7,756 matches
-
au pus cu trup și suflet în slujba depravării oficiale. Fapta lor de mârșăvie fără capăt nu e răscumpărată - în peisajul moral al Țării - decât de confrații lor care tac, cei mai mulți în temnițe și lagăre, și care de fapt sunt singurii care făuresc în clipa de față viitorul spiritual al României.“ (România Muncitoare, nr. 90-91/octombrie-noiembrie 1959) ACHIȚEI Gheorghe „Recunoscând atari adevăruri și aprofundându le, vom înțelege mai bine de ce problemele literaturii și artei au stat întotdeauna - și continuă să stea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să opună lumii vechi realizări care în acest răstimp atât de scurt au schimbat fața țării.“ („Cetățean al Republicii“, Scînteia, 30 decembrie 1958) „Poporul român s-a identificat cu politica partidului său comunist pentru că acest partid a fost și este singurul din istoria zbuciumată și de atâtea ori tragică a națiunii noastre, care a spus adevărul la bine și la greu; care n-a făgăduit în gol, ci a mobilizat; care n-a ascuns, ci a indicat calea de rezolvare; care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cine să scoată sau să introducă în Antologie. Culmea ridicolului a atins-o Mădălin Voicu, care nu aflase că Virgil Ierunca trecuse în lumea celor drepți, polemizând în stilul său suburban cu o operă nepublicată încă! Și nu a fost singurul care nu avea habar că e vorba de o lucrare în curs de apariție! Celor care au fost nemulțumiți de lipsa unor nume în Antologie, le indicăm, pentru completarea listei de lăudători, excelentul volum al lui M. Nițescu, Sub zodia
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vreodată. Pariorii nu cunoșteau însă miraculoasa bibliotecă a lui Pasquale - amestec indistinct de ezoterisme, literatură și presă interbelică, romane franțuzești de ultimă oră. Peștera lui Ali Baba înainte de ’89. Era un mister cum o adunase. Și, trebuie să recunosc, nu singurul. Nu înțeleg nici azi cum de nu se murea mai des în sala aia. Sălile de operații, a mea printre ele - erau presărate de-a lungul peretelui exterior al secției de terapie intensivă, fără mai multe uși, fără filtre. De la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
făcut o mișcare greșită, medicul ,,specialist” ar fi avut toate ,,argumentele” să mă țină internat tot înainte! Asta pentru că în spital sunt oameni cu adevărat bolnavi, oameni care au nevoie de îngrijire medicală și nu pot fi lăsați nesupravegheați, iar singurul care decide cine este bolnav și cine nu, este ... medicul specialist. Iar dacă acest medic este atras într-o rețea infracțională de torționari, atunci se întâmplă exact ceea ce mi s-a întâmplat mie! Acțiunea care mi s-a aplicat a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
personal - Ziarul este trimis tuturor publicațiilor, inclusiv postului de radio BBC„Scriu când am ceva de scris, cu toate că știu că glasul meu este glasul neputinței” - spune ineditul jurnalist, hotărât să continue redactarea ziarului. Marian Ciornei este un personaj original, probabil singurul din țară care editează un "ziar personal", expresia aparținându-i. Acest ziar apare odată pe lună, este dactilografiat la un rând jumătate pe pagini A4 și expediat presei scrise, audio și vizuale, inclusiv postului englez de radio BBC., în cele
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de serviciu nu avea aerisire, a trebuit să prăpădească aproape o jumătate de flacon din Bac-ul lui unguresc să se ducă mirosul. Îmi pare și-acum rău că i-am făcut una ca asta, mai ales că am fost singurul care am decartat la el acasă, în toată istoria băutelor noastre. Preotu’ a făcut atunci o treabă bună în baie - era un tipicar căruia îi plăcea ca totul să arate glanț și oricum lustruia, din proprie inițiativă, tot ce-i
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lui Corina (cărora aveam să le fiu naș de cununie), de Teo (pe care la un moment dat am vrut să-l înfiez) sau de o șopîrlă, Sally, și de un motan, Otto (cărora le-am dedicat un întreg jurnal - singurul pe care l-am ținut vreodată cu seriozitate și, de altfel, ultimul). Iubirea mea pentru ei a fost pătimașă. Cu Svetlana am rămas împreună din prima clipă și, vreme de cîțiva ani buni, nu ne-am despărțit nici măcar pentru o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trebuia; și lucrurile au rămas în starea de mai înainte. Când un an sau doi mai târziu, prin 1929 sau 1930, guvernul național-țărănist a făcut cunoscuta reformă administrativă (schimbată de trei ori de atunci), introducând ca unitate în administrație regiunea, singurul din toate ținuturile pe care legea aceasta îl desfigura, îl dezorganiza și căruia îi distrugea unitatea istorică a fost Moldova și singurul Centru care ar fi trebuit să sufere de ordinea nouă a fost Iașul. Autorii acestei prefaceri n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
