniul complementizator. Rămâne să stabilim care este însă proiecția la care se deplasează verbul inversat (mai precis, sub analiza deplasării verbului ca grup, proiecția în al cărei specificator se deplasează verbul). În analiza fazelor romanice vechi această proiecție este în general identificată ca fiind FINP (v. Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015b și bibliografia); analize recente (ale românei vechi) au insistat asupra deplasării la FINP (Nicolae și Niculescu 2014) sau FOCP (în special analizele din Alboiu, Hill și Sitaridou
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a. fi-mi-ar silă și făcea-mi-s-ar greață! (internet; făcea sic!) b. Am uitat, fi-mi-ar mușchii mei ai dracu (R. Aldulescu, Amantul Colivăresei) Distribuția din spațiul preverbal indică faptul că verbul nu se ridică la cea mai înaltă proiecție din structura domeniului C {FORCEP > TOPP > FOCP > TOPP > FINP > IP}. Verbul inversat poate fi precedat de constituenți neizolați prozodic de structura propozițională, deci care ocupă poziții din periferia stângă propozițională. În (142a), pe lângă vocativul izolat prozodic și fără funcție sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pe bunica mea. d. Domnule doctor, acumpe bunica-mea examinați-o, nu pe bunicul meu. Acestă distribuție arată că verbul inversat la stânga cliticelor / auxiliarelor / cliticelor + auxiliarelor ocupă o poziție joasă în ierarhia CP. Inversiunea subjonctivului arată în chip nonambiguu că proiecția la care se ridică verbul este FINP (i.e.); complementizatorul să este sistematic omis sub inversiune: (143) a. Ducă-se pe pustii! Facă-se voia ta! b. *Ducă-să-se pe pustii! * Făcă-să-se voia ta! c. *Să ducă-se pe pustii! * Să facă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centru, FIN0. Întrucât să nu este un centru încorporant 84 (ca negatorul ne- și semiadverbele mai, cam, prea, tot, și), ci este mai degrabă asemănător cu auxiliarele (care, după cum dovedește inversiunea, deși sunt centre, nu se încorporează), specificatorul și centrul proiecției FINP sunt simultan ocupate, ceea ce conduce la o violare a Doubly-Filled COMP Filter (Chomsky și Lasnik 1977) / Generalized Doubly Filled-Comp Filter (Koopman 1996; Koopman și Szabolcsi 2000). Întocmai cum prezența unui element wh- în specificatorul FORCEP blochează lexicalizarea complementizatorilor înalți
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
realizarea complementizatorului să. Reprezentarea sumară din (144) suprinde această analiză. (144) FINP qp VP FINP 4 qp facă FIN0 PERSP* să qp P PERS' 4 qp -se PERS0 MOODP qp tVP ... Încălcare a (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter Rezultate de reținut • proiecția vizată de deplasarea verbului în domeniul C este FINP; întrucât verbul se deplasează ca grup, locusul exact al deplasării va fi [Spec, FINP] Relevanța fenomenelor examinate • inversiunea aduce încă un argument pentru deplasarea verbului ca grup în română; într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Spec, T0P] trebuie obligatoriu lexicalizat. Extracția obligatorie a argumentului intern asigură deplasarea ulterioară a VP conținând doar centrul și urma argumentului intern, dând impresia (falsă) că segmentul deplasat este doar centrul. (iii) Domeniul flexionar este scindat într-o serie de proiecții funcționale verbale (MOODP > TP > ASPP), dominate de proiecții de persoană (PERSP) care găzduiesc cliticele pronominale. Din punct de vedere tipologic (Rivero 1997), pronumele clitice românești sunt orientate spre flexiune, nu spre complementizator. (iv) Negația propozițională ocupă cea mai înaltă poziție
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
argumentului intern asigură deplasarea ulterioară a VP conținând doar centrul și urma argumentului intern, dând impresia (falsă) că segmentul deplasat este doar centrul. (iii) Domeniul flexionar este scindat într-o serie de proiecții funcționale verbale (MOODP > TP > ASPP), dominate de proiecții de persoană (PERSP) care găzduiesc cliticele pronominale. Din punct de vedere tipologic (Rivero 1997), pronumele clitice românești sunt orientate spre flexiune, nu spre complementizator. (iv) Negația propozițională ocupă cea mai înaltă poziție în ierarhia domeniului flexionar, reprezintând limita dintre domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se poate analiza ca având o singură intrare de Lexicon: afix acategorial negativ, inserat fie în componentul sintactic (centru în NEG0), fie în componentul lexical (afix lexical negativ). (v) În româna contemporană, formele sintetice se ridică până la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar (i.e. [Spec, MOODP]) ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a categoriei de mod în limba română; deplasarea este locală și sensibilă la specificarea categorială: nu se omit specificatorii proiecțiilor verbale (proiecțiile [+V]). În structurile analitice, auxiliarele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sintetice se ridică până la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar (i.e. [Spec, MOODP]) ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a categoriei de mod în limba română; deplasarea este locală și sensibilă la specificarea categorială: nu se omit specificatorii proiecțiilor verbale (proiecțiile [+V]). În structurile