KorAP: Find »[drukola/base=săgeată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...232 233 234 ...286 >

7,127 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

asupra umbrei și a salvat-o. Săgeata și-a greșit ținta. Trebuia să ucidă un tânăr pictor. Alexandru Frassetti. Mâna lui Ștefănel strânse mânerul fotoliului, trupul Îi deveni ca un arc. Simțea inima bătându-i nebunește. Alexandru. Amir. Frații lui. Săgeata lui Amir Îndreptată spre Alexandru. Sultanul nu mai ceru nici o traducere. Asista, uluit, la mărturisirile celebrului luptător mongol, simțind că cei doi aproape că uitaseră de prezența lui. Era, Într-adevăr, un final de an incredibil. - Am Încercat să intru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
bună. Amintește-ți de Shaolin. Drumul există. În tine și În afara ta, Drumul există. Caută-l.” - Am Întâlnit același om pe câmpul de luptă, la Lipnic. Nu m-am mai apropiat de el. Am Încercat să-mi folosesc arcul cu săgeți. Dar am fost reperat de un arcaș la fel de bun ca mine. N-a căzut nici unul dintre noi. A trebuit, din nou, să fug. La Lipnic a fost măcel. Hoarda de Aur a fost zdrobită de armata lui Ștefan. Conducătorii luați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
așezându-se pe un scaun lângă patul lui. Medicul spune că e un adevărat miracol. Conform științei medicale, trebuia să fii demult la picioarele lui Alah. Dar poate că, În infinita lui Înțelepciune, Alah te-a cruțat de moartea prin săgeată ca să te păstreze pentru moartea sub fierul roșu. Știm amândoi că va trebui să vorbești. Știm amândoi că n-o vei face. Și mai știm amândoi că vei suferi dincolo de orice Îți poți imagina acum. Și că, până la urmă, vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
e răvășit de aceste schimbări. - Ce se Întâmplă... Cine e... - Și Încă ceva. Din ordinul aceluiași conducător, toate misiunile Cuceritorilor au fost anulate. - Vrei să spui... - Exact. Unul din oamenii care l-au răpit pe Cosmin avea semnul șarpelui și săgeții. Cea mai mare parte a războinicilor erau sub comanda lui. Acum, misiunea lui e anulată. - Ar fi cu putință... - Da. Ar fi cu putință. Să sperăm și să ne rugăm. Și, imediat ce aflăm ceva precis, vom fi În șei. - Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
trecuseră, fiindcă i se Întâmplase adeseori să-și piardă cunoștința. Durerile din umăr, piept și coapsă erau de nesuportat. Dar cea mai gravă era senzația de sufocare pe care o avea continuu. Știa că plămânii i-au fost atinși de săgeți și că supraviețuise doar fiindcă purtase cămașa de zale. Îi promisese Erinei că o va purta mereu, indiferent unde s-ar afla, și o luase mai mult ca pe un obiect dăruit de ea decât ca pe o protecție. Iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o discuție aprinsă, care se termină după aproximativ un ceas. Era prima zi În care căpitanul reușise să miște puțin mâna stângă. Doar degetele, dar era un Început. Mișcarea degetelor Îi provoca o durere sfâșietoare În tot brațul, până la umăr. Săgețile atinseseră mușchi și nervi. Dar nervii erau cei mai afectați. Oricât s-ar fi concentrat, corpul lui nu răspundea la comenzile creierului. Oană crezu că e paralizat, ceea ce făcea dificilă chiar și tortura. Dar Își dădu seama că, dacă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
chiar dacă doar unu la sută din corp putea fi mișcat, trebuia să fie mișcat În continuare, indiferent de dureri. Încordă din nou degetele mâinii stângi, simțind că principalele dureri erau În zona articulației și a umărului. Locurile bandajate, străpunse de săgeți. Un zgomot de pași urcând scările Îi Întrerupse Încercările. Ușa se deschise. Era Ali beg. - Căpitane! Am vești bune pentru tine! Misiunile Cuceritorilor au fost anulate. Inclusiv misiunea mea, deși nu se știa nimic despre ea. Pot să-ți spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să plece. Arcașul Simion. Cel care a luptat pentru viața ta, Alexandru, acum optsprezece ani. El e singurul care a asistat, neputincios, la execuția lui Oană. Căci n-a fost nici o luptă, a fost o execuție. L-au doborât cu săgeți. - Cine... murmură Alexandru, cuprins de amețeală. - Acțiunea a fost organizată de Ordinul Cuceritorilor, cu doi aliați: Hanatul Crimeii și un trădător din interior, vornicul