6,982 matches
-
Crăciun fără Mihai, fără Buțu. Sărbătoarea lui cea mai dragă... Sărbătoarea cea mai dragă a întregii familii... Dar ce rost mai aveau acum cozonacii, mâncărurile deosebite sau bradul împodobit? Afară poate de simbolul veșnicei viețuiri, sau a împărțirii la cei săraci a pomenilor de bogdaproste... Nu știu însă dacă în acea Sărbătoare a Sărbătorilor Alice a mai avut puterea să încropească ceva, fie pentru a cinsti milenara tradiție, fie pentru a da de pomană. știu însă că, în ceea ce-l privește
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și până toamna târziu, camioanele soseau încărcate pe poarta din spate și plecau goale pe poarta din față a gospodăriei. După ce socialismul a încheiat cu desproprietărirea „clasei exploatatoare“, bunicul meu - cândva un negustor de cereale cunoscut până la Viena - a rămas sărac lipit, atât de sărac că nu mai avea bani nici de frizer. Nu i-au lăsat decât chitanțierele pe care apucase să și le comande dinainte și care i-ar mai fi ajuns pentru încă zece ani de comerț cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nimic despre apa vărsată apoi din sticlă ori despre faptul că aruncasem paharul. și cu atât mai puțin despre ascunzătoarea în care intenționam să dispar. Într-una din verile de mai târziu am văzut cadavrul unei tinere femei la cimitirul săracilor. Asta m-a făcut să-mi pierd iluzia că nimeni nu te poate îneca fiindcă nu există cuvânt pentru cadavrulînecatului în limba română. Leșul m-a șocat, și pentru asta am răsplătit-o pe moartă cu două cireșe. La unul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
îi strecuraseră printre bunurile furate și obiectul luat de Securitate. Deținutul era adus în fața instanței și îl sileau să recunoască și această spargere. Prietenului meu îi lipsise atunci un mic radio cu tranzistori și l-au înștiințat că hoțul Ion Săracu murise la închisoare. Prietenul meu a vrut să afle la tribunal adresa familiei acestuia și i s-a spus că n-ar mai exista nici o rudă, că mortul nu are pe nimeni. Am încercat să verificăm această informație. știam că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tribunal adresa familiei acestuia și i s-a spus că n-ar mai exista nici o rudă, că mortul nu are pe nimeni. Am încercat să verificăm această informație. știam că morții care nu mai au pe nimeni ajung la cimitirul săracilor, așa că acolo ne-am dus. Poate că și din cauza numelui ciudat pe care i-l dăduseră așa-zisului hoț: Ion Săracu. Cimitirul era împrejmuit de ziduri de beton foarte înalte și era știut ca un loc unde Statul își îngropa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nimeni. Am încercat să verificăm această informație. știam că morții care nu mai au pe nimeni ajung la cimitirul săracilor, așa că acolo ne-am dus. Poate că și din cauza numelui ciudat pe care i-l dăduseră așa-zisului hoț: Ion Săracu. Cimitirul era împrejmuit de ziduri de beton foarte înalte și era știut ca un loc unde Statul își îngropa victimele. Era pe la ora amiezii în plină vară, o căldură toridă. În cimitir înfloreau buruieni înalte până la genunchi, culorile lor îți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
buruieni înalte până la genunchi, culorile lor îți înțepau cu stridență privirea. Pe cărările din iarbă, câini de pripas jigăriți cărau în bot bucăți de cadavre, urechi sau degete de la mâini și picioare. Am găsit un mormânt cu numele lui Ion Săracu. Pe el se afla un buchet de flori - nu flori de câmp, ci trandafiri. Încă proaspeți, iar ziua era caniculară, nu trecuse mult timp de când fuseseră lăsați acolo. Cu puțin înaintea noastră, pe la mormântul lui trecuse cineva. Dar cine? În mijlocul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ani mai târziu, ne aflam cutoții în Germania și ne-am hotărât să vorbim despre monstruozitatea crimelor lui Ceaușescu, ceilalți prieteni ne-au atras atenția că e mai bine să trecem sub tăcere cele văzute de noi doi la cimitirul săracilor: „Nimeni n-o să vă creadă, cu așa o poveste ajungi de râsul lumii. În cazul cel mai bun ne vor considera pe toți nebuni și nu vor mai crede nimic din ce spunem“. Așa se face că, de câte ori am relatat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lumii. În cazul cel mai bun ne vor considera pe toți nebuni și nu vor mai crede nimic din ce spunem“. Așa se face că, de câte ori am relatat exemple de brutalitate a regimului, n-am pomenit o vorbă despre cimitirul