6,870 matches
-
dos și nici demistificată. Originalitatea narațiunilor - proze poematice, de evocare uneori cu intruziunea fantasticului - constă în a sugera că oamenii de demult seamănă cu cei de astăzi, în sensul că se simțeau moderni. Atmosfera de melancolie contemplativă, omniprezentă, este un reflex al ideii că, în oricare dintre momentele istoriei, oamenii, simțindu-se în miezul evenimentelor, nu mai puțin își trăiau singura viață cu deplina conștiință a acestui trist adevăr. Activitatea de editor (și totodată de istoric literar avizat) a lui C.
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
este cel mai slab roman al lui C. Cel ce a scris în registru poematic Cartea nunții n-a încetat niciodată să scrie versuri, cultivând o lirică mitologică (Fragment epic, Herodot IV. 8-9, Idilă teocritiană), bucolică (Georgicon), dar uneori cu reflexe romantice (Vânătorul), livrescă (Deborah, Fons Bandusiae), goliardică (Cântece de petrecere), s-a configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și mai ales ca un cântăreț al erosului
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Skinner 43 3.2. Ideile fundamentale ale „skinnerismului” 44 3.3. Teoria probabilităților de consolidare 46 3.4. Teoria comportamentului operator 49 3.5. Teoria celor două tipuri de condiționare și de stingere 51 3.6. Legile dinamice ale forței reflexului 52 3.7. Teoria întăririi 54 3.8. Programe de întărire 55 3.9. Teoria manipulării 58 3.10. Teoria pedepsei 59 3.11. Discriminarea operatorie 60 A. Discriminarea stimulilor 60 B. Diferențierea răspunsului 61 3.12. Instruirea programată și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
să fie urmată de acea mișcare”). Uneori, Guthrie a considerat această lege doar un „principiu de condiționare” (the conditioning principle), recunoscând, tacit, că respectiva lege ar putea fi numai un postulat. Formularea ca atare presupune clar depășirea teoriei pavloviene a reflexelor condiționate 1. Oarecum insolit, conceptul de contiguitate are la Guthrie, așa cum am sugerat deja, o semnificație aparte. El desemna, sintetic, faptul că un anumit model de stimuli (grupare de stimuli; stimulus pattern) își obține întreaga putere asociativă (associative strength) în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
este posibilă între „întăritorii” pozitivi și negativi. Un întăritor care devine posibil la un răspuns (sau „clasa răspunsurilor la care un întăritor e posibil”) este numit operator. Comportamentul operator este comportamentul emis în timp ce comportamentul de răspuns este unul evocat din reflex ca o reacție la stimuli, primul fiind condiționat instrumental, iar ultimul, clasic. Skinner a formulat în acest fel o lege de bază. Prima lege a condiționării operatorii (tipul R) susține că, „dacă apariția unui operator este urmată de prezentarea unui
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
al conceptului de învățare. După Skinner, termenul „învățare” poate fi păstrat în sensul tradițional numai pentru a descrie regruparea răspunsurilor într-o situație complexă. Termeni pentru a descrie procesul de întipărire ar putea fi împrumutați din analiza lui Pavlov asupra reflexelor condiționate. Skinner observa că Pavlov însuși a numit toate evenimentele care întăresc comportamentul „consolidare” și toate schimbările rezultate, „condiționare”. În experimentul pavlovian, un consolidator era pereche cu un stimul, în timp ce în comportamentul operator era probabil ca răspuns. Skinner a subliniat
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
elementele vechi. 3.5. Teoria celor două tipuri de condiționare și de stingeretc "3.5. Teoria celor două tipuri de condiționare și de stingere" Cartea lui B.F. Skinner The Behavior of Organisms conține un capitol crucial intitulat „Dynamic Laws of Reflex Strength”. El cuprinde formularea unor „legi ale învățării” care diferențiază în mod brutal viziunea lui Skinner atât de tradițiile conexionismului și behaviorismului, cât și de reflexologia de sorginte pavloviană. Pe parcursul acestei cărți, Skinner a încercat să arate că o mare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care diferă de exemplele clasice numai prin natura operațiilor. Cele mai importante momente sunt: condiționarea și stingerea/extincția (cu procesele lor subsidiare de discriminare), conducerea și emoția. Skinner și-a propus să le formuleze în termeni de schimbări în puterea reflexului. Un tip de condiționare și stingerea corespunzătoare ei pot fi descrise altfel decât s-a susținut în manieră clasică. 1. Legea condiționării de tip S. Prezentarea aproape simultană a doi stimuli, dintre care unul (stimul de „întărire”) aparține unui reflex
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
