8,206 matches
-
nu-l va mai revedea pe Rafi. Dacă plecarea lui confirma doar că se simțiseră bine împreună? Asta era tot ce dorea, oricum. Rafi era simpatic și arăta bine, dar ea abia dacă îl cunoștea și, dacă era să fie sinceră, nu se vedea petrecând tot restul vieții alături de el. Așa că de ce să se supere că pleacă când el oricum spusese că va pleca? Era foarte simplu, atât de simplu încât Emmy bănuia că orice femeie de pe pământ înțelegea instinctiv ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
s-a întâmplat. Parcă e așa, din senin. Leigh se îndreptă spre Emmy, dar se așeză în fața ei, pe canapeluța Ligne Roset. — Probabil că așa pare. Fir-ar să fie, cam așa pare. Dar nu și dacă am să fiu sinceră cu mine. Leigh simți că i se pune un nod în gât și se simți aproape ușurată că în sfârșit avea ceva ce semăna cu o reacție normală. Ce s-a întâmplat? V-ați certat? Dacă ne-am certat? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o putea imagina. Inspiră adânc, strânse pumnii până când unghiile i se înfipseră din nou în palme și începu să vorbească. — Russell, știu că e greu — numai gândul că trebuie să ți-o spun mă ucide — dar vreau să fiu foarte sinceră cu tine. Se uită în podea simțind că el o privește. — Cred că ar trebui să luăm o pauză. Ei bine, ăsta nu era întregul adevăr — o pauză însemna că există dorința de a repara lucrurile până la urmă — dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
indiferență absolută. Lui Emmy i-au luat câteva secunde să închidă ușa și să pună lanțul, iar când s-a întors spre Duncan, el se uita la ea cu o privire apreciativă îndrăzneață. Aproape cu venerație, dacă era să fie sinceră. Și poate pentru prima dată în prezența lui Duncan, ea nu se simți deloc rușinată de cum arăta. — Iisuse, Em, arăți bestial, zise el cu mai multă sinceritate decât l-ar fi crezut ea în stare. Emmy se uită la halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plăcea claxonul Packard-ului. Cel puțin, acesta acoperea zgomotul tunurilor sau urletul sirenelor care anunțau raiduri aeriene la Londra și la Varșovia. Se săturase pînă peste cap de războiul din Europa. Jim se uita la fațada țipătoare a magazinului aparținînd de Sincere Company, dominat de un uriaș portret al lui Chiang Kai-Shek care, le cerea chinezilor să facă sacrificii tot mai mari În lupta Împotriva japonezilor. O lumină slabă, reflectată de un tub de neon defect, tremura În dreptul gurii blînde a generalisismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar cînd Jim i-o apucă, marinarul Îl trase brusc În barcă, genunchii lovindu-i-se de inelele de alamă ale ramelor de hublou. Îl ridică și Îi pipăi reverele hainei și insigna. Părul lui lung, blond Încadra o față sinceră de american, dar marinarul cerceta spre rîu pe furiș, de parcă s-ar fi așteptat ca un scafandru japonez, În echipament complet, să apară la suprafață În apropierea bărcii de salvare. — Acum, de ce ne deranjezi? Cine te-a adus aici? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
micul petic de umbră de sub parapetul din spate. Basie ședea cufundat În haina lui de marinar, și la fel ca și bătrînii, părea mort precum manechinele aruncate pe care Jim le văzuse adesea pe aleea din spatele magazinului universal al companiei Sincere. Aveau nevoie de apă, altfel vreunul dintre ei avea să moară și vor trebui să se Întoarcă la Shanghai. Jim Îi privi pe japonezii de pe platformă. Masa se terminase și doi dintre soldați desfășurau un colac de cablu telefonic. Lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că avem nevoie de proteine. Doctorul Ransome are dreptate. Ar trebui să mîncăm gărgărițele. Voind să anime discuția, Jim Întrebă: — Doamnă Vincent, credeți În vitamine? Doamna Vincent se uită În farfuria ei. — Un copil tare ciudat, spuse cu o disperare sinceră În glas... Refuzul ei nu-l tulbură pe Jim. Tot ce avea În legătură cu această femeie, cu părul ei blond care se rărea, Îl intriga, deși În multe privințe nu avea Încredere În ea. Cu șase luni În urmă, cînd doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deasupra platformei. În urma lui, un vîrtej de frunze și de praf se ridică de pe pămînt. În jurul aerodromului, tunurile antiaeriene se Întoarseră În direcția lagărului. Din etajele pagodei Lunghua răsăreau lumini ca din pomul de Crăciun expus În fața magazinului universal al Sincere Company din Shanghai. Netulburat, avionul Mustang zbură direct spre turnul antiaerian, zgomotul tunurilor lui fiind Înecat În urletele unui alt avion Mustang care trecu peste orezării, spre partea de vest a lagărului. Un al treilea avion veni În spatele acestuia, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
