6,619 matches
-
Nunta ține și acum, dacă nu s-o fi sfârșit, ca povestea mea". Iar atunci oamenii se ridicau, în jurul vetrei, șezătoarea se terminase, iar țăranii se întorceau în colibele lor pe cărarea mărginită de garduri negre de mărăcini, sub noaptea senină de ianuarie. Unele expresii sunt spirituale sau originale: "când ajunse la capătul lumii, unde făcutul este totuna cu nefăcutul"; o văduvă este atât de săracă "de nici muștele nu stăteau la casa ei" și "bătrână ca vremea". Aedul îi descrie
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
au citit, mințind publicul fără să clipească? Și cum să înțelegi publicul acesta, mai larg ori mai restrâns, care continuă să înghită astfel de gogoși, perpetuând vechile imposturi, lungind spirala la nesfârșit? În prezent sunt - și mă declar - mult mai senin. Tocmai s-a terminat o nouă ediție a aceluiași Târg, la care, ca în fiecare an, nu mai pridideai de atâtea evenimente epocale. Însă am realizat că aceste fantasmagorii, butaforii au hazul și durata lor. Ele sunt uitate încă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
dibuit, fiindcă fredonam destul de tare, număr de număr, să se audă, oda bucuriei mărunte. Aduceam adică imn de slavă celor mai neînsemnate mângâieturi pe cord, ungerilor ușoare pe suflet, care pe mine una mă ajută să înaintez ca un cargobot senin, zi după zi. De multe ori, bucuriile astea simple, nebăgate de obicei în seamă, dar pe care le caut cu lumânarea, au asupra mea un efect mai mare decât însuși medicamentul Prestarium, transportatorul de liniște (sau de nesimțire?) în terminalele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
de credit. I-am dat 4, cu un zâmbet pe față cât Marea Caspică, fără să-i spunem că suntem români, că n-ar mai fi avut nici un haz întâmplarea. » Nu plouă. Adică nu tot timpul. Am prins 3 zile senine una după alta. În rest înnorat, dar nu plouă. Oricum au standuri cu umbrele gratis dacă-ți cumperi un ziar. » Despre lucrurile mari nu menționez decât că sunt mult mai impresionante în realitate decât în poze sau în închipuiri. Ceasul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
oameni care au ales și asta face dialogul extrem de civilizat. Deja mă plictisisem de ne-plictiseală, de bârfă, adică de tot ce poți găsi în mod obișnuit prin memorialistică sau prin volumele de dialoguri. Discuția de față este calmă și senină, plictisitoare în sensul bun al cuvântului, poate nu știați, dar există așa ceva. După mecanismul confirmării-aprobării continue, pro-băsescianismul celor doi nu deranjează, pentru că este unul relativ reținut (recunosc, am parti-pris-urile mele: dacă ar fi fost unul antibăsescian, probabil aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
să fi fost nevoiți să nu ieșim din cabană, fie și numai statul de vorbă ar fi putut fi considerat o distracție în sine. Însă pe lângă asta, noi am avut parte și de un ținut de poveste, ca în zilele senine din Narnia. De exemplu, în ajunul Anului Nou, am urcat până la peste două mii de metri - bună parte din drum, doar în tricou -, iar la întoarcere am prins un încântător apus de soare - de an, dacă vreți -, undeva deasupra norilor din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
reușește să se ridice. Pe ecran, chipul se dezvăluie, e un alt eu; femeia se privește pe ea însăși, uimită. Ca în depresiile profunde, celălalt eu, parcă numai ochi, privește la eul zbuciumat, de carne, de pe scenă. Eul privitor, fie senin, fie îngrijorat, este permanent neputincios. Sub ochii tuturor, femeia se străduiește să se ridice pe vârfuri. Prăbușirile sunt violente. Pe ecran, în ochiul drept sclipește o lacrimă, abia perceptibilă. La final, trupul se dezvăluie întru totul, stând în picioare, în fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de nimic altceva decât de propriile dorințe de a uita, folosite ca pretexte. Intriga e simplă: există o crimă (micuța Belle de Jour găsită strangulată în apa unui râu) și un plan fals de elucidare a ei. În jurul acestei victime senine se încurcă și descurcă ițele romanului, în gălăgia ascunzișurilor își afundă mustața (murdară de ouă moi) procurorul, asasinul reciclează de la distanță senzații pierdute, ceilalți fac figurație și, din când în când - cam rar, ce-i drept -, își pun întrebări. Datoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
