8,522 matches
-
Apoi mărturisește că, deși era evreu, în perioada studiilor la Liceul Spiru-Haret a fost "singurul dintre patru elevi israeliți care nu au venit cu certificat de la rabin, ci am învățat religia creștină". Dacă ar fi să păstrăm firul cronologic în relatarea evoluției spirituale a tânărului Steinhardt, ar trebui să menționăm tentația acestuia de a se integra în iudaism, alături de E. Neuman. Steinhardt nu consemnează acest moment în Notă, dar el se cere menționat, deoarece în urma acestei tentative vor rămâne două volume
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
va boteza, se va converti, devenind "catolic, apostolic și roman". Cartea urma să aibă un destin extraordinar, fiind tipărită în vreo douăzeci și șapte de ediții. Prima dintre aceste editări are loc abia în anul 1969 la editura Fayard, deoarece "relatarea pe care o citiți a fost și ea amânată" datorită nevoii autorului de a se convinge pe sine însuși că nu a visat, nici nu a avut halucinații, dar și datorită conștientizării adevărului următoarei afirmații a lui Bernanos: "Les convertis
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
2001. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. Cu Dumnezeu în subterană e diferită de Jurnalul fericirii și de Dumnezeu există, eu L-am întâlnit prin faptul că, spre deosebire de cele două, în care în centrul atenției stă relatarea experienței convertirii, literarizarea ei, în cazul cărții lui Wurmbrand relatarea accentuează pe " Lucrurile petrecute în închisorile României suferința cumplită, răutatea unora, eroismul și virtutea altora...", pe care autorul le consideră "...ceva cu totul nou pentru lumea cititorilor", referindu-se în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
internațională. Cu Dumnezeu în subterană e diferită de Jurnalul fericirii și de Dumnezeu există, eu L-am întâlnit prin faptul că, spre deosebire de cele două, în care în centrul atenției stă relatarea experienței convertirii, literarizarea ei, în cazul cărții lui Wurmbrand relatarea accentuează pe " Lucrurile petrecute în închisorile României suferința cumplită, răutatea unora, eroismul și virtutea altora...", pe care autorul le consideră "...ceva cu totul nou pentru lumea cititorilor", referindu-se în mod deosebit la cititorii occidentali. Deși, asemeni lui Frossard, este
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
unei istorii nedrepte, nefericite. Întotdeauna în bătaia puștii stă sistemul, nu individul. Un sistem de ale cărui orori nu se mai îndoiește nimeni. De altfel dacă urmărim Jurnalul de la un capăt la altul, observăm lesne că majoritatea spațiului nu cuprinde relatări ale ororilor sistemului comunist, ci, mai degrabă, reacția celor ce au de suferit de pe urma sistemului, în mod deosebit a intelectualității române aruncată în închisorile comuniste. Trebuie precizat însă că Jurnalul nu are în vedere doar viața din închisorile comuniste, ci
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
erau acolo în închisori, iar afară propagandiștii..."19 spunea Traian Ștef la Colocviul "Familiei" din septembrie 1991, Cartea unui scriitor creștin: Jurnalul fericirii de N. Steinhardt. Privind Jurnalul din perspectiva sa documentară, cel mai important mi se pare a urmări relatările făcute de N. Steinhardt în legătură cu "lotul mistico-legionar". Așa cum rezultă din una din denumirile date acestui grup: "lotul Noica-Pillat", din el făceau parte printre alții și Constantin Noica și Dinu Pillat, considerați liderii grupului care "uneltea împotriva securității statului". Steinhardt relatează
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
poruncii, nu strig: Dinule, sunt aici, Dinule, nu te lăsa voinice, Dinule, am hotărât să mă port bine"20. Importante de asemenea, pentru a cunoaște atmosfera în care s-a desfășurat procesul lotului "mistico-legionar", sunt pasajele din Jurnal ce cuprind relatări din timpul procesului. În sala de ședințe, dând impresia de pustietate, uriașă, ne așează în boxă, tot pe bănci ca la scoală, suntem mulți foști elevi ai liceului Spiru Haret -, acum unul lângă altul înghesuiți. Ne plasează pe rând cum
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Nicu Steinhardt a purtat cu mine o discuție mai amplă referitoare la vizita sa în Occident de anul trecut. Fără a epuiza, binențeles, nici pe departe acest capitol, mi-a vorbit mai pe larg despre întâlnirile sale". Apoi urmează o relatare detaliată a întâlnirilor și discuțiilor purtate de Steinhardt cu Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mariana Șora, Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, Paul Goma. În 26 februarie 1981 e înregistrată o Notă de analiză în dosarul de urmărire informativă "Scriitorul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