săracilor. Am recurs la exemple mai anodine și-am putut verifica justețea avertismentului: chiar și exemplele inofensive treceau aici drept exagerări. Încă de pe atunci unii m-au bănuit că nu sunt în toate mințile. Îmi amintesc de vremea dictaturii ca de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vin de hac buruienilor din cimitir, luându-le pe la spate și de la distanța în timp dobândită față de ele - m-am încăpățânat ca prin invențiesă le fac de nerecunoscut, potrivindu-le pe cuvinte. Târâtă cu de-a sila departe de cimitirul săracilor, în romanul meu Animalul inimii e amintită în treacăt, mereu sub alte forme, următoarea idee: „Cu vorbele din gură strivim tot pe-atât cât călcăm în picioare prin iarbă. Dar și cu tăcerea“. Sau: „Iarba ne crește în cap. Când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sacul de tizic pe care nu Te jena Te rog să-L primești, deoarece ți-L ofer din toată inima. Stai liniștit, acolo, lângă plită și mai bagi câte o balegă pe foc... Ce să-i faci? Ăsta-i combustibilul săracului. Cine n-are pâine se mulțumește și cu mămăliguță, nu-i așa? Bine-bine, dar cum îți voi trimite eu cadoul ăsta? Pe ce adresă? Unde? Îmi face impresia că și spațiul acesta de deasupra capetelor noastre căruia noi îi spunem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asta într-un trai mai bun? Sau vom afla răspunsul într-o altă galaxie cu un mod absolut diferit de organizare socială? În ce să mai credem când dintotdeauna bogații au fost tot bogați, bucurându-se de un tratament preferențial; săracii au murit tot săraci considerați fiind paria societății; iar hoții, ticăloșii, demagogii, plagiatorii își unesc într-o frăție de cruce încârligată și mafiotă forțele satanice, rămânând mereu la suprafață ca untdelemnul deasupra apei. Fericiți voi cei săraci, că a voastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai bun? Sau vom afla răspunsul într-o altă galaxie cu un mod absolut diferit de organizare socială? În ce să mai credem când dintotdeauna bogații au fost tot bogați, bucurându-se de un tratament preferențial; săracii au murit tot săraci considerați fiind paria societății; iar hoții, ticăloșii, demagogii, plagiatorii își unesc într-o frăție de cruce încârligată și mafiotă forțele satanice, rămânând mereu la suprafață ca untdelemnul deasupra apei. Fericiți voi cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un tratament preferențial; săracii au murit tot săraci considerați fiind paria societății; iar hoții, ticăloșii, demagogii, plagiatorii își unesc într-o frăție de cruce încârligată și mafiotă forțele satanice, rămânând mereu la suprafață ca untdelemnul deasupra apei. Fericiți voi cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu." (Luca: 6-21) "Cu umbre care nu sunt v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți... Nu! Moartea cu viața a stins toată plăcerea Cel ce în astă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
castroane țărănești, confecționate din tablă zincată, prezentându-se sub forma a două modele: cu picior, adică situate în partea superioară a unei tije metalice înaltă de un metru, și modelul numărul doi, numai recipientul singur așezat direct pe ciment. Pacienții săracii -, unii bătrâni, aproape terminați, alții bolnavi în stadii avansate de boli de plămâni, de artrită, de gută, de varice, nemaiputându-se deplasa până la grupul sanitar, expectorau toată hârcâiala aia galbenă, purulentă, otrăvită, gelatinoasă și grețoasă sub formă de flegme consistente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ne stăpânea într-o manieră absolută, asemenea pisicii, care având șoricelul în ghearele ei îl putea introduce în orice clipă în meniu drept o gustare delicioasă la micul dejun. Da. E foarte adevărat ce se spune: "Când vrea Domnul, cu săracul, dintr-o bubă-i umple capul." (Proverb) Trăiam într-o permanentă stare de nesiguranță. Eram complet demoralizați, neștiind dacă vom mai scăpa cu viață. Ne stăpânea aceeași stare de slăbiciune și de tulburare ca în momentul arestării, când, după ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
