6,798 matches
-
sectoare: cel politic, unde se aflau Bouleterion și Prytaneion, cel cultural, unde se afla Teatrul, cel comercial, unde se afla Agora și cel religios, unde erau plasate templele lui Zeus și Demetrei și, cel mai important dintre ele, al Atenei. Ruinele care sunt vizibile pe pantele muntelui Mycale datează din secolul al IV-lea î.Hr. Acestea nu sunt ruinele orașului original, care a fost un port la gura de vărsare a râului Maeander. Se pare că orașul original a fost părăsit
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
se afla Agora și cel religios, unde erau plasate templele lui Zeus și Demetrei și, cel mai important dintre ele, al Atenei. Ruinele care sunt vizibile pe pantele muntelui Mycale datează din secolul al IV-lea î.Hr. Acestea nu sunt ruinele orașului original, care a fost un port la gura de vărsare a râului Maeander. Se pare că orașul original a fost părăsit datorită colmatării cursului principal al râului și lărgirii deltei în direcția Mării Egee. În aceste condiții, locuitorii ar fi
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
o regiune mlăștinoasă. Este posibil ca această degradare a vetrei originale a orașului să se fi datorat defrișărilor masive a malurilor abrupte ale râului, ceece a condus la accelerarea eroziunii. Sedimentele au fost depuse progresiv la vărsarea râului în mare. Ruinele primului oraș Priene nu au fost identificate încă. Se presupune că acestea s-ar afla sub straturi groase de sedimente, transformate în zilele noastre în terenuri agricole. În zilele noastre s-au făcut estimări ale poziției originale a orașului luând
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
unui vestit arhitect al vremii. Exemplul dat de liderul macedonean a fost urmat de mai mulți cetățeni bogați ai regiunii și cele mai multe clădiri publice au fost construite cu bani privați, iar numele donatorilor au fost înscrise la loc de cinste Ruinele orașului sunt considerate a fi cele mai bine păstrate dintre toate orașele elene antice. Orașul a fost studiat încă din secolul al XVIII-lea și cercetările nu au încetat nici în zilele noastre. Marmura folosită la edificarea orașului a fost
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
Județul Alba), al cărei stareț va fi vreme de 15 ani (1940-1955). În timpul cât a păstorit ca stareț al Mănăstirii Râmeț, a reușit să restaureze vechea mânăstire, monument istoric ce data încă din anul 1215 și care se afla în ruină din anul 1762, ca și mânăstire de călugări, primind, pentru acest efort deosebit, cu vrednicie, rangul de arhimandrit. Cu o încrâncenare însuflețită de atașamentul la credința străbună, între anii 1940—1948, soborul monahilor a depus o munca titanică, construind o
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
superioare în anul 1874 la Universitatea din Uppsala. În anul 1875, în timpul unei călătorii, a navigat la bordul unei mici ambarcații de la Sorrento la insula Capri. A urcat treptele feniciene până la Anacapri, unde lângă casa unui țăran a observat întâmplător ruinele unei capele dedicate Sfanțului Mihail. A fost imediat cucerit de ideea de a reconstrui ruinele sub forma unei locuințe pe care, cândva, să o locuiască. Și-a continuat studiile de medicină la Uppsala, terminându-le la Montpellier și la Paris
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
navigat la bordul unei mici ambarcații de la Sorrento la insula Capri. A urcat treptele feniciene până la Anacapri, unde lângă casa unui țăran a observat întâmplător ruinele unei capele dedicate Sfanțului Mihail. A fost imediat cucerit de ideea de a reconstrui ruinele sub forma unei locuințe pe care, cândva, să o locuiască. Și-a continuat studiile de medicină la Uppsala, terminându-le la Montpellier și la Paris, unde a fost elevul lui Charcot. A obținut doctoratul în medicină în 1880, la vârsta
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
1802 i s-a adăugat un etaj și a fost extins pe fețele laterale. Administrația Marinei Suedeze a rezidat în această clădire până în 1916. Palatul comunică astăzi cu fostul palat Cruus și este sediul Kammarrätten. Kammarrätten incorporează o parte din ruinele palatului Cruus. Palatul a fost ridicat pe Riddarholmen de sfetnicul camerei regale Karl Bunde între 1635-45. Palatul a fost moștenit de fiul său, care la rândul său l-a lăsat mai departe văduvei sale, Elsa Cruus, de la care i s-
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
satului Mesteacăn menționează doi preoți. Răstociul - cuprinzând 12 familii - fusese complet distrus de mercenarii lui Basta, în anul precedent, iar locuitorii supraviețuitori trăiau prin păduri. Unul sau poate amândoi preoții de la Mesteacăn, unde se instalase sediul unui voievodat înființat pe ruinele celor din Răstoci și Perii-Vadului, trebuie să fi acordat asistență religioasă și răstocenilor. 1651: Până în anul 1647, răstocenii n-au fost trecuți cu vreo datorie față de preot. Poate că nici nu au avut vreunul propriu. În 1651, despre unul din
