7,387 matches
-
și după ce am ronțăit oleacă de scoarță de brad, care, între timp, se făcuse moale și fără de gust, am tras la sorți Iar văzând cum tragem la sorți, arapul Ali Străilaș a prins a tremura mai tare decât mine, cel scuturat de friguri și așa de holbat ne privea, când pe unul când pe celălalt, că i se vedea rotundul ochilor, cât albușul la oul de gâscă Ci noi am avut grijă, ca de obicei, ca sorții de a se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
directe de Bubă, de Cârnu, de Labă și de Mops, care râdeau, drept dinaintea-i, în hohote scăpărătoare. Cel de-al cincilea, cel cu cozorocul lăcuit un cozoroc enorm în comparația cu șapca propriu-zisă apăru și el, după ce Mircea își scutură, cât de cât, praful gros de pe haina lui, care numai gri-metalic nu mai arăta, năpustindu-se voios către el, în timp ce simula dezordonat și stângaci câteva figuri de box. Mircea avu timp să observe că amatorul de lupte avea, sub cozorocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arătătorului în rama de lemn a unui tablou, având pe el dunga oblică a unei panglici negre: În poza aceasta, suspină el, se vede cum arăta copila noastră cea mai mare, care s-a prăpădit, într-o amară primăvară. A scuturat din cap și întorcându-se la masă, cu mersul lui de estropiat, completă vinul din pahare, umplându-le ochi: La voia dumneavoastră! le ură el, înălțând cupa cu vin profiriu. Koșon și Iovu căscau în răstimpuri, trăgând a somn... ...A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mirositoare și încă neînchegate prea bine. Iar a mai cerut o sută ferfenițită și iar sipețelul vrăjit i-a lepădat trei foi asemenea, tot așa de crude, de nedefinit aromitoare, de albăstrii și de vii la culoare. Pe urmă, a scuturat din pletele lui negre și inelate și împingându-și înainte buza de jos a botișorului, se milogi: Gata, nene socrule! Cinstit și lăutărește: mașina asta năzdrăvană ți-o lăsăm domniei-tale, până iese pașaportul pentru Caterina. Fără să aștepte încuviințare, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deplasări, un moto identic: Trudesc în scopul asigurării bunului mers al societății și robesc, cu mintea și cu celelalte facultăți proprii, în interesul harnicului și talentatului popor muncitor, al sclavilor incapabili de gândire din instituție, zicea el, totdeauna, înainte de a scutura maleta, doldora de teancuri de bancnote, să aproximeze, dacă fusese îndeajuns de burdușită de către contabilă, o fată mărunțică și timidă, ce nici ochii nu și-i ridica din pământ în fața directorului. Nu-și ridica privirea din pământ, fiindcă așa fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
corpolența caldă a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se și tremurând, începu a-și descolăci trupul ei de salamandră amorțită de frig. Deschise ochi suri, între pietre tombale, acoperite de zăpadă, scuturându-și bodogănind stratul alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub plapuma de zăpadă, dormea, strângându-se tot mai încovrigat de frig și tot mai acaparat de voluptosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atât de mult, încât în jurul său produse o lumină asemenea fenomenului de incandescență, neluând în seamă chicotelile îndepărtate ale grupurilor sau ale perechilor de bărbați și de femei, răspândiți printre boschetele din perimetrul luminișului. Ce-ar fi, de pildă, să scuturăm colbul care s-a așternut peste ceea ce considerăm că ar fi conceptul de animism! Dumneata cunoști, nu-i așa? ce definește așa-numitul animism. După ce își consultă preț de o secundă ceasul lui de aur, prins de un lanț solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
poticnească. Așa că nu poți să te faci de rușine în fața slăvitului voievod...Capul sus, conașule!” s-a auzit pe neașteptate glasul țigăncii, venit din înaltul bolților... Nu știu cum, dar aceste vorbe au turnat argint viu în venele mele. Drept urmare, mi-am scuturat capul și am început să scotocesc mai departe. În cele din urmă, am dat peste hrisovul prin care Iliaș Alexandru voievod întărește, la 20 august 1666 (7174), mănăstirii Trei Ierarhi stăpânirea asupra caselor unde sunt școala și baia „aproape de heleșteul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
