15,122 matches
-
pierduse brațul chiar la Bougie, la un asediu mai vechi care se isprăvise printr-un dezastru. De data asta, bătălia părea mai bine pornită. Ocupase deja vechea citadelă a orașului și trecuse la asediul unei alte fortărețe, aproape de plaja unde rezistau castilienii. În ziua sosirii mele, lupta avea parte de un răgaz. În fața cortului comandantului stăteau câțiva paznici, dintre care unul era de obârșie din Málaga. A fost cel care s-a dus să-l cheme pe Harun, arătând un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din milițiile populare, câțiva dintre membrii Cetelor Negre scăpați teferi încercau să se pună stavilă la câte o răspântie, dar erau foarte curând înecați sub valul asediatorilor. În cartierul Borgo și mai cu seamă în preajma palatului Vaticanului, gărzile elvețiene au rezistat cu o admirabilă vitejie, jertfindu-se cu zecile, cu sutele, pentru fiecare stradă, pentru fiecare clădire, și întârziind astfel cu câteva ceasuri înaintarea imperialilor. În cele din urmă, însă, au cedat sub numărul covârșitor al atacatorilor, iar pdestrașii germani au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o vindeca. Soldații căzură unul după altul; fură omorâți cu câte o lovitură de secure în gât. Doar doi, cei mai curajoși, rezistară încă puțin atacului; înconjurați de dușmani, se lipiră cu spatele de trunchiul unui copac, umăr lângă umăr, hotărâți să-și dovedească vitejia. O lovitură de sabie tăie fața unuia dintre ei de la o ureche la cealaltă, descoperindu-i toți dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu toții spre frontul roman; erau vreo patru sute împotriva celor o sută șaizeci de soldați care îi așteptau impasibili, nemișcați, liniștiți ca niște feline. Era liniștea furiei gata să explodeze. Sub privirea hipnotizată a lui Valerius și a tovarășului său, genieri rezistară ciocnirii cu barbarii, reușind să-și mențină pozițiile. Înaintară puțin, ca și cum spaima de a fi călcați în picioare de uriașii aceia le-ar fi dat avânt. Lupta dintre soldații din prima linie și barbari deveni crâncenă. În curând, sângele îmbiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Annius Gallus o epistolă din partea lui Spurinna. Gallus venea în ajutorul nostru cu Legiunea întâi. După cum își dăduse seama Spurinna, Caecina voia să se refugieze din nou la Cremona. Lui Gallus nu-i venea să creadă că am reușit să rezistăm și să respingem dușmanul, pentru că eram puțini. Spurinna l-a sfătuit pe Gallus să se îndrepte spre Cremona. Gallus s-a oprit la Bedriacum... Aici, arătă Titus pe hartă. — Annius Gallus a înțeles importanța strategică a cetății Bedriacum... Drumul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
chestiune de structură fizică. Un retiarius trebuie să fie înalt și longilin - explică pe un ton afabil. Trebuie să alerge cu pași mari și să execute salturi lungi. Un secutor, dimpotrivă, nu contează dacă e înalt sau scund - trebuie să reziste pe distanțe lungi, să fie agil și să alerge cu pași mici. Nu uita că el aleargă la adăpostul scutului. O singură privire e de ajuns ca să-ți dai seama că tu te încadrezi în acest ultim tip de războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Într-adevăr, coiful de bronz era cu neputință de purtat. În ciuda găurilor, Valerius avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să continue, să-și încordeze mușchii gâtului ca să reziste loviturilor de trident. Valerius rămase așezat pe iarbă. Lângă el, coiful strălucea în soare. — Nu reușesc, zise în șoaptă. — Ai să reușești, răspunse Proculus, așezându-se în fața lui. — Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În ciuda găurilor, Valerius avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să continue, să-și încordeze mușchii gâtului ca să reziste loviturilor de trident. Valerius rămase așezat pe iarbă. Lângă el, coiful strălucea în soare. — Nu reușesc, zise în șoaptă. — Ai să reușești, răspunse Proculus, așezându-se în fața lui. — Ar trebui să faci una din vrăjile tale, ca să-mi dai putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se pune un nod în gât. N-a pierdut nici o luptă... Și-apoi... știi câte ciocniri am avut, după ce i-am dat pumnul ăla? Mă urăște. O