6,505 matches
-
multe detalii referitoare la analiză. Cadrele didactice universitare ne-au informat că au nevoie de ajutor în a-i învăța pe cei care urmează studii postuniversitare să analizeze informațiile obținute cu ajutorul focus grupurilor. Acest aspect poate reprezenta o latură copleșitoare, singulară și frustrantă a lucrului cu focus grupurile. Intenția noastră a fost aceea de a elimina posibilele neclarități ale acestui proces. Am încercat să definim tipurile de decizii pe care le luăm în timp ce analizăm un proces ce are loc în mai
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
durează de obicei mai puțin de un minut și se pot repeta de mai multe ori pe zi. Aceste simptome pot fi accentuate, determinând o vorbire neinteligibilă, iar ataxia este atât de puternică încât bolnavul poate cădea. Diplopia poate apărea singulară, uneori chiar de 91 100 de ori pe zi. Alte tulburări paroxistice sunt achinezia localizată într-unul sau mai multe membre, durând câteva secunde. Hemiataxia paroxistică și parestezii încrucișate sunt alte forme mai rare de manifestări paroxistice. Mai sunt amintite
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mai stăpân pe mijloacele de exprimare, va avea o exprimare variată și nuanțată, sporindu-și în același timp cunoștințele generale. Dicționarele ortografice și ortoepice au o alcătuire mai simplă, aflată la îndemâna majorității elevilor. Astfel, elevii găsesc forma corectă a cuvintelor, singularul, pluralul, pronunția și scrierea acestora. Pentru unele cuvinte compuse se dau indicații privind scrierea lor într-un singur cuvânt, în două sau mai multe, precum și sensul fiecăruia. Exemplu: odată - demult, odinioară (adverb); o dată - zi (substantiv). Lucrări de acest fel, pe
Caleidoscop by Marlena Cristiana Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93492]
-
interesul pentru această lege. Este indicat ca pentru a mai bună aprofundare a noțiunii de vigilență să se cunoască sensul fiziologic al acestui termen. 2. Somnul Somnul reprezintă nivelul cel mai de jos al vigilenței. În fapt acest cuvânt la singular, somnul, acoperă o pluralitate de stări și un ansamblu complex de mecanisme nervoase și biochimice aflate în interacțiune. Până în urmă cu 35 de ani se cunoștea un singur tip de somn, ale cărui diverse faze erau definite după gradul profunzimii
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
ne vom ocupa mai de aproape pe parcursul acestui capitol. Unii autori au utilizat concomitent metode de impresie și metode de expresie. Astfel, F. Ștefănescu-Goangă, într-o lucrare asupra tonalității afective a culorilor, realizată în laboratoarele lui Wundt, utilizează metoda impresiilor singulare izolate și metoda comparării în perechi, concomitent cu înregistrarea modificărilor ivite în respirație și puls. Metoda condiționării Una din primele și cele mai reușite încercări de aplicare a metodei reflexelor condiționate, elaborată de I. P. Pavlov, la studiul formării ("învățării") reacțiilor
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
orientată spre imaginea unei lumi determinate de legile fizice fără a lăsa spațiu pentru mitica lume a zeilor ori unui Dumnezeu care să fi condus lumea personal. Tentativa euhemerismului de a explica istoric originea credinței mitice în zei, interpretând reprezentările singulare ale zeilor ca personalități eminente ale trecutului cărora li s-au atribuit puțin câte puțin onoruri divine, transfigurându-i în amintire, contribuia la deprimarea ulterioară a sensului divin din lumea religioasă greacă. În mod cert, susținătorii unei asemenea idei se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îndreptățește oarecum opinia potrivit căreia în comunitățile creștine din primele generații nu se punea această problemă, pentru că nu exista. Inexistența acestei problematici se poate explica prin prestarea ocazională a serviciului militar, fapt pentru care admonestările nu vizau persoane și cazuri singulare. Se pare că, cel puțin la început, nu a existat o interdicție categorică a serviciului militar pentru creștini, opinie confirmată până astăzi de inexistența unei literaturi creștine în acest sens. Și cu toate acestea, învățătura lui Isus, predicată de misionarii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru ei, împlinind-o cu certitudine. În Imperiul roman nu exista un serviciu militar obligatoriu, iar numărul trupelor, raportat la totalul populației, în general nu era prea mare. De obicei, legiunile erau recrutate din voluntari, iar înrolarea forțată a persoanelor singulare, în vederea prestării serviciului militar, era cauzată de apariția unor situații de necesitate reală. În cazul în care, în rândurile armatei romane apăreau depopulări vizibile, se admiteau, date fiind situațiile excepționale: gladiatori, sclavi, barbari, bandiți și canalii. În aceste situații, poporul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
regăsesc în gnosticism și maniheism. Antimilitarismul s-a dezvoltat în interiorul acestor două erezii creștine care propagau o doctrină subiectivistă. La baza reformei religioase a acestor erezii se afla o inspirație personală arbitrară, o liberă interpretare a Sfintelor Scripturi și validitatea singulară a moralei subiective. Aceste trei aspecte au fost negate dintru început de Biserica universală, care se considera singura depozitară a adevărurilor creștine, singura autoritate oficială capabilă să interpreteze genuin conținutul cărților sacre, autoritate creată de Cristos pentru reglementarea și determinarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a priori același principiu pe care îl enunțase în De spectaculis. Cu toate acestea, se încuraja prin anumite evenimente petrecute recent: unii creștini duși în tribunale, în entuziasmul și în delirul lor, de a pătimi pentru Cristos, s-au sinucis singulari sau în masă înainte de a fi conduși de călău spre locul supliciului. Cazurile similare erau limitate în sânul Bisericii, care poate să-l amintească doar pe cel al sfintei Apolonia, de vreo 40 de ani, din Alexandria secolului III p.