reflexului. Un tip de condiționare și stingerea corespunzătoare ei pot fi descrise altfel decât s-a susținut în manieră clasică. 1. Legea condiționării de tip S. Prezentarea aproape simultană a doi stimuli, dintre care unul (stimul de „întărire”) aparține unui reflex existent într-o anumită măsură la un moment dat, poate produce o creștere a intensității unui al treilea reflex reprezentat de răspunsul reflexului de întărire și al altor stimuli 1. 2. Legea extincției de tip S. Dacă reflexul intensificat prin
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
clasică. 1. Legea condiționării de tip S. Prezentarea aproape simultană a doi stimuli, dintre care unul (stimul de „întărire”) aparține unui reflex existent într-o anumită măsură la un moment dat, poate produce o creștere a intensității unui al treilea reflex reprezentat de răspunsul reflexului de întărire și al altor stimuli 1. 2. Legea extincției de tip S. Dacă reflexul intensificat prin determinarea de tip S este necesar fără prezența stimulului de întărire, puterea sa scade 2. Aceste legi se referă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de tip S. Prezentarea aproape simultană a doi stimuli, dintre care unul (stimul de „întărire”) aparține unui reflex existent într-o anumită măsură la un moment dat, poate produce o creștere a intensității unui al treilea reflex reprezentat de răspunsul reflexului de întărire și al altor stimuli 1. 2. Legea extincției de tip S. Dacă reflexul intensificat prin determinarea de tip S este necesar fără prezența stimulului de întărire, puterea sa scade 2. Aceste legi se referă la reflexul condiționat de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
aparține unui reflex existent într-o anumită măsură la un moment dat, poate produce o creștere a intensității unui al treilea reflex reprezentat de răspunsul reflexului de întărire și al altor stimuli 1. 2. Legea extincției de tip S. Dacă reflexul intensificat prin determinarea de tip S este necesar fără prezența stimulului de întărire, puterea sa scade 2. Aceste legi se referă la reflexul condiționat de tip pavlovian. De fapt, Skinner dorea să scoată în evidență faptul că datele observate în ceea ce privește
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de răspunsul reflexului de întărire și al altor stimuli 1. 2. Legea extincției de tip S. Dacă reflexul intensificat prin determinarea de tip S este necesar fără prezența stimulului de întărire, puterea sa scade 2. Aceste legi se referă la reflexul condiționat de tip pavlovian. De fapt, Skinner dorea să scoată în evidență faptul că datele observate în ceea ce privește intensitatea reflexului sunt doar o serie de schimbări. Ele nu au dimensiunile care să le distingă de fluctuațiile forței ce au loc în timpul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
prin determinarea de tip S este necesar fără prezența stimulului de întărire, puterea sa scade 2. Aceste legi se referă la reflexul condiționat de tip pavlovian. De fapt, Skinner dorea să scoată în evidență faptul că datele observate în ceea ce privește intensitatea reflexului sunt doar o serie de schimbări. Ele nu au dimensiunile care să le distingă de fluctuațiile forței ce au loc în timpul oboselii, inhibiției sau, așa cum se va vedea mai târziu, de schimbările pulsiunilor și emoțiilor. Procesul de condiționare este deosebit
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Acest model este numit de tip S, pentru a-l diferenția de determinarea de tip R (vezi infra), în care stimulul de întărire este contingent unui răspuns. Trei dintre operațiile deja descrise în relație cu comportamentul de răspuns implică necesitatea reflexului; prin urmare, sunt inaplicabile operanților. Ele reprezintă „fraza refractară”, „travaliul” și condiția tipului S. „Fraza refractară” are o paralelă curioasă în ea însăși: un fenomen comparabil cu oboseala și care poate apărea, de asemenea, la un operant. Condiționarea unui operant
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
răspunsului, ce este prevăzut dinainte prin condițiile corelării cu stimulul de întărire sau prin felul în care răspunsul trebuie să opereze în cadrul mediului pentru a produce întărirea. 3.6. Legile dinamice ale forței reflexuluitc "3.6. Legile dinamice ale forței reflexului" Skinner a sesizat fenomene „stranii” în relația S-R pe care „clasicii” le ignorau complet. El a ajuns să formuleze în legătură cu ele patru legi esențiale ale adaptării și învățării. Forța unui reflex nu trebuie confundată cu magnitudinea răspunsului. Ultima este
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