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
în martie 1444. Nu erau primele de acest fel. Istmul fusese fortificat în Antichitate, înaintea invaziei lui Xerxes, din anul 480 î.H. Iustinian construise un zid mult mai solid, în secolul al VI-lea. Manuel al II-lea folosise ruinele construcției lui Iustinian, în 1415. Zidul mergea din Golful Corint spre Golful Saronic, pe o distanță cuprinsă între 7.028 și 7.760 metri. Era puternic întărit, pe întreaga sa lungime, cu 153 de turnuri. O altă sursă vorbește de
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
5 zile de luptă, Murad a dat semnalul atacului final, cu sunet mare de trâmbițe. Trupele sale de elită, ienicerii, au fost primele care au escaladat zidul deja dărâmat; la 10 decembrie, Hexamilinul nu mai era decât un morman de ruine, iar apărătorii săi-uciși sau luați prizonieri. Despoții Constantin și Toma au izbutit cu greu să scape din măcel. 300 de oameni care fugiseră și-și găsiseră refugiu pe culmea unui deal numit Oxy, lângă kenchreai, au fost păcăliți să se
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
unui armistițiu. Au fost obligați să-l accepte ca stăpân al lor și să-i plătească un tribut anual pentru privilegiul de a le fi salvat rămășițele pământurilor și posesiunilor; și au trebuit să jure că nu vor reface niciodată ruinele zidului Hexamilion. Ajutorul care nu a venit niciodată sau care a venit prea târziu a fost un laitmotiv trist al vieții lui Constantin. Poate că i-a adus oarece mângâiere, în ceas de răscruce, primirea unei scrisori pline de laudă
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Schitul Zosin a fost desființat. Biserica s-a ruinat în secolele XIX-XX; în lucrarea ""Botoșanii în 1932. Schiță monografică"", se menționează că schitul lui Zosim este în ruină în pădurea Bălușeni. Biserica a fost reparată prin anii 1944-1945. În anul 1990, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a dispus reînființarea vechiului așezământ monahal Schitul Zosin și l-a numit ca stareț pe tânărul ieromonah Firmilian Ciobanu (1968-1997
Biserica de lemn din Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/309301_a_310630]
-
Okopy Świętej Trójcy („cetatea Sfintei Treimi”). În 1699, orașul a fost retrocedat Poloniei conduse de regele August al II-lea prin tratatul de la Karlowitz. Cetatea a continuat să fie mărită și era considerată cea mai redutabilă din Uniunea Polono-Lituaniană. În ruinele cetății încă se mai găsesc ghiulelele înfipte în ele cu ocazia diverselor asedii. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, Camenița a devenit centrul violentului conflict între evreii talmudiști și frankiști; în oraș a locuit episcopul Dembowski, susținător al frankiștilor și care
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
stadii de conservare și datând din etape diferite. Clădirile ruinate au avut următoarele funcțiuni: La începutul secolului al XX-lea, chiliile mănăstirești din incintă au fost mistuite de un incendiu. În prezent, din aceste clădiri nu au rămas decât niște ruine și niște beciuri care au început să fie restaurate. În anul 1993, după reînființarea mănăstirii, s-au construit corpuri de chilii, clădiri administrative și spații de cazare pentru pelerini în afara incintei mănăstirești. La sud-vest de biserică a fost construit recent
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
de Vârful Rachiș. În dreapta cheilor, urcând din spre Aiud, se află stânca numită Cetate, unde în secolul al XIII-lea documentele atestă existența cetății Zedecheu, neidentificată în teren. Rezervația constitue un important obiectiv turistic, aici se mai poate vizita și ruinele cetății medievale a Trascăului, biserica mănăstirii din Măgina, satul Rimetea și muzeul său etnografic, rezervațiile naturale Cheile Plaiului de lângă satul Izvoarele, Cheile Siloșului, Vânătările Ponorului, Huda lui Papară, Peștera Poarta Zmeilor (Peștera de la Groși) și Piatra Secuiului (a cărei parte
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
Asociația a editat cîteva volume consacrate revoluției din 1989. Sediul asociației este în Timișoara, str. Emanoil Ungureanu 8. Clădirea a fost primită de asociație în folosință de la Primăria Timișoara pentru 99 de ani. În momentul primirii clădirii aceasta era o ruină. Cu investiții de 17 miliarde lei vechi, subvenții de la bugetul statului, clădirea a fost reparată devenind folosibilă, și s-a construit chiar un nou etaj. Fiind însă casă naționalizată, urmașii foștilor proprietari au revendicat clădirea. Inițial au acceptat despăgubiri bănești