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
carte. Autoarea însăși ni se prezintă ca personaj principal, aflat într-o conversație permanentă atât cu autorii analizați, cât și cu cititorii săi potențiali. Cartea este scrisă de un personaj care dialoghează continuu cu cititorii, vorbește mereu la persoana I singular, își comunică și transmite continuu propriile-i trăiri în procesul de metabolizare a ideilor importante formulate de diverși autori în domeniul criticismului retoric și al științelor comunicării, își expune și intercalează propria-i înțelegere și propriile-i opinii în legătură cu cele
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
măcar să le întâmpine așteptările. Acest lucru trece, pesemne, într-un plan secund. Pastorul este interesat, în ce privește publicul său, de cu totul altceva; să citim împreună mai departe, pentru a vedea despre ce este vorba. Chapman continuă, relatând, la persoana întâi singular, de această dată, povestea personală care l-a adus, literal, la Coatesville pentru a susține discursul pe care tocmai îl lecturăm. El vorbește celor trei persoane aflate în public despre momentul când, cu un an în urmă, citise în ziare
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Un sistem, o organizare structurată care asociază, combină diferite elemente (cunoștințe, capacități, atitudini profesionale), la un nivel individual de combinare, pentru a obține eficiență, eficacitate. Mobilizarea elementelor • Elementele pe care subiectul le mobilizează și actualizează ce știe într-un context singular. • Este o aptitudine de a judeca cum se face eficace o rezolvare. • Arată un alt mod de integrare a elementelor de bază, după situația nouă. • O cunoștință asimilată, bazată pe mobilizarea și utilizarea eficientă a unui ansamblu de resurse. • Presupune
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
FORME GEOMETRICE ALTERATE, FORME LIBERE (cu un contur întâmplător, aleatoriu, care nu se supun nici unei reguli). A. Relația între forme poate fi: MONOLOGUL FORMEI singurătatea formei de imagine. Situarea formei într-o anumită parte a imaginii îi dă o semnificație singulară, care se schimbă odată cu deplasarea ei în compoziție; DIALOG DE FORME asemănătoare sau de forme contrastante în care este impusă o anumită formă; -ÎNTREPĂTRUNDERILE DE FORME plastice. B. Stabilirea centrului vizual al imaginii, urmare a focalizării liniilor de forță către
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
maximă expresivitate, sensibilitate și emoție o temă vizuală. II. Orizontala, element fundamental al structurilor compoziționale echilibrate Corneliu Baba Întinderea nesfârșită a câmpiei, lipsită de forme accidentale, declanșează în privitor echilibrul sufletesc, liniștea și pacea. Omul se simte ca o făptură singulară situată între cer și pământ. Ritmarea, prin micșorarea perspectivă a orizontalelor, accentuează senzația de adâncime a imaginii. Se stabilește un prim dialog între formele apropiate și cele depărtate față de privitor. Proporționarea iscusită a acestor elemente accentuează senzația de spațialitate. Creatorul
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
vălurirea neliniștită a apelor. III. Verticala Nicolae Tonitza Un element fundamental care intră în structurile artelor vizuale este verticala. Privind natura suntem impresionați de verticalitatea plopilor, atât de dragi lui Eminescu și lui Nichita Stănescu, dar pe care îi întâlnim singular, ca semn heraldic, la Geo Bogza. În aceeași familie de forme se înscriu și chiparoșii, care, prin silueta lor verticală, aspiră spre înălțimi. Trestiile constituie cel mai convingător exemplu de verticalitate, atât prin puritatea formei, cât și prin fragilitatea ei
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
-o în lemn de stejar și este montată în cimitirul „Șerban Vodă“ din București. Un imens disc de bronz traforat în formă de cruce, imaginat de regretatul artist Paul Neagu, înnobilează Bulevardul Aviatorilor, semn că un gând luminos nu este singular. O altă modalitate de apropiere de cer prin treptele sacre de lumină este imaginată de autor în discul solar. Acum, la început de mileniu, crucea de lumină devine un simbol clar, elevat, sacru. 3. Poarta C.I. Giurescu T. Burckhardt Această
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ale planetelor și stelelor. Dacă această modalitate este explozivă, cred că putem vorbi și de una implozivă, de absorbție a energiei în interior, în centrul formei. Lucrurile își caută, își definesc mereu forma. Fiecare formă se echilibrează în imagine fie singular, fie în dialog cu altă imagine sau în relație cu mai multe. Chiar monologul formei în imagine înseamnă prima modalitate compozițională. De felul în care este fixată forma în imagine, ea intră în relație tensionată cu suprafața. Modalitățile frecvent întâlnite