masă. Umbra dintre stîlpi era rezervată celor bolnavi, care stăteau pe vine, ca familiile de cerșetori la intrările blocurilor de birouri din spatele Bund-ului la Shanghai. LÎngă Jim stătea un tînăr care fusese șef de etaj la magazinul universal al Sincere Company iar acum era răpus de malarie. Cu trupul zguduit de febră, zăcea gol pe treptele de ciment și se uita la echipa de actori din Lunghua care repetau pentru spectacolul muzical. Buzele lui albe, din care se scursese toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie deasupra polului magnetic? Ar trebui să vă uitați spre pămînt, sub Shanghai... Amețit de cartoful care Începuse să-i fermenteze În stomac, Jim chicoti la gîndul divinității prinse În măruntaiele pămîntului sub Shanghai, poate În subsolul magazinului universal al Sincere Company. Doamna Philips Îi ținu mîna Încercînd să-l Îmbărbăteze. Încă privind spre cer, zise: — Acum mergem la Nantao, apoi ne vor duce În altă parte... — Nu... rațiile noastre... Jim se Întoarse spre paznicii japonezi. Cele trei camioane trecuseră podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Pentru Jim, aceste trofee sărăcăcioase, luate din casele și cluburile de noapte din Shanghai, păreau să strălucească proaspete, ca Într-o vitrină, ca sălile pline de mobilă prin care el și mama lui se plimbaseră cîndva În magazinul universal al Sincere Company. Se uita la treptele de parcă s-ar fi așteptat ca mama lui să apară, Într-o rochie de mătase, și să-și treacă o mînă Înmănușată peste aceste suprafețe de lac negru. Se așeză și Își feri ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
plecării la Londra, Jim Își aminti vorbele doctorului Ransome, În timp ce cobora pasarela vaporului Arrawa și punea pentru ultima oară piciorul pe pămînt chinez. Îmbrăcat cu o cămașă de mătase, cravată și un costum gri de flanel, de la magazinul universal al Sincere Company, Jim așteptă politicos ca o pereche de englezi mai În vîrstă să coboare rampa de lemn. Sub ei era Bundul din Shanghai și tot vacarmul pestriț al nopții. Mii de chinezi umpleau piața, umblînd printre limuzine și tramvaie, jeep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Din partea română, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al P.C.R, președintele Consiliului de stat al R.S.R., Emil Bodnăraș... Din partea sovietică, tovarășii L.I.Brejnev, secretar general al C.C. al P.C.U.S., N.V. Podgornîi... În cursul convorbirilor care au decurs Într-o atmosferă sinceră, tovărășească, a avut loc un schimb de păreri asupra problemelor care intereresează ambele părți, cu privire la situația internațională actuală și mișcarea comunistă și muncitorească mondială. Delegațiile P.C.R. și P.C.U.S. s-au informat reciproc asupra mersului construcției socialismului și comunismului În țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să știe o clipă că o iubești, stând așa lângă tine ca lângă un bărbat-frate, ca lângă un camarad, ca lângă o statuie, mâncându-ți sufletul cu chinuitoarea și nesfârșit de calda ei prezență, zdruncinându-ți retina cu chipul ei sincer, candid, dar și cinic, un cinism necalculat, un fel de exercițiu de zburdălnicie școlărească. Toate astea te Împing departe În timp, În nopțile În care nevinovat o conduceai acasă, acolo sus, În Piața Puișor, la mătușile care Îi erau gazde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care merită să iubească și să fie iubit. Sunt În stare să găsesc dragostea. Pachetul de la Ronnie conținuse un CD numit Descoperirea Dragostei prin Puterea Interioară. Avea pe el afirmații zilnice spuse de o voce blândă și caldă, incredibil de sinceră a unei femei texane ale cărei directive erau Însoțite de muzică relaxantă New Age. Conform descrierii de pe copertă, ea fusese o „prostituată timp de douăzeci de ani, apoi se retrăsese exact când era pe buza prăpăstiei și Își schimbase cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și eu ar trebui să mă căsătoresc, să fac