Asociația Memorialul Revoluției din Timișoara () [Corola-website/Science/309344_a_310673]
-
Imperiului Otoman, iar Bugeacul era ocupat de turci. Acolo se află o cetatea construită pe o stâncă, la poalele căreia curgea un parau. Denumirea să provine de la cuvintele turcești "Tătar Pınar", în traducere „fântână tătarului”. Cronicarul Miron Costin (1633-1691) menționează ruinele cetății în cap. V "Aicea vine rândul să pomenim de cetățile ce se află aicea în țară la noi" din cronică să "De neamul moldovénilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor" (aproximativ 1687) în următoarea frază: ""Să află și
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Cetatea este menționată de voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în lucrarea să "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă în limba latină în perioada 1714-1716. Ea este descrisă astfel: ""Că această regiune trebuie să fi avut pe vremuri târguri destul de frumoase, stau mărturie ruinele vechilor zidiri care se mai găsesc ici și colo; printre altele, zidurile părăginite ale unei cetăți foarte vechi de pe malul Nistrului, numită azi Tatar-Punar, adică fântână tătarilor. Aceasta se află pe o stâncă înaltă, de la poalele căreia țâșnește un izvor
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
pe o stâncă înaltă, de la poalele căreia țâșnește un izvor cu apă foarte limpede. Nu s-a putut însă găsi nimica săpat în piatră sau vreun semn din care să putem afla de cine a fost înălțata."" . În ceea ce privește originea acestor ruine, există mai multe ipoteze. Geograful german Johann Tunmann (1746-1778) credea că Tatar-Bunar a fost reședința cnezilor cumani, care era cunoscută sub numele de Carabuna, istoricul rus Pavel Svinin (1787-1839) susține că Tatar-Bunar este o rămășită a cetăților mici de piatră
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
că poetul antic ar fi fost exilat la Tomis și apoi la Cetatea Albă nu l-au lăsat indiferent, cauzându-i meditații pe această temă. Pușkin și Liprandi au ajuns într-un oraș mic, dar interesant. Poetul rus a văzut ruinele băilor și "fântână", cunoscând probabil versiunea legendei mai-sus menționate. Această baie exotică funcționa încă la începutul secolului al XX-lea, fotografii ale sale fiind publicate în ghidurile despre Basarabia. Fântână l-ar fi inspirat pe Pușkin în scrierea poemului "Fântână
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Rotbart. Urmează o petrecere la majoratul prințului Siegfried, căruia mama îi propune ca a doua zi să-și aleagă o mireasă. Dansurile nu-l înveselesc; mai degrabă pleacă singuratic spre malul lacului din parcul castelului de unde se văd în zare ruinele unui vechi palat. Gândurile sunt întrerupte de zborul unui stol de lebede care poposește pe malul lacului, lângă ruine. Dornic să le vâneze prințul ia arbaleta și aleargă prin pădure. Ajunse la mal, lebedele se transformă în prințese chiar în
Lacul lebedelor () [Corola-website/Science/309403_a_310732]
-
o mireasă. Dansurile nu-l înveselesc; mai degrabă pleacă singuratic spre malul lacului din parcul castelului de unde se văd în zare ruinele unui vechi palat. Gândurile sunt întrerupte de zborul unui stol de lebede care poposește pe malul lacului, lângă ruine. Dornic să le vâneze prințul ia arbaleta și aleargă prin pădure. Ajunse la mal, lebedele se transformă în prințese chiar în momentul în care Siegfried voia să o țintească pe cea mai frumoasă. Lebedele îl înconjoară, iar cea mai frumoasă
Lacul lebedelor () [Corola-website/Science/309403_a_310732]
-
este o comună-târg din districtul Regensburg, regiunea administrativă Palatinatul Superior, landul Bavaria, Germania, situată la 5 kilometri est de Regensburg, la poalele Pădurii Bavareze. este o comună în Bavaria, la 5 km est de Regensburg, la poalele Pădurii Bavareze. Ruinele unui castel medieval, ridicat probabil între 914 și 930, precum și un turn domină mica localitate. Pe un deal din apropiere, pe malul stâng al Dunării, se află un templu impozant și faimos, Walhalla, o reproducere costisitoare a Partenonului din Atena
Donaustauf () [Corola-website/Science/309422_a_310751]
-
în limbile "barbare" papar. Deci Huda lui Papara ar putea înseamnă adăpostul, casa conducătorului religios. În preistorie și în vremea dacilor peșteră a fost folosită că locuința și loc de cult. Nu departe, la nici 20 km distanță se află ruinele cetății dacice, Apoulon (Piatră Craivii) clădita în sec. al 3-lea î.e.n., pe vremea regelui Rubobostes(unde se crede că Decebal și-a pus capăt zilelor). Zamolxes, zeul dacilor s-a retras într-o peșteră din Trăscău, cea mai mare
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]