să le găsești. Spre exemplu, paragraful ales de mine din Notă a informatorului Marin Oltescu. Mă îndoiesc că "gândirea mistică" ar fi devenit pentru Steinhardt o "monomanie", care să-i altereze "felul de a gândi". Nu cred, de asemenea, că relatarea interpretării pe care Steinhardt o dă romanului Posedații, i-ar fi favorabilă acestuia. Sesizez, de asemenea, o diferență între nota lui Oltescu din 1966 și cea a lui Alexandru din 1981, ceea ce mă face pe de o parte să-i
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
o sută de pagini, un salt înapoi în timp, rememorându-și evenimentele din copilărie, adolescență, apropiindu-se mai mult decât de orice de ceea ce numim "amintiri". Acest demers, ce se constituie în partea descriptivă a cărții sale, se finalizează odată cu relatarea evenimentelor din proximitatea convertirii: "În acest moment a survenit evenimentul, care se află în centrul, vreau să spun la începutul vieții mele de acum, eveniment care, prin harul botezului, a îmbrăcat forma unei noi nașteri"2, când Frossard revine la
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în favoarea literarității cărții, cum ar fi: expresivitatea, criteriul "regulii pragmatice", subiectivitatea, tehnica redactării textului care are ca efect dinamismul dat de alternanța narațiune-dialog. Spre deosebire de Jurnalul fericirii și de Dumnezeu există, eu L-am întâlnit, în care în centrul atenției stă relatarea experienței convertirii, în Cu Dumnezeu în subterană relatarea accentuează "lucrurile petrecute în închisorile României suferința cumplită, răutatea unora, eroismul și virtutea altora...". Cartea pastorului este, astfel, o mărturie despre cei paisprezece ani petrecuți "în diferite închisori" comuniste "datorită fidelității față de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
regulii pragmatice", subiectivitatea, tehnica redactării textului care are ca efect dinamismul dat de alternanța narațiune-dialog. Spre deosebire de Jurnalul fericirii și de Dumnezeu există, eu L-am întâlnit, în care în centrul atenției stă relatarea experienței convertirii, în Cu Dumnezeu în subterană relatarea accentuează "lucrurile petrecute în închisorile României suferința cumplită, răutatea unora, eroismul și virtutea altora...". Cartea pastorului este, astfel, o mărturie despre cei paisprezece ani petrecuți "în diferite închisori" comuniste "datorită fidelității față de credința creștină". Ea poate fi considerată un document
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
intelectualilor mistico-legionari". Toate acestea și altele (asupra cărora nu insistăm aici), îndreptățesc unele semne de întrebare în ceea ce privește personalitatea pastorului Wurmbrand. O altă controversă în legătură cu Wurmbrand e stârnită de un fragment din secțiunea Gherla, 1964, a Jurnalului fericirii lui Steinhardt, autenticitatea relatării fiind greu de pus la îndoială, având în vedere autoritatea morală a călugărului de la Rohia. Este vorba de un pasaj referitor la ședințele de "reeducare" din preajma eliberării deținuților politici odată cu decretul de grațiere din 1964: "Se organizează ședințe. La una
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
respectiv 1959-1964. Experiența detenției în închisorile comuniste e traumatizantă pentru Wurmbrand, el având ce arăta membrilor Senatului american după ani de zile de la eliberare, când intră în atenția Comisiei pentru Securitate interioară. În momentul în care simte neîncrederea senatorilor în relatările sale referitoare la atrocitățile la care sunt supuși creștinii în lagărul comunist, acesta își descoperă corpul pentru a face evidente urmele torturilor la care fusese supus. De altfel el relatează cu amănunte despre aceste torturi în volumul său memorialistic Cu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Îmi vine să cred, după consultarea unui număr apreciabil de surse, că primele semne ale înnoirii s-au manifestat la noi în domeniul... dansului. În 1812, la curtea lui Caragea nu se purtau costume occidentale, dar se dansau, potrivit unei relatări anonime (Journal of a Nobleman, Londra, 1831), contradansul englez, cadrilul francez, valsul german și mazurca poloneză, toate în sunetele unei muzici ungurești. Dansurile europene ar fi fost învățate de la ruși, în timpul ultimei lor ocupații (1806- 1812). La un bal oferit
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în 1841 păstra încă veșmântul oriental, dar înlocuise ișlicul cu o șapcă; „sunt bucuros că am aflat la el - notează francezul - ideile de progres pe care șapca lui mă făcuse să le întrevăd“. În aceeași vreme, poetul Conachi, după o relatare a lui G. Sion, purta anteriu, brâu și giubea, dar părăsise ceacșirii și meșii în favoarea pantalonilor căzăcești și a cizmei, iar pe cap își punea o alcătuire absolut originală, la jumătatea drumului între șapcă și fes. Asemenea combinații vestimentare devin
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
altădată) Scena se petrece în 1845, evocarea ei e din 1891. Impresia de ciudățenie pe care o trezește ținuta bătrânului nu traduce totuși scurgerea unei jumătăți de veac, ci sentimentul de atunci al memorialistului. Îl regăsim nemijlocit în mai multe relatări ale timpului. În 1846, în drumul său spre exilul de la Soveja, A. Russo poposea o zi la Focșani: „Se deschide ușa și intră un boier bătrân, care pare a fi un patriarh al locului... e îmbrăcat moldovenește, și eu stau