Isaia. Cuceritoriii l-au trimis pe comandantul spahiilor, Ali beg. Crimeea, pe Ogodai, comandant de tumen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din vechiul Bizanț, scosese, la cererea lui Ștefănel, toate tratatele și toate ordinele de misiune ale Cuceritorilor, de la Înființarea ordinului. Dar Îi atrăsese atenția asupra actului de Înființare, pe care Îl cunoșteau toți luptătorii aflați sub semnul șarpelui și al săgeții. Acesta spunea că În cazul În care un nou conducător decidea desființarea Ordinului, acesta trebuia să asigure preluarea războinicilor de către forțele militare ale țărilor asiatice. În acest fel, unii puteau avea șansa de a reînvia Ordinul. Conducătorul era legat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Peste două sute. Mihajlo Întârziase ca să poată aduna luptătorii din munți. Iar acum era lângă ea, În Încercarea nebună de a-l găsi. Poiana era mare, parcă nesfârșită. Erina auzi În urma ei zgomotul unei uși trântite, voci alarmate, și apoi șuierul săgeților. Doi din caii din apropierea ei se prăbușiră cu un nechezat dureros. - Hai, Murguleț... șopti tânăra, lipindu-se de coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge mai repede. Dar zăpada era groasă, iar goana cailor era grea. Erau cu toții obosiți. Iar săgețile continuau să șuiere. Alți cai se auziră pornind pe urmele lor. Poiana nu se mai sfârșea. - Hai, Murguleț... spuse din nou, cu glasul Înecat de lacrimi. Scoate-ne din valea asta a morții... Alți cai căzură, loviți de săgeți. Erina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Iar săgețile continuau să șuiere. Alți cai se auziră pornind pe urmele lor. Poiana nu se mai sfârșea. - Hai, Murguleț... spuse din nou, cu glasul Înecat de lacrimi. Scoate-ne din valea asta a morții... Alți cai căzură, loviți de săgeți. Erina vedea liziera pădurii apropiindu-se. Încă puțin. Încă puțin. Tropotele din spate se apropiau. Acum. Pădurea. Salvarea. Intră Între arborii Înalți, Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt timp, casa deveni un rug aprins. În jurul ei, haiducii luptau sălbatic. Peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt timp, casa deveni un rug aprins. În jurul ei, haiducii luptau sălbatic. Peste jumătate din trupele lui Ogodai căzuseră deja. Ceilalți Își dădură seama că prizonierul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe Mihajlo, uriaș și bărbos, cu blana de pe umeri plină de zăpadă și cu pieptul stropit de sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar rămăsese neclintit la vederea lui Oană. Jovanka Îi Înțelese ezitarea și spuse: - Tortură. Douăsprezece răni de săgeată, articulațiile arse, degetele strivite, genunchii sparți cu ciocanul. Ați biruit? - Da, răspunse haiducul, făcând un pas stingher În mica Încăpere. Dar vreo douăzeci din ei au scăpat În pădure. Le-om prinde urma mâine dimineață. - Nu mai putem rămâne aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe gheață În Țara Românească, nu dai nici o socoteală nimănui, nu ai la tine nici un răvaș. Cum ajungi la prima cetate din Moldova, ceri să intri În legătură cu rețeaua de informații a Apărătorilor. O să vină un arcaș ca să trimită mesaj cu săgeată spre Suceava. Îi spui doar atât: căpitanul Oană a fost găsit. Nu spui unde. Apoi aștepți. Va veni un răspuns sau un grup de Apărători trimiși de căpitanul Pietro. Vorbești doar cu Pietro. Îi spui tot. Cum l-am găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de-a rândul, să-și ajute călăreții atunci când primeau anumite porunci și când mirosul de sânge acoperea câmpul de luptă. Știau că sunt importanți, la fel de importanți ca și oamenii. Știau că, uneori, moartea oamenilor e și moartea lor. Că nici săgețile, nici săbiile, nici tunurile nu-i cruță. Știau și că viața oamenilor e viața lor și că, asemeni stăpânilor, trebuie să lupte pentru ea. Știau când trebuie să se ridice pe picioarele din spate și să lovească cu copitele calul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din gesturile oamenilor care Îi Îngrijeau. Primiseră multă mâncare de cu seară. Fuseseră țesălați și Înșeuați. În timpul nopții, oamenii adăugaseră șeilor teci de săbii lungi și grele, de două mâini, teci de lăncii scurte, pentru aruncat, alții pregătiseră tolbele