copii și să primesc toată atenția. Nu mama mea de 50 de ani. Cred că sunt un pic de tot geloasă și pe ea. De fapt, nu. Dacă e să fiu sinceră, sunt foarte geloasă pe ea. Știu că nu a rămas gravidă dinadins, dar e ca și când ar fi călcat pe teritoriul meu. Dumnezeule, sună ca și cum aș fi foarte patetică și egoistă. Poate, doar un pic, spuse Fi. Dar sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că nu vreau să mai amânăm circumcizia. Aparent, cu cât e bebelușul mai mare, cu-atât circumcizia e mai dureroasă. Și o să facă un scandal monstru, la fel ca data trecută. Saul și cu mine plănuim să avem o discuție sinceră și hotărâtă, dar pun pariu că n-o să fie destul și că, În ziua cu pricina, o să scoată din dulap pânza de sac și o să-și pună cenușă În cap, exact cum a făcut și la nunta noastră și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de frumoasă. Vreau să spun că „splendidă“ nu e cuvântul potirivit. —Știu. A venit la magazin zilele trecute. Știam că va naște la St.Luke’s. Cum ți s-a părut? Ronnie a strâmbat din nas. — Nu cine știe ce. Ca să fiu sinceră, cred că puțin cam snoabă și cam plină de ea. Mă tot Întrebam ce caută acolo. Chiar părea să se fi izolat de restul grupului. Pe de altă parte, poate că eu sunt cea care are probleme și În subconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pensează, adăugă ea În șoaptă. —Ronnie, Nigel nu Își pensează sprâncenele, răspunse mătușa Sylvia profund jignită de insinuare. Sunt cât se poate de naturale. Sunt de acord că par ciudate, dar eu una m-am obișnuit cu ele. Ca să fiu sinceră, adăugă ea după o pauză, ceea ce mă supără de fapt la Nigel este lipsa lui de toane. Făcând În continuare pe terapeutul, Ronnie o rugă pe soră-sa să-i spună ce Înțelege ea prin toane. —Habar n-am. Probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
seară Înainte. Fi ascultă În liniște cât explică ea despre aventura cu găsitul hârtiei cu semnătura lui Sam pe ea. —Dacă mă Întrebai cu câteva minute În urmă despre asta, ți-aș fi răspuns că Sam e omul cel mai sincer și pe care te poți bizui oricând, cu o onoare nepătată. E unul dintre motivele pentru care-l iubesc. Dar acum nu mai știu ce să cred. După masa de prânz, cele două femei se opriră puțin pe trotuar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
măgar dintotdeauna“. Dar între timp plictiseala a dispărut, atmosfera s-a schimbat, a intrat în încăperi mai intime, unde clipește ceva care seamănă a adevăr și poate chiar este, iar Manlio, în timp ce se îndreaptă spre mașină, are alura unui om sincer. Disperat. Ne salutăm grăbit, cu două lovituri pe umăr, și după câțiva pași în întuneric suntem departe, fiecare de-a lungul propriului trotuar. De celălalt, nici urmă. Prietenia noastră este una igienică. Aș putea să-ți spun, Angela, că umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să te scap de Rosario și de celelalte Rosarii sau Petre care te-ar putea prinde-n plasă. Ceea ce n-a făcut recunoștința pentru dărnicia ta și nici necazul care mi s-a întâmplat cu Mauricio - vezi doar că sunt sinceră -, face compătimirea. Da, Augusto, îmi faci milă, multă milă! - și zicând acestea îi aplică două pălmuțe ușoare cu dreapta pe un genunchi. — Eugenia! - și-i întinse brațele, gata parcă s-o cuprindă-n ele. Ei, ușurel! - exclamă ea îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
te face să crezi că nu vreau să îl văd? —Reacția ta la piesă. — Nu am avut nici o reacție la piesă. Nici măcar nu am văzut piesa. Nu răspunse imediat. Nu prea reușea să facă pișcoturile să stea drepte de jur împrejurul tăvii. —Sinceră să fiu, spuse ea în timp ce fixa ultimul pișcot - era o expresie pe care o uram, de ce să înceapă o propoziție prin a jura că e sinceră -, nu sunt chiar așa de sigură că vreau să îl văd. Dar o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Nu răspunse imediat. Nu prea reușea să facă pișcoturile să stea drepte de jur împrejurul tăvii. —Sinceră să fiu, spuse ea în timp ce fixa ultimul pișcot - era o expresie pe care o uram, de ce să înceapă o propoziție prin a jura că e sinceră -, nu sunt chiar așa de sigură că vreau să îl văd. Dar o să mă duc. —De ce te duci la un film pe care nu vrei să îl vezi? Luă cratița cu ciocolată topită de pe aragaz și începu să o toarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]