să se distreze de minune cu mine. Da, dar nu e foarte rezistent. Tu reziști mai mult. Încearcă să-l obosești, punându-l să alerge. Ăsta e punctul lui slab. Adu-ți aminte ce făcea la antrenamente... Fiecare dintre noi are un anumit stil de a lupta, de a ataca... Pe scurt, facem mereu aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înaintea lui Valerius, pentru că nu avea nici coif, nici jambiere. Se aplecă deasupra plasei, verificând cele două sute de noduri ale acesteia. Valerius luă coiful greu, din fier și bronz, mult mai gros decât la alte categorii de gladiatori, ca să poată rezista loviturilor violente ale tridentului. Depărtă cele două jumătăți atât cât să poată vârî capul, apoi le închise și strânse șireturile de piele. Își scoase coiful și așeză în interiorul lui bucățile de lână și de pânză cu care era căptușit, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erai pe moarte, iar armata noastră... Patruzeci de mii de soldați, Antonius! Patruzeci de mii de soldați au dat năvală în cel mai frumos și mai bogat oraș italic, care în trecut a respins nu o dată hoardele galilor, care a rezistat în fața lui Hannibal când a ajuns aici cu elefanții lui, după ce a trecut peste Alpes... — Cremona, care l-a susținut pe Brutus împotriva lui Caesar și pe Marcus Antonius împotriva lui Augustus... Nu uita asta. Și apoi l-a susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că nu mai aveți nici o speranță. — Pentru noi, zise Arrius Varus ironic, moartea lui Valens înseamnă sfârșitul războiului. Înseamnă că v-ați predat. Am aflat că, la zece mile de aici, la Narnia, ofițerii voștri au discutat dacă să mai reziste sau să ni se predea. Știm că au hotărât să ni se predea. Vinicius Crulpus încuviință grav, dând de înțeles că știa toate acele lucruri. Allius Cerpicus privea în pământ, împietrit. Antonius se îndepărtă de masă și începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doar așa vom reuși să ne îndeplinim îndatoririle și dorințele. V-ați întrebat vreodată cum apar fulgii de nea? Se zice că iarna îngerii năpârlesc, iar fulgii din aripile lor coboară pe pământ, dar, pentru că nu aparțin acestei lumi, nu rezistă mult și se topesc. Acest lucru nu e adevărat! Eu am aflat cum se produc fulgii de nea și chiar am ajutat la confecționarea lor. Într-o zi frumoasă de iarnă stăteam la fereastră și admiram dansul liniștit al fulgilor
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
cu bidonul de lapte, cu sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă, eșuată pe țărm, însemnată de maree, ridată și încrețită. Ammaji se uită la ochii obosiți ai nepotului său. — N-ai dormit? întrebă. Cum o să reziști peste zi? îl ciupi tandru de obraz, în semn de reproș. 3 În curtea de jos, domnul Chawla se apucă de exercițiile de dimineață. Decis să înceapă ziua cu un scop, conform programului și obiceiului, elimină și ultimele rămășițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
flori cu guri larg deschise și limbi care lăsau pe hainele adepților dungi de polen ca cele ale tigrilor, când treceau pe lângă ele, care-și mișcau antenele și-și fluturau staminele, care răspândeau în aer asemenea parfumuri că nimeni nu rezista să nu-și bage nasul între petalele aromate. Încet, dar cu o voce sigură, plăcută, domnișoara Jyotsna începu să cânte: „Se văd urme de pași intrând în casa mea, dar nu am musafiri, Se aude muzică prin copaci, dar vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ea toate favorurile astea atât de plăcute? S-ar putea. Uite și teoria mea. Eu zic că nu. Eu nu cred că Selina Street se culcă cu Alec Llewellyn. De ce? Pentru că e lefter. Eu nu. Ei, de ce crezi că a rezistat Selina alături de mine? Pentru burta mea, pentru părul meu rebel, pentru personalitatea mea? Nu asta o interesează pentru sănătatea ei. Ca să fiu sincer, gândurile astea m-au binedispus. Știi cum stai cu nevoile financiare. După ce voi fi făcut toți banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un pornoman care halește trei reviste pe săptămână și cel puțin un film. De aceea am nevoie de atâția bani. Trebuie să le întrețin pe toate puicuțele astea... În timp ce-mi masam gâtul cu nădejde în fața oglinzii din