7,856 matches
-
martie apare un cuvânt de felicitare din partea prefectului județului Fălciu și a Dr. Anton I. Popescu din Huși - medic primar. Este o dovadă că Dodeștiul a fost vizitat în acea perioadă de personalități din întreg spectrul românesc. Ce îi aduna acolo? Scânteia pe care o aprinsese Victor Ion Popa, scânteie care acum se transformase în flacără și ardea frumos.
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93473]
-
județului Fălciu și a Dr. Anton I. Popescu din Huși - medic primar. Este o dovadă că Dodeștiul a fost vizitat în acea perioadă de personalități din întreg spectrul românesc. Ce îi aduna acolo? Scânteia pe care o aprinsese Victor Ion Popa, scânteie care acum se transformase în flacără și ardea frumos.
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93473]
-
magnetic este un efect, cauza fiind circulația curentului electric în conductoare. În alte cazuri, câmpul magnetic variabil în timp sau spațiu este cauza, iar efectul este circulația curentului electric. Experiențele lui B. Franklin legate de descărcările electrice au fost riscante. Scânteia electrică obținută de la frânghia udă a zmeului înălțat pe timp de furtună a fost un efect, dar cauza a fost cu dificultate remarcată. Sau experiențele lui Luigi Galvani legate de electrochimismul celular. Contracția mușchilor broaștei a fost efectul, dar cauza
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
care nu o va termina. Redactor la periodicul „Orizont” din Râmnicu Vâlcea, se va angaja apoi la Televiziunea Română. Își face debutul la cotidianul „Secera și ciocanul” din Pitești, în 1961. Colaborează cu versuri, reportaje, interviuri, articole pe teme sociale la „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Magazin istoric”, „Contemporanul”, „România pitorească”, „Informația zilei”, „Curierul de Vâlcea”, „Viața Vâlcii” ș.a. I s-au decernat, în 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova. De la prima plachetă, Testamentele înțeleptului (Descriptio
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
ca negare a ficțiunii, ST, 1977, 3; Ulici, Prima verba, II, 22-24; Tudor Dumitru Savu, „Salvatorul”, TR, 1979, 51; Artur Silvestri, Un roman „modern”, LCF, 1980, 15; Mihai Dragolea, Renunțarea la culise, ECH, 1980, 8-10; Iulian Constandache, „Ceainicul de argint”, „Scânteia tineretului”, 1983, 37; Ștefania Melancu, „Ceainicul de argint”, TR, 1983, 47; Popa, Ist. lit., II, 895; Dicț. scriit. rom., IV, 506-507. O. S.
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
pentru apă vie și Mătănii de zăpadă (1943), purtând amprenta elegiacă, nostalgică a poetui rus („Azi a fost ucis mânzul cel șchiop/ - martor n-a fost decât un plop -/ i-ai înfipt custura până în prăsea/ și fiecare strop de sânge scânteia” ș.a.m.d.). Sunt mărturisite afinități și cu Rainer Maria Rilke, Paul Verlaine, E. A. Poe, iar din lirica autohtonă pot fi percepute influențe care trimit la Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Pillat și mai târziu la Nicolae Labiș. Sub influența
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
Vitrina literară”, „Ideea românească”, „Cetatea literară”, „Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Spre ziuă”, „Semnalul”, „Excelsior”, „A.B.C.”, „România literară”, „Timpul”, „Dreptatea”, iar mai târziu la „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Cronica”, „Glasul patriei”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Scânteia”, „Limba română”, „Caiete critice”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Familia”, „Tomis”, „Argeș”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Debutează editorial în 1938 cu volumul Pagini de critică literară. Marginalia. Eseuri. S. și-a definit viziunea critică și opiniile estetice în textele cuprinse în Pagini de critică
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
cel mai mare poet după Eminescu”. Foarte receptiv se arată și la scrisul lui Bacovia, „un poet unic în literatura română și chiar în cadre mai largi decât ale literaturii noastre”. Exprimând „căderea din uman în mineral”, volumele Plumb și Scântei galbene conțin „o poezie de scoică bolnavă”, cum o definește comentatorul într-o inspirată metaforă. De o apreciere înaltă se bucură și Lucian Blaga, la care admiră miracolul ca izvor al poeziei, căutat în epoca miturilor și a legendelor creștine
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