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
îmi spunea că mâna are MEMORIE. Toate exercițiile noastre după nud duc la memorizarea formelor anatomice, dar și observațiile noastre zilnice se stochează în memoria vizuală și mai departe, prin schițe, în memoria mâinii. Artistul devine purtătorul unei averi secrete singulare, și nimeni nu bănuiește asta. (H. Focillon). Munca inspirată a artistului face din creion, din pensulă sau din daltă o prelungire a mâinii sale, căreia îi transmite întreaga sa vibrație în fața naturii. După ani de trudă, uneltele se domesticesc, devin
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
special, opoziția dintre anarhie și suveranitate se sprijină pe posibilitatea de a determina "o entitate suverană bine delimitată ce are propriul centru hegemonic "intern" de luare a deciziilor, capabil să reconcilieze conflictele "interne", și, deci, capabil să proiecteze o prezență singulară" (Ashley 1988: 245). Efectul general al problematicii anarhiei este confirmarea opoziției dintre anarhie și suveranitate drept concepte reciproc exclusive și exhaustive. Acest fapt are în special două efecte: (1) să reprezinte un domeniu intern al suveranității ca fundația stabilă și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
termeni de sectoare ale științei politice specificabile cartografic, și în termeni de amenințări militare" (1993: 29). Crearea geopolitică a unui "celălalt" extern face parte din constituția unei identități politice ("sine") care trebuie securizată. Dar pentru a construi o identitate politică singulară și coerentă este adesea nevoie de reducerea la tăcere a neînțelegerilor interne. Pot exista elemente interne ce pun în pericol o anumită concepție despre sine, ce trebuie obligatoriu excluse, disciplinate sau îngrădite. Identitatea, se poate presupune, este un efect falsificat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a strategiilor de securitate și apărare, a protocoalelor de semnare a tratatelor și de reprezentare în cadrul Națiunilor Unite, printre altele. "Existența" statului este astfel un efect al performativității. Prin "performativitate" trebuie să înțelegem repetarea continuă și nu doar un act singular, ce produce exact ceea ce numește. Așa cum explică Weber (1998: 90), "identitatea statului este constituită performativ chiar prin expresiile ce sunt considerate consecința ei". În acest sens, David Campbell (1998a: ix-x), în interpretarea oferită războiului din Bosnia, se concentrează pe ceea ce
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de lectură. * Aceste observații nu ne conduc Însă doar către structura de ansamblu a eseului, ci ne Îndeamnă și să ținem cont de raportul bizar față de adevăr pe care Îl suscită faptul de a vorbi despre cărți și de spațiul singular care se constituie În acel moment. Ca să ajungem la esența lucrurilor, mi se pare necesar să modificăm serios Însuși felul În care vorbim despre cărți și chiar cuvintele folosite pentru a le evoca. Fidel tezei generale a acestui eseu, care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fac schimburile de opinii despre cărți atât de dificile, iar În lipsa lor, obiectul discursului ar putea deveni unitar. Ele fac parte din ceea ce În lucrarea mea despre Hamlet am numit paradigmă interioară, adică un sistem al percepției realității atât de singular, Încât e imposibil ca două paradigme să intre Într-o comunicare reală. Sfera discuțiilor despre cărți ajunge discontinuă și eterogenă datorită existenței cărții interioare și a delecturii. Ceea ce luăm drept cărți citite este o adunătură heteroclită de fragmente de texte
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
însuți, pentru că, în momentul în care poetul încearcă să fie asemenea celorlalți, să placă altora, să impresioneze, poezia sa își pierde din valoare"49, după cum Joaquín María Aguirre Romero precizează, receptându-i poetica. Desigur, acest mod de receptare nu este singular, în perspectiva criticii. Originalul, născut din profunzimile unei ființe, care preferă să stea sub semnul tăcerii, sau al modestiei intelectuale, transpare și din naturalețea, prin intermediul căreia Ana Blandiana se lasă exprimată, în poezie. Creația devine, astfel, ritualul epifanic al unei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]