baie, rezistând privirii pe care mi-o expedia fața mea veștejită, o altă amintire mă ajunge din urmă, născută din bolboroseala nopților de febră din New York-ul cel fierbinte. Cineva venise până în capătul coridorului lung, unde se afla camera 101, o dată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i așa? Hai că-i tare, este? Tipul mare și negru, cu bâta lui de baseball - îți amintești? Iisuse, ce riscuri îți asumi pentru un hohot de râs. De multe ori îmi vine să cred că puterea mea de a rezista mahmurelii californiene, se datorează, într-un fel, neputinței mele de a crede că mai sunt încă în viață. Lungit pe pat, cu telefonul, agenda, scrumiera și ceașca de cafea aranjate cât mai la îndemână pe perii burții, sunt absorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
femei viața ar fi cârciumă, un bar mizerabil la trei fără un sfert... Băieți, ați remarcat cumva că chiloții negri sau albaștri sau roșii rămân curați zile de-a rândul, în timp ce chiloții albi - ce-i cu chiloții albi? Abia dacă rezistă o oră Ce mai e cu chiloții ăștia de jucărie, Hopa-Mitică în ei. În orice caz, acum, când Selina e cu mine, duc o viață în chiloți albi. Cred că sunt mai buni, deși trebuie să-i schimbi tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în expresul în care domnește tăcerea, furișându-se pe lângă mesele aliniate, când vagabondul privește mulțimea de pe stradă, alegându-și inima caritabilă care nu îl va refuza, știm cu toții la cine se vor opri. Le întâlnesc privirea— și nu pot să rezist. Ceva din mine răspunde unui anume ceva din ei. Ce? În mintea noastră e materialul de rezervă, sunt componente detașate. Recunoaștem acest lucru și ne îndreptăm în întâmpinarea lui. Cred că unul sau doi oameni sau lucruri se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
roman chiar așa de lung. Dar romanele sunt lungi... nu-i așa? Adică, vreau să spun că sunt așa de lungi. După un timp m-am gândit să-l sun pe Felix să-mi aducă niște bere. Am reușit să rezist tentației, dar și asta mi-a luat o grămadă de timp. După care l-am sunat pe Felix să-mi aducă niște bere. Și am continuat să citesc. M-am întors de la prânz la cinci fără un sfert și eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cum mă urmărește. Urmăritorul urmărit, urmăritul urmăritor - și acest patos secund, în care eu sunt urmărit de ea și, totuși, ea mă urmărește fără să o știe. Îi place oare ceea ce vede? Bah! O, trebuie să mă lupt, trebuie să rezist, indiferent ce-ar fi. Nu mă simt deloc în formă pentru drăguța de poliție. Bani, trebuie să adun câți mai mulți, mai mulți bani. Trebuie să mă pun în siguranță. — Fielding, am spus eu, ce-mi faci tu mie? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-o eu. — Doamne, fii drăguț. Folosește-ți imaginația. O să-mi treacă. Pur și simplu mi s-a aplecat de sex. Și atunci, la ce crezi că mai ești bună? am vrut eu să spun. Dar n-am făcut-o, am rezistat tentației. Am privit la drama mândră întipărită pe chipul ei, la valvele și orbitele gâtului, la șuvițele umede ale părului, la sânii mai grei ca niciodată, bine înfipți în cutia toracică, la cutele dezgolite ale pântecului, la dilatarea neașteptată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i cu tine. Ai plâns în hohote. — E o fată absolut minunată, zău așa, am spus eu cu o voce îngroșată. Prințesa Di își iubește cu adevărat poporul. Ar face orice pentru noi, orice, amice. Orice! — O, nu. Nu mai rezist. Iar începe să plângă. — Eu nu... Martin mi-a reumplut grijuliu paharul. Noaptea trecută am fost cu o gagică pe străzi. Eu n-am făcut nimic. Doar am vorbit. Am avut o altă partidă de plâns. I-am lăsat cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
știu că le descriu. — Către sfârșitul cărții te năpădește plictiseala. Probabil că din cauza oboselii provocate de datul paginilor. Oamenii citesc atât de repede - să ajungă la sfârșit, pentru a se lăsa pătrunși de tine. Îi înțeleg. Cât timp poți să reziști scufundat în viețile altora? Cinci minute, dar nu cinci ore. E un efort major. Da, da, am spus eu. Uite ce e, Martin. Ascultă-mă. Mi se pare al dracului de jenant. Ia ghici. — S-a dat totul peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]