6,309 matches
-
s-a lăsat o liniște apăsătoare. Umbra a tușit iar. Nu o pot lăsa aici pe fată. Indiferent ce are sau ce nu are, eu o iubesc. Nu mă pot păcăli pe mine însumi și de aceea recunosc că voi regreta profund dacă plec acum, știind că nu mă mai pot întoarce. — Te cunosc foarte bine și știu cât ești de încăpățânat și ce greu te lași convins, zise Umbra ridicându-se puțin și rezemându-se de perete. Mai ești și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
siguranță pe care mi le oferă. Înțeleg foarte bine și faptul că dacă îmi pierd sufletul, o să mă pot bucura din plin de o liniște perfectă pentru că nu există nimic care să-ți producă neplăceri. Sunt absolut convins că o să regret dacă plec de-aici, dar îmi este imposibil să rămân. Eu nu sunt capabil să accept cu sânge rece sacrificiul Umbrei și al animalelor. Oricât de mult aș tânji după liniște și pace, nu-mi pot păcăli inima. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
grea, zăpada mare, eu îmi pierdusem antrenamentul fizic. Începuse iar să ningă. Nu vrei să-ți tragi puțin sufletul? mă întrebă ea. — Îmi pare rău, dar trebuie să stau cinci minute. Îmi revin imediat. Nu-i nimic. Stai cât vrei. Regret nespus că nu pot fugi. Te-am mai bătut la cap și cu evadarea asta. — Ai făcut-o și de dragul meu, nu? Să n-ai nici o îndoială în privința asta, zise Umbra. Am lăsat Umbra jos ca să mă odihnesc puțin. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în doi, adică până la căsnicie. Dacă alții nu au o asemenea dorință, pentru mine ea este esențială. E precum dragostea. Chiar dacă ceea ce pretindem nu se potrivește cu ceea ce ni se oferă. Aveam suficiente lucruri pe care le-aș fi putut regreta. Cred că ar fi fost și acestea o modalitate de a exprima adevărul. Chiar dacă m-ar fi spulberat vântul cu totul, tot mai sălășluiau în mine niște speranțe, niște dorințe, deși recunosc că în cap nu-mi mai rămăsese decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dus ca să se-mbete. Așteaptă-n radă veselul vapor / Feeric, sub presiune, mugitor, / Cu ochi de căpitan țintind lunetă. // Ci eu aici elipse noi încerc / Tot mai rotit, mai iute, mai în cerc / Și simt un miez de suflet cum regretă” (Pe malul Styxului, II); „În ochi adânci incendii calme joc, / Desculț, ațâț pământul să se zbată, / Șopârle scumpe dorm ca-ntr-un ghioc / Alături de opinca-mi despicată. // Opritu-m-am din drum, aci, la mal, / Cu ce-am agonisit: căruță, cal; De
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
care le-au făcut faimoase (soarele din cioplitura porților, coloritul luminiscent al țesăturilor, orațiile etc.), fără însă a cădea în idilism. Acest univers e amenințat de stihia vremurilor: „Au înțărcat oile de frig, / Ger subțire a coborât în grâu, / Copacii regretă mugurii țâșniți / Și în mame tresar pruncii.” Astfel, Cer înfrunzit fixează două dintre liniile axiale ale poeziei lui G.: celebrarea unei lumi mirifice și sentimentul elegiac, adesea sumbru, al timpului devastator. Glas de ceară (1972) continuă evocarea cu prohodirea tatălui
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
Excesivul său respect față de tradițiile psihologiei anglo-saxone l-au împiedicat să revoluționeze această știință. Dar geniul său a salvat involuntar caracterul științific al multor idei și teorii, astfel încât acestea rămân valide teoretic și utile în practică. Istoria științelor psihologice va regreta probabil întotdeauna că acest mare întemeietor a fost prea „cuminte”, neîndrăznind să sfideze radical tradițiile, poate din cauza unei serioase educații morale și religioase pe care părinții i-au asigurat-o în copilărie. 1.2. Aventura sistemului conexionisttc "1.2. Aventura
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cumpănă de viață îți pune destinul în mișcare și nu-ți îngăduie să te lași pradă resemnărilor de scrum. Pe scurt, ne aflăm în fața unui autentic și strălucit rezilient. Iar cuvintele sale țin loc de orice alt comentariu: „nu voi regreta niciodată modul meu de viață actual, deoarece sănătatea și conștientizarea semnificativă pe care transformarea le-a adus în viața mea, îi oferă o valoare imensă”(Servan Schreiber, 2008, p. 335). Procesul de vindecare, conform părerii vehiculate de B. Siegel (2004
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