un nou acces de tuse. Și-a dus pumnul la gură și a tușit violent. Dacă Gaston ar fi profitat de acest prilej, ar fi putut pune mâna pe pistolul de la picioarele lor, dar când l-a văzut pe Endō scuturându-se de durere și i-a zărit licărirea de tristețe din priviri - asemănătoare cu cea a unui animal încolțit -, inimosul Gaston și-a retras nesăbuit mâna. Endō și-a șters gura cu o batistă albă, apoi a despăturit batista și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Crimă ziua-n amiaza mare“ - înțelegi ce-nseamnă, Gas? — Ziua-n amiaza mare? — Da. În plină zi, când soarele e sus pe cer. — Crimă? — Când faci să curgă sânge roșu. Gaston a început să tremure. Privindu-l pe Endō, a scuturat din cap cu putere și și-a pus mâna peste mâna lui Endō. Era tot ce se mai simțea în stare să facă. A acoperit cu palma lui uriașă mâna lui Endō și, în timp ce încerca să-și găsească cuvintele, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
chibrit, te rog! — Sunt lângă tine... Ai grijă să pui scrumul în scrumieră. Mama iar s-a plâns azi dimineață, mi-a spus: „Takamori crede că toată casa e o scrumieră.“ Ca majoritatea bărbaților, Takamori nu prea se sinchisea unde scutură scrumul de țigară. Totul servea drept scrumieră: vaza cu flori, borcanele cu cremă de față ale surorii lui... — Takamori. — Ce mai vrei? — Am fost cerută în căsătorie. — Zău? Cred că individul nu e-n toate mințile. — Ōkuma, de la birou... — Tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
S-au fulgerat o clipă din priviri. Endō, care nu mai putea mișca umărul stâng, stătea cu spatele la mlaștină. S-a dat câțiva pași îndărăt, dar Kobayashi a reușit să-l atace din nou cu cazmaua. Respira greu, de i se scuturau umerii. Endō-san! strigă din răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul unduia apa. În clipa aceea, o rafală de vânt a împrăștiat puțin ceața, suficient ca să-l poată vedea Gaston pe Kobayashi cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător. Își plimbă satisfăcut privirea peste adunare și mai comandă una mică. După ce-o dă pe gât, ahhh, se scutură și-arată din nou neștiutorilor paharul, cu fundul în sus de data aceasta. - Priviți-l! Priviți-l! Bă, uitați-vă! Ei? Toți întind gâturile. E la fel ca primul, poate mai puțin ciobit. Seamănă cu paharele lor. Făcute toate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se spunea ajungea la mine cu încetinitorul, numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun de secția a doua, aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cavaleri ai pocalului verde, prinți neștiuți la masa de umbre, sunt a voastră până se stinge dorința din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi portocalii. - Taci, făăăă, taci dracului cu interbelisme de-astea, mi se-apleacă... Hai, mai bine, jos textilele! Muza se codește puțin, din principiu, dar se execută, își scoate mai întâi ciubotele cu ștrasuri, pe talpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de dulceață ai maică-tii... Toți de lângă ștrand știu să-noate, numai eu nu, de obicei mă lasă să păzesc hainele sau mă trimit să le-aduc chiștoace mai mari, că unii nu fumează până la filtru, așa, de chichi, le scutur de nisip și le pun în buzunare. Sorin le fumează în grădină cu furculița. - Și n-a mai găsit-o pe prințesă? Cu cine s-a măritat din ăia doi? Cu moșneagul care-i cumpărase rochia sau cu ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Un par în fund... completez. - Ai văzut că nu se dau duși din Transnistria, c-au mai inventat o țară? Cu două cocioabe și-o privată... Îmi pare rău de amărâții ăia din Basarabia, da’ de noi plâng de se scutură cămașa, poate-o să ne unim până la urmă... Îi vezi cum trec prin vamă cu traiste de pătrunjel, rațe, gâște, să le vândă dincoace, să mai facă un ban. Știi, mi-a zis mie unul că-și dresează orătăniile, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Stai... Nerăbdarea e cel mai pernicios viciu... Așteaptă... E-aici, în petalele astea, totul e în sucul lor, dacă înghiți coajă pisată, colocasia cu mustul ei... să nu mai spui, dacă vrei, ți-l dau... Ai văzut? Azi s-au scuturat azaleele, săptămâna viitoare o să se deschidă cactusul uriaș, ca un sex de femeie. Agavele, după treizeci de ani, vor face boboci plini, cu pielița cenușie, brăzdată de nervuri... Dacă vrei, îți dau leacul... Eu știu leacul... Atunci trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