a îngriji de părinți până la moarte, îndeplinind și toate obligațiile rituale ale înmormântării părinților. Deveneau astfel proprietari moștenitori în casa părintească. „ Mai bine sărac și cu trupul sănătos, decât bogat și cu răni, în pat. (Proverb popular) 5. Folclorul Bolta senină a nordului moldav, pământul cu holdele foșnitoare, întinsele vii și livezi, pădurea cu stejarii ei seculari, iazurile cu peștii lor ruginii au fost leagănul unor intense creații folclorice, a unui act de permanență românească. Eminescu, referindu-se la aceste creații
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și papură, uscată, am urcat prin pădure la acest minunat colț din natura Hudeștilor, la locul numit „La Uluce. Sus pe tăpșan stătea un stejar ce părea coborât din Rai, cu crengile desfăcute cu care parcă se ținea de bolta senină a cerului înalt. în el erau multe vrăbii care se bucurau de razele călduțe ale soarelui de toamnă. Vrăbiile acestea transmiteau atâta bucurie și drag de viață de parcă m-ar fi îmbiat să rămân până noaptea acolo. M-am uitat
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
buna gospodărire a școlii. Deputata Viorica Afrăsinei a mulțumit colectivului didactic pentru primirea făcută și pentru buna organizare a acestei manifestații. A scos în evidență că pe cartea recent lansată de directorul școlii, există un motto destul de optimist-Un gând senin pentru viitor. Primarul comunei, d-l Viorel Atomei, a felicitat colectivul didactic de la această școală și pe directorul școlii, urându-le sănătate și succes deplin în continuare, menționând că ar fi bine ca și celelalte școli să organizeze asemenea sărbători
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Bodhisattva Skanda și mai multe temple cu o extensie, Țian Tan Buddha, unde se află, de altfel, și Statuia lui Buddha Amoghasiddhi (interpretat drept „cel care nu este în zadar”, asociat cu mintea conceptuală). Privind invers, domeniile mănăstirii cu călugări senini, liniștiți și modești încep la 140 metri de la baza celor 268 de trepte care înconjoară și duc la statuie. În templele mănăstirii pe pereți și tavane sunt pictați o serie de dragoni și figuri mitice chinezești. Buddha Amoghasiddhi stă pe
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
ansamblul Mănăstirii Po Lin sau telefericul, pe fundalul munților din depărtare. Statuia lui Buddha din Lantau este singura reprezentată cu fața spre Nord, în timp ce toate celelalte mari statui din lume sunt cu fața spre Sud. De lângă statuie, dacă cerul este senin, se poate vedea în depărtare Peninsula Macau. Jos, la baza treptelor, există chioșcuri cu mâncare și băutură și zone unde se vând, numai aici, renumitele brățări prelucrate artistic din lemn. La finalizarea statuii, în 1993, au fost invitați călugări marcanți
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
sărbători este ca un drum lung fără popasuri”. Această sărbătoare este, dacă vreți, un popas în drumul lung pe care l-a străbătut profesorul Gottlieb până în prezent, cu bucurii și succese, cu greutăți, cu momente dramatice, dar și cu zile senine. Prin toate a reușit să treacă, cu inteligență, cu echilibru, cu sacrificii, dar și cu umor, viața fiind privită și trăită din toate unghiurile posibile. Și toate acestea, mai mult de jumătate de viață, alături de doamna Cleopatra Mociuțchi, Pati cum
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
lovirea testicolelor cu un creion), acuzată la un moment dat că ar fi agenta „titoistă”, este condamnată la moarte, dar nu este executată, fiind închisă la Mislea alături de alte deținute anticomuniste. Grațiata, se pare că și-a petrecut „o bătrânețe senina într-un sat din Banatul sârbesc”. Anatemizat, prezentat drept „fascist sub acoperire” care pactizează cu Occidentul, denunțat pentru trădarea lagărului socialist, regimul de la București lansează împotriva liderului de la Belgrad o campanie furibunda din care nu lipsește aproape nimic din arsenalul
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Într-o zi în care o să ai nevoie de ochelari. 28 noiembrie. Scrisesei și anul, dar colțul fotografiei era rupt. Carte de colorat Mă trezesc din somn și simt că toată lumea e frumoasă. Mă uit pe geam și văd cerul senin. Păsărelele cântă voioase în copacii plini de frunze verzi. Umblu prin frigiderul doldora de bunătăți și-mi pregătesc un mic dejun copios. Mănânc. Apoi ies pe stradă și merg prin orașul plin de viață. Trec pe lângă grădinițe din care se
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să țipe dacă m-aș avânta spre el. Apoi închide ușa, cu infinită grijă. Îmi scot bricheta, îmi aprind țigara. Mă uit în tavan și văd un senzor de fum. Deschid fereastra și mă aplec peste pervaz. E o zi senină. Trag un fum, apoi îl suflu încet spre cerul albastru al Romei. Vară/iarnă Bătrânul deschide ușa și mă privește. Îl salut și-i spun că am venit să iau cauciucurile de iarnă. Te-a trimis Hari? Pentru câteva secunde