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
înlocuirii treptate a alfabetului chirilic prin cel latin alcătuiesc o veritabilă „saga“, până în prezent cunoscută destul de vag. E o istorie pasionantă, cu multe episoade, cu dese schimbări de personaje, cu nerv epic susținut și coerent. E o istorie, totodată, în relatarea căreia stăruie o seamă de obscurități și erori. Un posibil izvor de confuzii îl constituie însăși terminologia tradițională: vechiul alfabet chirilic este adesea numit și „bisericesc“, iar rezultatul substituirii progresive a literelor chirilice prin cele latine - alfabet „civil“, „de tranziție
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ca pe niște popoli demni de a deveni prada panslavismului.“ O atitudine mefientă față de alfabetul latin adoptase generalul Kiseleff, în calitate de guvernator al Principatelor. În 1836, cu prilejul vizitei sale la București, T. Cipariu va asculta din gura lui Iancu Văcărescu relatarea unei scene grăitoare, în care poetul jucase rolul principal: „odată, întru o adunare de boieri seara la Kiseleff, întrebat fiind de ce scrie cu litere latinești, și dacă scrie așa, nu lipsește alta decât să aducă și pre Papa în București
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Andreas Wolf, pe Saint Marc Girardin și pe La Battu (pe acesta din urmă „frica de friguri, alungându-l din Iași după puține zile, l-a făcut să nu-și mai poată revedea notele“); D. Ralet va ironiza la rândul lui relatările despre Iași ale unor călători ce nu-l vizitaseră niciodată. Adoptarea, până la un punct, a opticii străinului devine, la Alecsandri, explicită: „Ori și din care parte vine străinul la Iași, vie despre Dunărea, despre Prut sau despre Siret, i se
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
volumul Iarna bolnavă de cancer, ilustrează, cum observa Cornel Ungureanu (îngrijitorul ediției), față de "romanul epistolar" I. Negoițescu - Radu Stanca, o "altă față a Cercului Literar"5. În corespondența aceasta nu mai întâlnim freneticele dezbateri de idei pe tema creației, ci relatarea întâmplărilor mărunte, a grijilor cotidiene, cu obsesia zilei de mâine. Sîrbu își îndeamnă prietenul să plece din provincie, încearcă să și-l aducă în preajmă, să-i găsească un post, îi caută burse. Îi indică, didactic, liste de lecturi obligatorii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
viața, mai autentică și mai proaspătă parcă. În acest scop, epistolierul utilizează diverse formule introductive de mare haz37, în funcție de mesajul pe care vrea să-l transmită, de gustul și de personalitatea destinatarului. Altminteri, referințele livrești și anecdota, pasajele memorialistice și relatarea unor aspecte din viața de zi cu zi compun, în linii mari, materia epistolarului lui Ion D. Sîrbu. Scrisorile acestea conțin însă și un jurnal de creație, autorul oferind numeroase chei de interpretare pentru propria operă, explicând unele intenții artistice
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Editura Meridiane, București, 1999, pp. 102-103. 26 Vezi Marin Ioniță, Kiseleff 10. Fabrica de scriitori, Editura Paralela 45, București, 2003, p. 57. 27 Ibidem; potrivit lui M. Ioniță, "Sub măreția lui Ilie Barbu dispare de tot Mitrea Cocor". 28 Pentru o relatare autobiografică a încercării eșuate de a redacta "romanul vietnamez", care coincide cu momentul despărțirii de Aurora Cornu, vezi Marin Preda, Jurnal intim. Carnete de atelier, Editura Ziua, București, 2004, pp. 18-21. 29 Cf. ACNSAS, dosar I 002583-002, f. 1-3. O
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
proces, care au recepționat și memorizat fapte ce sunt concludente în soluționarea unui proces civil și pe care le relatează în fața instanței de judecată, ajutând-o la stabilirea adevărului. Deci, mijlocul de probă nu este martorul, ci depoziția (mărturia), adică "relatarea orală, făcută de o persoană în fața instanței de judecată, cu privire la acte sau fapte litigioase, săvârșite în trecut, despre care are cunoștință personal"451. Deși nu este la fel de exactă și sigură ca proba prin înscrisuri, declarația martorului prezintă o importanță practică
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
sau în cadrul unor anchete administrative, nu constituie mărturii propriu-zise, pentru că instanța și părțile n-au posibilitatea de a pune întrebări celui care le-a făcut, așa cum are atunci când martorul este prezent în instanță. El poate lămuri sensul real, exact, al relatărilor sale și poate convinge instanța de sinceritatea sa. De altfel, folosirea declarațiilor scrise (cu titlu de mărturie) ar fi potrivnică rolului activ al instanței și ar lipsi părțile de garanțiile publicității, oralității și contradictorialității dezbaterilor, de care ele beneficiază în
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]