set de valori morale, ci mai ales un model administrativ, arhetipul unei comunități care nu aglutinează indivizii într-o masă: "Ecclesia, despre care se va vorbi mai jos, era o perfecție de societate ce nu mai făcea pe nimeni a regreta nici republica, nici democrația. Cenobiul mai târziu făcea să ajungă frăția până la traiul în comun"48. Puțin mai încolo insistă: "forma instituțiunilor noastre [este] forma unei ecclesie sau democrații compuse din mai multe democrații ce sunt județele, și satele și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
doar la o sălbatică luptă pentru supraviețuire? Cu alte cuvinte, un uriaș potențial uman de cea mai bună calitate, care este principala avuție și resursă a unei nații, a fost intimidat, timorat, zdrobit, nimicit și nu ai cum să nu regreți de asemenea faptul că cei mai buni ani din existența lor au fost irosiți. Și cum să nu te revolte și să nu te indigneze cinismul autorităților comuniste care s-au folosit de suferința deținuților politici ca instrument de intimidare
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
într-un așa stadiu de anormalitate că am avut o amnezie. Și stăteam de acum resemnat într-un colț că nu mi s-a dat pachetul. Eram obișnuit de acum cu tot răul existent și nu mai reacționam, astfel încât nu regretam prea mult. Și vine la mine unul dintre deținuții aceia care așteptau pachete și mă întreabă dacă nu cumva sunt căsătorit. Da, măi, ai dreptate!" și m-am dus la ghișeu și am spus că primesc pachetul de la Țuțu Valentina
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
plâng, eu nu plâng!" Mă mir și eu de mine, că au trecut peste 40 de ani de când a murit, nu pot s-o uit! Este prezentă în viața mea ca și cum ieri s-ar fi întâmplat! Și, credeți-mă, nu regret nicio clipă că a trecut viața pe lângă mine. De altfel, nici n-am fost un bărbat care să mă arunc în tot felul de distracții, de beții sau aventuri. Ea a fost permanent prezentă în viața mea și tot acest
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cultural, politic și material au fost compromiși să semneze, au fost forțați de către securiști să semneze acel contract cu diavolul, că devin informatori ai Securității. Acest fapt i-a durut și i-a transformat în niște mucenici, toată viața au regretat, chiar dacă nu au respectat ce scria în acel contract odios. De pildă, marea majoritate a preoților noștri, iertați-mă că vă spun și să mă ierte și preoții, pentru că am întâlnit mulți dintre ei adevărați mucenici, au fost forțați să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acasă" te simți doar în familie. Astfel încât noi, românii, nu avem un raport normal cu propriul trecut, cu propria experiență pentru că nu am avut și nu avem încă un raport firesc cu propriii părinți. Domnule Vacariu, nu pot decât să regret că nu îmi povestiți mai mult, pentru că dumneavoastră sunteți o mină de aur. Ați fost în brigadă cu I. D. Sârbu. Știu că romanul lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni, are la bază experiența din detenție a lui I. D
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în creștere, are viitor. Nici o comună, nici un sat, nici chiar cătunele, nu trebuie lăsate să moară. Susțin unii că Uniunea Europeană ne cere să distrugem satele, să renunțăm la ele, să le abandonăm, așa cum a făcut Franța de exemplu, iar astăzi regretă. Adevărul e altul, ignorat și nesocotit de lumea noastră politică, comodă și ignorantă, dezinteresată de civilizația sănătoasă a viitorului. Minți bogate și sănătoase ne spun că Uniunea Europeană nu numai că ne permite, dar ne și ajută să menținem satul, să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cea cu Nobelul, urmărită de doi-trei trecători pe la standul televiziunii și-n rest de acasă din fotoliu), a lansat propriile cărți (colecția „Cotidianul“), „deturnând“ atenția de la expozanți. Totuși - bilele albe În primul rând, nu-i pot înțelege pe aceia care regretă locația de la Teatrul Național. Ne amintim, cu plăcere, momentele de pe „Motoare“ - la bere cu prietenii, însă merită amintite și înghesuiala extraordinară, căldura pe care erau nevoiți să o suporte cei care munceau la standuri pe tot parcursul zilei, imposibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de Filippo Meda. Alte jurnale moderate erau Il momento (Torino, 1903) sau Corriere d'Italia (Roma, 1904). Era o presă mai mult informativă decât ideologică, fiind interesată mai degrabă de problemele politice generale, decât de "problema romană". La Civiltà Cattolica regreta ruptura existentă în presa catolică și sugera o mai bună organizare 227. Dintre publicațiile conciliatoare amintim L'emancipatore cattolico (1862-1882) cu o viziune catolico-liberală și revista Carità, înființată de doi preoți în 1865 (Casoria și Attanasio) și axată pe aspecte