popii și am publicitatea gratuită și vin rapid și premiile. Profeți mincinoși și bețivani, un Mesia idiot, muieri dezbrăcate, vreun viol în grup... Ce zici, îți las textul sau vrei mai întâi să dăm o raită pe la hotel? Își mai scutură o dată codițele. - Lăsați, dar nu pot promite... Nu mă feresc destul de repede și apucă să mă pupe. Tresar ca atunci când mă tai cu ața dentară. Abia acum sesizez c-au mai apărut două citate din clasici, nu știu cine le confecționează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că n-ar fi diferențe notabile. Nu știu cum se întâmplă, dar se ajunge în general la o figură standard, mustață rară, barbă relativ conturată, fălci umflate, ceafă dublă. - ...domnule Ștefan, ar trebui să dați mai multă atenție calității actului didactic, îmi scutură un glas de roabă neunsă ciocănelul din urechea internă. Și asta tocmai când reușisem să-mi duc până la capăt, fără greșeală, o „rupere de limbă” englezească. - Jawohl... confirm importanța constatării. Ar trebui să fie de ajuns pentru azi. - Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
el - Pârvulescu? De-un ajutor? Poate câte cinci sute... Efectul e cel scontat. Mestecă de-acum, ca niște cățelandri, sfoara trecută prin seu. *** - ...știi că Pârvulescu avea o amantă, mult mai tânără? îmi strecoară una dintre vagile mele cunoștințe. Mă scutur, mi-am dat scrum pe blugi. - Îmmm... Are tonul acela, ehehehe, ehe, știm noi, păi cum, ehehehe, de parc-ar fi spus Pârvulescu avea branhii și dormea cu burta-n jos în fântâna arteziană de lângă Prefectură, Pârvulescu plimba elefanți prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
De unde vrei să știu? Nici n-am văzut. Și ce se zice, de pe altă planetă? - Asta-i, vin semnele, nu cred că e primul acolo, la pârliții ăia, au mai fost, o să mai fie, ne-neacă Cel de Sus, ne scutură, dar noi parcă n-avem ochi... Extratereștri? Asta-i o prostie! - Chiar e, Grigore... - Zic oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întotdeauna va fi cineva să-mi dea un pumn, să-mi pună piedică, ha-ha-ha, iată, strângeți copii de nasul roșu, face muuu... Cum, n-ați știut? Face muuu... S-a albit și tremură toată. - Vino aici... Nu suportă atingerea, se scutură și-și strânge brațele peste piept. - Lasă... Tu? - Eu îs obosit, abia mă târâi, încă nu m-am dezmembrat, am hălăduit prin Budapesta. - Iar? - Da, am ieșit, ca de obicei, prin fundul grădinii, de-a bușilea, m-am zdrelit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am chinuit s-o sprijin de barele pătuțului de metal, n-am înțeles de ce trebuie să rămână acolo. Se părea că eu am să mă curăț, eram vânăt și mă zgâlțâiau convulsiile, temperatura nu scădea, horcăiam ca pentru sfârșit, mă scuturam de frisoane, „are pe Necuratu’”, își făceau cruce vecinele. Mi-au dat să beau cărbune stins în apă, mi-au făcut cruce pe piept cu ulei din candelă, m-au descântat și mi-au suflat în ureche celălalt nume, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de cuțit, numai cu hainele de pe mine, mai rămâne loc și pe-alături. - Fum și părere sunt toate... mă opresc pentru efect. Umbre și tristețe... altă pauză. Câte se nasc toate pier, câte răsar toate mor, câte-nfloresc toate se scutură, norocul e nestatornic, degeaba alergi după el, n-are picioare și locului nu va sta niciodată, oricât ai încerca să-l oprești... propun un potpuriu. Asistența e emoționată, preotul mă binecuvântează, mă stropește cu busuiocul. Eu mă reculeg. - Nu degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]