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
rupă haina și nu se va plictisi de unul singur. Ar fi preferat să fie o femeie, partenerul de voiaj, dar lucrurile s-au aranjat altfel și acum nu avea de ales. Au călătorit liniștiți timp îndelungat după care cerul senin până atunci se întunecă neașteptat de repede. Un vârtej puternic îi ridică în slavă cu o repeziciune nemaiîntâlnită. Nu a durat mult și un nou val al suflului, mai puternic decât cel de la început, i-a purtat în toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
albastru însorit și oțelit pe care se proiectează răsfirându-se crengile răzlețe de copaci seculari, frunzele lor mici, abia perceptibile în infinitul spațiului. Momentul acela desăvârșit, de mică întindere, a apărut când m-am simțit cu mintea limpede și gândurile senine, cu trupul relaxat, fără preocupări profunde, nepăsător. Uneori, îmi apare în fața ochilor pentru o fracțiune de secundă, apoi dispare. E o pierdere însemnată, dar nu mă las înfrânt. Mâine, în zilele de după ziua de mâine, în anii viitori îl voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu taică-tu sau el te-a trimis să-i distrugi?! Asta se întâmpla, uneori, și după ora douăzeci și două. Travaliul domnului "profesor", desfășurat metodic și cu o dezinvoltură cuceritoare, n-a rămas fără "răsplată", fiindcă într-o zi senină de primăvară pe când moțăia în dreptul ferestrei prin care privea "panorama" grădiniței de trandafiri, iar la picioarele fotoliului în care ședea se odihnea o sticlă goală de "vin de regiune superior", cineva a comis delictul. Au urmat, firesc, ore și zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Din camera ei liniștită privea iarăși pe fereastră strada, curtea. Deodată își aminti parcă ceva uitat sau ascuns cu dibăcie într-un colț al minții sale, încât se ridică de pe scaun, șotâng șotâng, ieși în fața casei. Privi cu nesaț cerul senin, albastru oțelit, își roti privirea, trase aer în piept și porni încet spre măr. Îl privi de sus în jos de parcă îl vedea pentru întâia oară: înfrunzise peste tot, o mireasmă proaspătă și caldă răspândea în jurul lui. Era ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
economie. Ea nu m-a îndepărtat de literatură, ci, dimpotrivă, m-a împins în vâltoarea ei. Am făcut această lungă acoladă cu un anumit scop, și anume, să creionez mediul în care m-am format ca literat și ca să risipesc senina prejudecată pe care o are, ca să zic așa, o parte a criticii literare atunci când judecă opera unui scriitor care vine dintr-un alt mediu decât cel strict filologic. Nici o facultate nu te învață ce să scrii și cum să scrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
tema dansului eliberator, al Nonei sau al Ivancăi, sub „biciurile moi ale ploii”, beție extatică, noua învățătură a lui Zarathustra, „dănțuitorul”. Vârtejului îi corespunde setea, ca stare cosmică, propice germinației și devenirii. La celălalt pol se situează imaginea apei clare, senine, izvorul, unda, iezerul, roua, lacrima. Teatrul lui Lucian Blaga este un teatru tragic. Un adevărat autor de teatru, afirmă Vasile Lovinescu, „imită demersul Demiurgului, imită Natura naturans cum spuneau alchimiștii, solicită vocile imuabilului din el” . Ori, modelul demiurgiei în tragedie
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
a simbolului acvatic: „Isus e piatra, /Isus e muntele, /totdeauna lângă noi izvor limpede și mut” (Cruciada...: 354, s.n.); „Dumnezeul meu...e lumină bună, al meu e blând, al meu e apă.” (Cruciada...: 264, s.n.). Zeul se situează într-o senină detașare („Mă-mpărtășesc cu câte-un strop din tot ce crește/și se pierde,/ Nimic nu mi-e strein,/și numai marea îmi lipsește.” (Zamolxe: 3, s.n.) Cu toate acestea drama lui este lipsa armoniei: „Și numai marea îmi lipsește
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
mele au început la fel: drept pe rue Saint-Dominique până în Boulevard Saint Germain, drept pe Boulevard Saint-Germain până în Place Maubert. Interfonul nu merge. Câteodată, un bilet pe ușă: "Sunt până la farmacie. Mă întorc imediat. V." Au început după-amiezi - ploioase sau senine, reci sau descheiate la palton, și s-au terminat invariabil seri luminate de veioze, cu gust bun de șuetă ă"Puiule, nu am avut timp să fac nimic azi, dar stai, că ne descurcăm!" și întotdeauna iese câte un fel
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]