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Beiuș, dar a rămas neasamblată, din cauza situației create la 23 august, când s-a pus problema reîntoarcerii administrației Episcopiei la Iași. Marcu Glaser, noul administrator apostolic, a afirmat într-o scrisoare adresată episcopului Frențiu, din 12 noiembrie 1944 că a regretat că nu a putut lua tipografia de la Beiuș. În toată această perioadă, ea a rămas neinstalată și nu a putut fi folosită, (publicarea în 1945 a Catehismului mic făcându-se la o tipografie din Beiuș). La 28 noiembrie 1945, Marcu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Johnson Eyvind, Întoarcerea în Itaca (Strandernas Svall, 1946), Ulise nu mai este eroul energic, ci un fost-soldat obosit, dezgustat, apatic. Doar dorința de supraviețuire și uneori un exces de erotism fac ca el să nu fie cu totul inert. Penelopa regretă măcelul; ea vede în asta sfârșitul libertății sale. Iakovos Kambanellis, Revino, Ulise (1991), arată că Itaca nu mai este ce era. Timpurile s-au schimbat. A fost ridicat încă un monument în cinstea lui Ulise (pe seama bieților contribuabili), dar Ulise
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să sublinieze că o distanță, chiar și foarte redusă, subzistă între protagoniști, între limba natală și cea învățată (cucerită). Werner von Ebrennac are, față de personajul pirandelian, o atitudine foarte diferită. Cu cât unul este deconcertat de descoperirea noii țări și regretă vechile lui legături, cu atât Werner von Ebrennac reneagă în parte fostul său căminul, tinerele germane care smulg unul câte unul picioarele țânțarilor, și oamenii politici, care în felul lor fac același lucru, pentru a ridica în slăvi noul pământ
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dacă nu cumva, așa cum crede Kant, nu poate fi deloc accesată, fiind "lucrul în sine". Ordinea cunoașterii și ordinea comunicării nu sunt distincte: Kant acoperă comunicarea prin cunoaștere. Hegel este cel care, ca și critic din interior al lui Kant, regretă puținul loc acordat semnului în propriul sistem și presimte parcă viitoarea lui carieră teoretică. După ce este ocultată complet de cunoaștere în filosofia kantiană, locul modern al problemelor semnului, ca loc prezumtiv al semiologiei, este, cu alternanțe, de partea teoriei cunoașterii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
El a respins explicațiile care i-au fost date cu intenția de a reduce din gravitatea faptelor sau pentru a-i acuza pe alții de răspundere, și a scris: „șAntonescuț a emis primul ordin” ca evreii să fie masacrați. Toți regretă cele Întâmplate: „Chiar și Mihai Antonescu XE "Antonescu, Mihai" , primul ministru interimar, mi-a expus pe larg propria sa oroare față de actele de cruzime și violență comise Împotriva evreilor, pretinzând că ar fi recomandat crearea unei comisii guvernamentale În vederea stabilirii
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
concerte educative și în comunele apropiate de Bacău, în afara concertelor săptămânale de aici, de la filarmonică. Au fost ani în care aveam câte 3-4 producții pe săptămână! Au fost și perioade în care făceam câte două concerte educative pe zi... Nu regret toate astea, pentru că mi s-a întâmplat la Milano, acum doi sau trei ani, după concert, un tânăr s-a apropiat de mine și mi-a spus: "maestre Bălan, eu sunt unul dintre copiii pe care, acum câțiva ani, dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și orbirea massei cu formula "Inteligență Truditoare" au trăit tot așa de bine, poate mult mai bine decât evreii capitaliști; casele lor erau pline de lucruri scumpe și mesele lor se transformau mai totdeauna în petreceri. Acești intelectuali evrei vor regreta totdeauna regimul sovietic, de aceea ei trebuiesc în principal supravegheați în contactul cu ceilalți evrei sau cu persoane străine de lagăr. În rezumat ar trebui prevăzute în regulament următoarele măsuri de ordin contrainformativ: 1. Interzicerea aparatelor de radio precum și ascultarea
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
e mai îndepărtată că niciodată de reflexia din sticlă albuie, străvezie. Parcă și confortabilă rochie de noapte pare mai scurtă că ieri. Ce se întâmplă?! Să fi crescut, poate nu mai sunt copil... Ce simt?! Îmi pare bine sau rău?! Regret sau mă bucur?! Azi mă simt ca un experiment incert al timpului său mi se pare... Scrisoarea, sentimentele, înfățișare... ceva îmi scăpa. Asta e! Am devenit ceva ce unii ar numi adolescent, dar cuvântul, prea dur, nu ar putea să
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]