celor întâmplate și pentru a avea zilnic, la orice oră, sursa binefăcătoare a acestui medicament natural, mama a hotărât că lucrul cel mai nimerit ar fi să cumpărăm o capră, căreia la modul zeflemist i se mai spune și "vaca săracului". Nu-i nimic. Important era că îndeplinea cerința imperioasă și fundamentală: dădea cel puțin un litru de lapte la mulsoare. Nu? Iarbă era cât lumea, prin urmare tatei nu i-a rămas decât să se intereseze care dintre săteni ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trece un anumit timp de întrebuințare. Același fenomen care se petrece în parcurile pretențioase cu alei trasate cu rigla: de fiecare dată trecătorii aleg o altă cale de a traversa aleile acestuia, calea firească. Citit în Dilema din septembire 1999: "Săracii sunt la fel ca și bogații, numai că nu au bani". Dimineață de duminică. Revine obsedant ideea că, orice aș face, nu mă pot "atașa" în nici un fel de "noua" mea locuință, o garsonieră nenorocită și "totalitară" de 18 metri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aceste cerințe erau doar o formă voalată, politic corectă, de a spune că dorim să angajam un student alb și nu unul african. Ca să nu mai spun că uneori angajatorii erau și mai direcți, spunând "căutăm student de tip caucazian". Săracii africani, mult mai sufereau ei din pricina prejudecăților rasiale, îi vedeam mereu indignați după lectura unor anunțuri asemănătoare. Dar să revin la Madame Cuendet; m-am repezit ca un uliu la cel mai apropiat telefon public, factorul timp fiind esențial pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Interesant este de observat și că românii se "legitimau" atunci prin Ortodoxie și tradiții. Ce-i drept, Ortodoxie de carte poștală și tradiții de carton presat, dar totuși... Stând la rând la casă pentru a da francul cerut pentru furajarea săracilor, mă gândeam că uneori diamantele se aruncă porcilor. Imposibil să-mi mai continui gândul în scris fără a da naștere la confuzii supărătoare. (Pasaj adăugat ulterior, mai 2005, Canada: astăzi, la televizor, am văzut imagini din Africa dintr-o "zonă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
poarte numele de jurnal. Nu este cazul meu. Sunt prea laș pentru un astfel de gest. 27 mai 2003 Am mai mai scris până acum de mai multe ori despre depozitul Emmaus din Geneva, banii obținuți din vânzări fiind destinați săracilor. Acum câteva zile au vândut, fără să știe, o sculptură de Yves Klein, acoperită de celebra culoare bleu care-i poartă numele. Am văzut-o și eu, era imposibil să nu o remarci, un soi de cap de copil ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
decât religia anglicană. De altfel, imensa catedrală din oraș, neagră ca o erupție vulcanică, era goală și rece, dar mirosea puternic a esențe de curry și a carne de miel prăjită. Într-una din capelele sale funcționa un restaurant pentru săraci. Astăzi, 18 septembrie 2003, o zi ca oricare alta, Președintele Bursei Americane a demisionat. Mobilul gestului său a fost scandalul provocat de salariul anual indecent de mare pe care și-l auto-atribuise: 140 de milioane de dolari. Pentru 120 de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
toți supravegheați!). Într-adevăr, în vârful clădirii tronează o imensă cameră de luat vederi, un tun optic cu un zoom capabil să detecteze și mișcările unei furnici pe un parbriz. Nu am observat-o până atunci. Știa el ce știa, săracul Mehdi, tunisian și musulman practicant... Fapt divers: în anul 1698, s-a încercat înființarea unui colegiu în limba greacă la Gloucester Hall, Oxford. Circa 15 studenți greci au fost trimiși mai de voie, mai de nevoie la Oxford. A intervenit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
detentă mai spectaculoasă: prostia, igno ranța, tupeul sau impostura? A.R. De curând l-am auzit pe domnul Andrei Pleșu, în tr-una dintre discuțiile televizate cu domnul Gabriel Liiceanu - plăcerea zilei din după-amiezile de duminică - , dând altă accepție sintagmei „cei săraci cu duhul“. Se pare că, în sens biblic, nu e vorba de puținătatea min ții. Și foarte bine că fericirea nu e recompensa proș tilor. Slavă Domnului, în societatea noastră, prostia și igno ranța se bucură de alte numeroase recompense
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care văd ce progrese au făcut cei care nu văd. O mină franceză pune în vânzare ultimul ei cal orb - 1.700 franci - bun pentru abator; îl cumpără însă un om bun, un domn Honoré, un om sărac, chior de sărac, atât de sărac încât pentru a obține cei 1.700 franci își vinde rabla de mașină. Calul orb va paște la soare până în ziua morții. Ce să fac cu aceste fapte prea elocvente? Mă uit la ghete. Sunt elegante, fine
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]