și al lui Miron Țic, țărani. Urmează școala primară în satul natal și Liceul „Decebal” din Deva (1941-1949). Student la Facultatea de Filologie a Universității din București (1949-1953), este concomitent redactor la „Steagul roșu” din Petroșani (1949), colaborator extern la „Scânteia tineretului” (1950-1952), devenind ulterior redactor (1952-1956). Considerat, împreună cu Radu Cosașu, persoană „dușmănoasă” și „negativistă”, se vede concediat. Redactor la Secția scenarii a Studioului Cinematografic București (1961-1969), va fi apoi secretar al Asociației Cineaștilor (1970-1971). Debutează cu versuri în 1949 la
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
1984; Croazieră contra cronometru, București, 1985; Croaziera cu vele (în colaborare cu Teodor Asimit), București, 1985; Vâltoarea, București, 1987; În luptă cu valurile, București, 1992. Repere bibliografice: Sanda Radian, „Brazdă și paloș”, VR, 1954, 11; Mihai Gafița, Trei romane istorice, „Scânteia tineretului”, 1955, 5; Savin Bratu, Un nou roman istoric, GL, 1955, 13; Traian Liviu Birăescu, Romanul unui tânăr scriitor, O, 1955, 2; Traian Liviu Birăescu, Romanul unei epoci de glorie, O, 1956, 10; Simion Bărbulescu, „Atac la sol”, O, 1966
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
Ana Blandiana, Timișoara, 1973; Ion Popovici-Bănățeanul, În lume, pref. edit., Timișoara, 1973; Cassian R. Munteanu, Bătălia de la Mărășești, pref. edit., Timișoara, 1977; Virgil Birou, Oameni și locuri din Căraș, pref. edit., Timișoara, 1982. Repere bibliografice: G. Gheorghiță, Critică și platitudine, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 565; Cornel Ungureanu, „Premise literare”, O, 1976, 41; Ulici, Prima verba, II, 221-222; Lucian Bureriu, Cu scriitorul Nicolae Țirioi, O, 1980, 16; Rodica Bărbat, „Anotimp interior”, O, 1980, 17; Petru Sfetca, Cu scriitorul Nicolae Țirioi, O, 1986
ŢIRIOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
deasupra ușii și băgată de dedesubt așa... Ce era „neagra”? Un nasture cu ață, cu care poate te jucai când erai copil. Se Învârtește nasturul și aveam o cârpă și o pietricică pe care dădeai cu nasturul metalic, și ieșea scântei, și „neagra”, cârpa aia uscată bine, făcea un fel de jar și lua foc. Ș-atuncea aprindeai țigara... (simulează cum trage din țigară - n.n.) Și neagra se punea la loc. Aia era chestia de taină. Și, bineînțeles, câteva ace, făcute
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
singur păcat a fost că au avut o discuție. N-o avut armă, n-o avut nimica... Și să vii să-i omori cu zile. Ați pomenit de reeducarea la Târgșor? În ce consta aceasta? Reeducarea consta În citirea ziarului Scânteia și să vorbim ceva noi... Pur și simplu să recunoaștem că am greșit... A venit un bătrân, așa-zis din ilegalitate, săracu’ nici nu știa bine citi... Nu mai țin minte cum Îl chema, dar noi Îi ziceam moș Teacă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-aveți cu ei nimic”. Și În felul ăsta s-a evitat, practic, vărsarea de sânge, pentru că țăranii nu s-ar fi lăsat... Erau mulți dintre ei Înarmați, că după război rămăsese foarte multă muniție. Ar fi fost suficientă o scânteie În astfel de Împrejurări, un foc de armă să se audă și gata, imediat ar fi ripostat militar și cu armament adevărat, nu cu ceea ce-a avut țăranul În sat sau În căruță când a venit acolo. E, această
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai mari decât directorul... Nu era un ofițer politic În Închisoare? Era Burada. Da, a fost, dar ăsta a fost un muncitor, un analfabet, nu știa să lege două cuvinte... Când venea cu ziarul, să citească articolul de fond din Scînteia, zicea: „Toni, vino, te rog frumos, și citește tu, că eu n-am ochelarii”... Se țineau Întâlniri acolo? Făceau ora de reeducare. Dar să știți că nu ne-o forțat... Cine-o vrut o stat, cine n-o vrut s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Am impresia c-au făcut un ziar numai pentru noi, deținuții, cumva... Nu știu ce urmăreau ei. Că am aflat că și În Rusia se făceau asemenea articole, care să-i inducă În eroare pe deținuți. Deci era un ziar adevărat, o Scânteia normală. Și o ajuns la noi, și l-am citit, și l-am Învățat aproape pe de rost. Și am revăzut articolul ăsta În Târgu Mureș, ziarul din 20 sau 18 aprilie 1953, cu discursul președintelui Americii din 16 aprilie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Că el a fost singurul din lot care a fost condamnat la moarte. Ei o zis că i-a dat informații, dar ce informații o putut să-i dea un Învățător de la țară, că atunci nu erau numai ziarele lor, Scânteia. Nu era radio, nu era televizor, habar n-aveam de ce se-ntâmplă, numai chiar de ce se-ntâmpla În sat... Păi, ce informații o putut să dea ca să-l condamne așa? Da’ trebuia să fie cineva din lot condamnat la moarte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apropia de zero grade, ne culcam cu tot echipamentul de munte pe care-l aveam pe noi, inclusiv hanoracul, pe care ni-l trăgeam vitejește pe cap, cu gândul la zilele de vară... O aventură era și drumul de la Casa Scânteii până în Piața Romană, ca să ajungem la Biblioteca Academiei; cu vestitul autobuz 31, de cele mai multe ori supraaglomerat, se circula făcând echilibristică pe scări, cu avantajul, totuși, că aici nu se plătea bilet... Dar mult mai greu de suportat erau șicanele venite