forței reflexuluitc "3.6. Legile dinamice ale forței reflexului" Skinner a sesizat fenomene „stranii” în relația S-R pe care „clasicii” le ignorau complet. El a ajuns să formuleze în legătură cu ele patru legi esențiale ale adaptării și învățării. Forța unui reflex nu trebuie confundată cu magnitudinea răspunsului. Ultima este o funcție a intensității unui stimul cu care puterea unui reflex nu are nici o legătură. Un reflex puternic poate da naștere unui răspuns de mică magnitudine dacă stimulul este de intensitate joasă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care „clasicii” le ignorau complet. El a ajuns să formuleze în legătură cu ele patru legi esențiale ale adaptării și învățării. Forța unui reflex nu trebuie confundată cu magnitudinea răspunsului. Ultima este o funcție a intensității unui stimul cu care puterea unui reflex nu are nici o legătură. Un reflex puternic poate da naștere unui răspuns de mică magnitudine dacă stimulul este de intensitate joasă; invers, un reflex slab poate emite un răspuns destul de intens la un stimul foarte puternic. Skinner a păstrat termenul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a ajuns să formuleze în legătură cu ele patru legi esențiale ale adaptării și învățării. Forța unui reflex nu trebuie confundată cu magnitudinea răspunsului. Ultima este o funcție a intensității unui stimul cu care puterea unui reflex nu are nici o legătură. Un reflex puternic poate da naștere unui răspuns de mică magnitudine dacă stimulul este de intensitate joasă; invers, un reflex slab poate emite un răspuns destul de intens la un stimul foarte puternic. Skinner a păstrat termenul „forță” (strength) exclusiv pentru înțelesul conferit
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
confundată cu magnitudinea răspunsului. Ultima este o funcție a intensității unui stimul cu care puterea unui reflex nu are nici o legătură. Un reflex puternic poate da naștere unui răspuns de mică magnitudine dacă stimulul este de intensitate joasă; invers, un reflex slab poate emite un răspuns destul de intens la un stimul foarte puternic. Skinner a păstrat termenul „forță” (strength) exclusiv pentru înțelesul conferit în context; a folosit noțiunile „intensitate” (intensity) sau „magnitudine” (magnitude) referindu-se la valorile stimulilor sau ale răspunsurilor
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
destul de intens la un stimul foarte puternic. Skinner a păstrat termenul „forță” (strength) exclusiv pentru înțelesul conferit în context; a folosit noțiunile „intensitate” (intensity) sau „magnitudine” (magnitude) referindu-se la valorile stimulilor sau ale răspunsurilor. În două legi ale forței reflexului, starea reflexului este o funcție a operației de elicitare 3. Schimbările se realizează în aceeași direcție, dar diferă proprietățile lor de ordin temporal. 1. Legea fazei refractare. Imediat după elicitare, forța unor reflexe se află la o valoare scăzută, poate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
la un stimul foarte puternic. Skinner a păstrat termenul „forță” (strength) exclusiv pentru înțelesul conferit în context; a folosit noțiunile „intensitate” (intensity) sau „magnitudine” (magnitude) referindu-se la valorile stimulilor sau ale răspunsurilor. În două legi ale forței reflexului, starea reflexului este o funcție a operației de elicitare 3. Schimbările se realizează în aceeași direcție, dar diferă proprietățile lor de ordin temporal. 1. Legea fazei refractare. Imediat după elicitare, forța unor reflexe se află la o valoare scăzută, poate chiar zero
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ale răspunsurilor. În două legi ale forței reflexului, starea reflexului este o funcție a operației de elicitare 3. Schimbările se realizează în aceeași direcție, dar diferă proprietățile lor de ordin temporal. 1. Legea fazei refractare. Imediat după elicitare, forța unor reflexe se află la o valoare scăzută, poate chiar zero, și revine la starea ei inițială pe perioada unei inactivități ulterioare 1. Durata de timp în care valoarea este zero se numește „fază refractară absolută”, iar cea pe parcursul căreia este sub
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
chiar zero, și revine la starea ei inițială pe perioada unei inactivități ulterioare 1. Durata de timp în care valoarea este zero se numește „fază refractară absolută”, iar cea pe parcursul căreia este sub normal, „fază refractară relativă”. Duratele variază între reflexe, dar pot fi de ordinul unei fracțiuni de secundă pentru faza absolută și de câteva secunde pentru cea relativă. Faza refractară se aplică numai unui tip de reflex în care răspunsul utilizează un efector în modalități opuse la momente diferite
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cea pe parcursul căreia este sub normal, „fază refractară relativă”. Duratele variază între reflexe, dar pot fi de ordinul unei fracțiuni de secundă pentru faza absolută și de câteva secunde pentru cea relativă. Faza refractară se aplică numai unui tip de reflex în care răspunsul utilizează un efector în modalități opuse la momente diferite. Un asemenea răspuns este ori ritmic, ori fazic. Exemplele clasice sunt reflexul de scărpinare la câine și reflexul de a clipi la om, amândouă presupunând flexia și extensia
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]