de săgeți pentru arcuri sau arbalete sau muniții pentru archebuze. Alți cai fuseseră Înhămați la căruțele care miroseau a praf de pușcă. La ora cinci dimineața, caii știau totul. Șiau chiar mai multe decât oamenii. Mirosul le spunea că focurile oamenilor se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lăncierii, sprijiniți de tirul de arbalete. Cea de-a doua rămânea o necunoscută, căci forțele din al doilea val erau copleșitoare. Cea de-a treia era, deocamdată, doar o strategie de apărare Împotriva unui atac de la distanță, dinspre est, cu săgeți. Dintr-acolo soseau Cuceritorii. Călăreții mongoli cu excelente abilități În mânuirea arcului. Zidul de scuturi era menit protecției Împotriva unui atac al arcașilor, până la conturarea unei strategii mai clare a agresorilor. Erau multe necunoscute În această ecuație, dar Alexandru Înțelese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o capcană a morții. Cei aproape două mii de spahii căzuseră În ambuscada pregătită de Apărători și Înțeleseseră prea târziu că se află În fața unei forțe excelent antrenate, care știe În fiecare secundă ce are de făcut. Turcii fuseseră secerați de săgeți, iar, În panica atacului, nu putuseră reacționa la șarja condusă impecabil de căpitanul Baldini. Puținii supraviețuitori crezuseră că retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu putuseră reacționa la șarja condusă impecabil de căpitanul Baldini. Puținii supraviețuitori crezuseră că retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir direct, fără boltă, cu săgeți grele, de oțel, care aveau forța de a străpunge armurile. Turcii nu aveau armuri. Fuseseră de-a dreptul spintecați. Nu fusese o luptă, ci un masacru. Peste valea morții se lăsase, apoi, o liniște grea, străbătută doar de croncănitul corbilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sânge, cu sute de morți pentru fiecare metru. Dar, odată cucerită, asigura libertatea. De partea cealaltă a versantului, Apărătorii așteptau. Mihaloglu ar fi preferat orice altceva În locul acestei așteptări. O șarjă la sabie, o confruntare de infanterie, o lansare de săgeți. Orice. Dar Apărătorii așteptau. Iar această așteptare ascundea o strategie total necunoscută. Văzduhul greu al iernii nu era străbătut decât de sunetul ritmic al tobelor regimentelor de ieniceri, care avansau. Avansau prea ușor. Avansau doar prin albul pufos al zăpezii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
repede... mult prea repede... Semnalele deveniră și ele mai rapide, căci se Întâmplau deja extrem de multe lucruri Într-un timp foarte scurt. - Au iscoade care gonesc În mare viteză... cinci călăreți... l-au reperat! Dio! Omul nostru e În raza săgeților mongole! Să coboare imediat! Giuliano transmise semnalul de anulare a misiunii. Privi reacția observatorului și nu-i veni să creadă. - Commandante... stegarul Girolamo refuză executarea ordinului... - E nebun? tresări Angelo, Încruntat. Să coboare imediat! Observatorul continuă transmiterea semnalelor, Încrucișând steagurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
greu să credem În legende... - Fiul cel mare, repetă mesagerul, privind drept În ochii lui Angelo. Căci fiul cel mic este stăpânul suprem al Cuceritorilor, luptătorul sosit de dincolo de capătul lumii, Învingătorul Celor Patru, Marele Maestru al Ordinului Șarpelui și Săgeții, Ștefan Oană. În fața lui, toți suntem țărână și vânt! O liniște grea se lăsă după cuvintele mesagerului. Apărătorii priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai scoate spada din teacă. Ajuns În fața lui, spuse doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
zăpadă. Adevărata bătălie abia Începea. Observatorul semnaliză eliminarea silențioasă e ienicerilor de pe flancul drept. Strecurați fără zgomot pe cărările nebătute ale munților, mongolii Își găsiseră pozițile cele mai puțin expuse și cele mai eficiente ca să surprindă ienicerii În plină desfășurare. Săgețile experților lui Amir nu greșiseră țintele. Fără nici o ciocnire directă și fără nici un zgomot, peste cinci sute de ieniceri căzură sub săgețile mongole, venite de pretutindeni. Întreaga strategie de atac a lui Mihaloglu era anulată. Și, din nou, mai rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]