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
XIII, 14-15 iulie 1869, p. 1). de tovarăși călări, a smuls femeia de la tejghea, a trântit-o pe gâtul calului și a ieșit în stradă. Apoi cavalcada a pornit chiuind de bucurie, slobozind pistoale și caii, în fugă nebună, scoțând scântei din caldarâm. O astfel de „fantazie“ era cu putință în Bucureștiul de la 1871. Timp de ani de zile a stăpânit marginile orașului, a îngrămădit asupra lui urile nenumărate până ce a fost ucis ca un câine la alegerile pentru Cameră în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era făcută în direcția declamatoriei melodramatice. Millo nu era numai un actor, dar era și un educator prin teatru, el era unul din acei câțiva boieri moldoveni cari, în epoca redeșteptării naționale, au fondat teatrul românesc. Millo păstra în el scânteia care-i aprinsese în suflet focul sacru și nu se putea despărți de repertoriul care cuprindea atâtea capodopere. Opera a fost concesionată ani îndelungați unui italian anume Franchetti, iar reprezentațiile în sala Teatrului Național. Toată aristocrația era de față. bucureștiul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
alte succese, ocupau Nicopole, Lom Palanka 162, biruiau la Rahova, însă Plevna nu cădea. Într-o zi, o bombă: ziarul lui Frédéric Damé, Națiunea română, publică o telegramă din T. Măgurele cum că Plevna a căzut. A fost ca o scânteie electrică. Mașinile tipografice nu mai pridideau ca să tragă, publicul asedia intrarea tipografiei și cerea foi, instantaneu se scot drapelele, grupurile de manifestanți se succed ca valurile mării, orașul este în delir. Însă, după câteva ore, o știre sinistră străbate mulțimea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Nicolae Tomescu (str. Italiană) 395; dr. Toma Tomescu 122; Török 131, 132, 136; Anton Vanic (Peretz) 121, 129; Ienăchiță Văcărescu (Ștefan Bellu; Prager) 113; Gh. Vernescu (Ghica; Lenș) 116; Wappner 116; bisericii Zlătari 117, 131 Casa Pathé: 117, 128 Casa Scânteii (Casa Presei Libere): 42 Casa Schlesinger: 123 Casa societății „Dacia“: 118, 123, 148, 275 Cazarma Alexandria: 224, 405 Cazes (cafeneaua): 133 Cărăbuș (grădina): 125 Cercul de studii sociale: 130, 142 Cercul Militar: 114, 146 Cina (restaurantul): 121 cinematograful: Clasic 399
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
definesc din perspectiva actualității, pot zice însă, fără rețineri, că am fost un „rezistent”. În ce fel? Neavînd o fire de voluntar, n-am avut impulsuri de heirupist. Sau, dacă le voi fi avut vreodată, au durat puțin, cît o scînteie. Întrucît milităria nu mi-a priit, întotdeauna am manifestat, ca primă reacție, tendința de a întîmpina negativ ceea ce „venea de sus”, pe ton de comandă și avea caracter de ordin. Nu o dată, ordinele nu țin seama de puterile și de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și mai tare. *Din 2 aprilie, „campania de presă” cu răspunsuri la atacurile unor ziare și posturi de radio occidentale, care s-au referit la felul cum e (mai exact cum nu e) rezolvată la noi problema „drepturilor omului”. În „Scînteia”: Ioan Grigorescu, Paul Anghel, Paul Everac; la Televiziune - Radu Theodoru; în „Steagul roșu” - Genoiu. *Au fost comandate scrisori împotriva lui Paul Goma. La cererea unui ofițer de securitate, au scris și cîțiva de-ai noștri, băcăuani. După comiterea gestului, unul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
serie de observații bibliografice! La Casa Universitarilor, unde ne-am dus pentru „masa festivă”, am nimerit lîngă Pompiliu Marcea, de la care am aflat cu surprindere că a predat mai mulți ani în Franța și în R.F. Germania. „Lecțiile” lui din „Scînteia” nu numai că nu lăsau să se întrevadă așa ceva, dar, pur și simplu, mi-l făcuseră antipatic. Am coborît împreună pe strada Lăpușneanu. În prelungirea discuției pe care o începusem înăuntru, pe drum mi-a spus că „Monica” nu e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]