analitice, auxiliarele sunt implicate în mod direct în verificarea trăsăturilor de mod și modalitate, iar verbul lexical (participiu trecut / gerunziu (i.e participiu prezent) / infinitiv) joacă un rol important în verificarea trăsăturilor de temporalitate; astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ridică până la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar (i.e. [Spec, MOODP]) ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a categoriei de mod în limba română; deplasarea este locală și sensibilă la specificarea categorială: nu se omit specificatorii proiecțiilor verbale (proiecțiile [+V]). În structurile analitice, auxiliarele sunt implicate în mod direct în verificarea trăsăturilor de mod și modalitate, iar verbul lexical (participiu trecut / gerunziu (i.e participiu prezent) / infinitiv) joacă un rol important în verificarea trăsăturilor de temporalitate; astfel, auxiliarele se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
astfel, auxiliarele se generează în mod direct în poziție de centru al MOOD0, iar verbul lexical se ridică din domeniul vP prin mișcare locală spec-la-spec la [Spec, TP]. Deplasarea prin specificatori explică efectele de adiacență din nucleul flexionar românesc: specificatorii proiecțiilor verbale sunt în mod sistematic blocați (de VP sau de urma sa), astfel că nu pot găzdui alți constituenți. (vi) Cât privește structurile cu deplasare la C, am arătat că proiecția care găzduiește VP deplasat la stânga auxiliarelor și a pronumelor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
explică efectele de adiacență din nucleul flexionar românesc: specificatorii proiecțiilor verbale sunt în mod sistematic blocați (de VP sau de urma sa), astfel că nu pot găzdui alți constituenți. (vi) Cât privește structurile cu deplasare la C, am arătat că proiecția care găzduiește VP deplasat la stânga auxiliarelor și a pronumelor clitice este FINP. Modul de funcționare a enclizei pronominale și a postpunerii auxiliarelor este extrem de important pentru analiza datelor din româna veche din capitolul următor. Rezultate și predicții Analiza generală a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
focus). Probleme deschise. Sugestii pentru cercetări viitoare (x) Luând ca termen de comparație franceza, ale cărei forme sintetice în tipologia propusă de Schifano (v. §§1; 3.1.2 supra) se ridică, la fel ca în română, la cea mai înaltă proiecție din domeniul flexionar (MOODP), am constat că sintaxa formelor analitice diferă în română și franceză: în franceză, inserția auxiliarelor blochează ridicarea verbului lexical din domeniul lexical, spre deosebire de română, unde deplasarea verbului lexical este înaltă. O comparație sumară a auxiliarelor din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de fenomene de morfosintaxă a verbului specifice limbii române vechi, considerate drept indicatori ai nivelului deplasării verbului în această fază a românei. În concordanță cu analiza prezentată în capitolul anterior, poziția verbului se examinează prin raportare la categoriile funcționale din proiecția verbală extinsă. Româna veche este plasată într-o perspectivă comparată romanică (în măsura în care permite bibliografia); sursele latinești ale unor fenomene de română veche sunt de asemenea examinate pe scurt. Principala schimbare diacronică în trecerea de la româna veche la româna modernă constă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
3.1.3) (ii) structuri atestate în limba veche, însă dispărute în trecerea la româna modernă; în aceste structuri, auxiliarul prezintă flexiune după mod și timp, fiind astfel implicat în valorizarea acestor trăsături; auxiliarele din aceste structuri se generează în proiecții funcționale inferioare proiecției MOODP (i.e. TP, ASPP) • româna modernă (§III.3.1.3) prezintă doar structuri de tipul (i), deci gramaticalizarea sistematică a auxiliarelor românești presupune pierderea trăsăturilor de timp și reținerea trăsăturilor de mod; adăugând acestui factor și competiția
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ii) structuri atestate în limba veche, însă dispărute în trecerea la româna modernă; în aceste structuri, auxiliarul prezintă flexiune după mod și timp, fiind astfel implicat în valorizarea acestor trăsături; auxiliarele din aceste structuri se generează în proiecții funcționale inferioare proiecției MOODP (i.e. TP, ASPP) • româna modernă (§III.3.1.3) prezintă doar structuri de tipul (i), deci gramaticalizarea sistematică a auxiliarelor românești presupune pierderea trăsăturilor de timp și reținerea trăsăturilor de mod; adăugând acestui factor și competiția dintre structurile de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
învârtoșe-se (CP1.1577: 55r) d. Iară eu cu dereptatea ta iuvi-me-voiu feațeei tale (PH.1500-10: 11r) În concluzie, analiza propusă pentru pronumele clitice în capitolul anterior se poate extinde și la faza veche a românei: pronumele clitice sunt găzduite în proiecții de persoană (PERSP) care selectează proiecțiile verbale flexionare (PERSP> IP{MOODP > TP > ASPP}). Pronumele clitice ocupă deci o poziție fixă în structura nucleului propozițional.Cu excepția linearizărilor determinate fonologic (implicând pronumele clitic o), raportul procliză / encliză se va deriva din opțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]