socială și științifică", cealaltă "umoristică" scrise în întregime de noi doi, într-un coridor retras, sub o scară de serviciu din vastul local al gimnaziului, unde improvizasem redacția, tipografia și administrația; în fine, tot de noi distribuită colegilor noștri cititori (singurii, dar ce convinși, ce statornici! Ideali cititori, cum n-am mai avut de atunci...). Câteodată, foarte rar, amicul meu și cu mine mai vorbim despre lucrurile aceste așa de vechi. Și cu eforturi apreciabile reușim să ne mai aducem aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
toată lumea) că autorul său e sculptorul Dimitriu-Bârlad. * "Irozii" (pag. 191-198). Capitolul acesta era cules și tipărit, când am aflat că cel de care e vorba în el a încetat de a mai gândi și suferi. Ibrăileanu, de altfel, nu e singurul dintre cei al căror nume figurează în paginile acestei cărți, care s-au stins din viață în timpul pe când eu îmi pregăteam cartea. La câtva timp după moartea lui, s-a stins, în plină vigoare și activitate, vechiul meu prieten și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
studiile universitare la Iași, și pe când el lucra la monumentalul său dicționar româno-german. Trei umbre nouă dar, în lumea evocată de mine, în care umbrele trăiesc mai intensiv, poate, decât cei în viață. * Contraste (pag. 227-232). Cazul acesta nu e singurul. În "Opinia" din 28 Octombrie 1909, sub titlul "Chestia Racowski", ocupându-mă de abuzurile săvârșite de guvernul liberal pentru a ajunge la expulzarea d-rului Racowski (devenit indezirabil din cauza ideilor sale politice), am luat apărarea acestuia, mai exact am luat apărarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și presupun că nu prea are cunoștințe legate de arta naivă. A fost mai demult un pictor naiv care a trăit în Bihor, pădurarul Simuț, dar cred că a murit mai demult, înainte de mutarea mea în Bihor. Acum eu sunt singurul în zonă cu arta naivă, și doream ca să mă fac cunoscut localnicilor, printr-o expoziție personală. Muzeul Țării Crișurilor Oradea Așa că am pornit la treabă să organizez această expoziție. Sala de expoziție era la etajul al doilea al muzeului, la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
foarte mică, o determină pe sora mea să se căsătorească. Astfel în același an Henriette- Sieglinde se căsătorește cu Ionel Stean, originar din Lonea - Petroșani, la momentul acela divorțat, de meserie lăcătuș-sculer, având la bază școala de arte și meserii, singurul dintre pretendenți care m-a acceptat și pe mine preluând tutela mea, asigurându-mi căldura unui cămin părintesc. La un an după căsătorie se naște si fiul lor. În acea perioadă verișorul meu primar Siegfried era în concediul primit din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fiu nu știu exact ce am răspuns din cauza emoției și fiind și concentrat asupra lucrării, nu mai știu exact răspunsurile, dar știu ca a dat bine „pe sticlă” cum se spune, fiind transmise la știrile referitoare la Festival, fiind și singurul dintre artiști care a avut onoarea asta de a da un interviu. În toată foiala asta în preajma mea era o persoană de sex feminin, trecută de a doua tinerețe, micuță de statură, slăbuță, ce mă tot încurca în micul meu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
când ne-am hotărât să ne întâlnim toți ca să luăm biletele de drum de la agenția C.F.R. El era toată săptămâna plecat la țară, muncind la pământul ce i-a rămas moștenire, trăia doar maică-sa, bătrână și neajutorată, era singurul ce o ajuta, la treburile gospodărești și cele de pe câmp, stând astfel toată săptămâna la țară, venea doar sâmbăta acasă la Iași. Nu am avut ce să-i răspund în privința asta, rămânând să ne întâlnim în față la Teatru ca
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
În plus, îl voi ruga pe Moșul săi dea lui Mihai Gâdea un gel de păr și un strugurel de buze, iar lui Stan, postul de ministru de Externe, la care domnul cu laptop râvnește de multă vreme, considerându se singurul demn de el. Pentru Mircea Badea, mă voi oferi eu însumi ca sac de box, să se simtă și el o datăn an bărbat; șii voi cumpăra Bruce Lee, Opere complete. La emisiunea domnului Radu Moraru mă voi uita pur
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dorul să cânți?“ „Aaaa, păi ziceți așa!...“) După ce lam văzut în emisiunea Înapoi la argument, mia fost clar că autenticul Grigore Leșe nu e decât un personaj de operetă. În plus, un personaj de o egolatrie incredibilă. Dacă nu știați, singurul în măsură să cânte un cântec popular este un om al satului. Dar nu orice om al satului, ci unul căruia părinții iau transmis acest har - așa cum este cazul lui, care a primit de la mamă talentul (mama lui era și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
următoare nici o melancolie. Să spun „mă tem” sau „prefer” și să nu-mi justific nimic. Căci nu toate labirinturile sînt la fel, după cum nici sfincșii nu pun totuși aceleași Întrebări. Tezeu Acest distrugător de monștri și-a epuizat aventurile. Dar singurii care cred că pot să-l ia de model sînt cei care l-au Înțeles rău. Spre deosebire de Ulise care coboară În Ithaca pe deplin lămurit asupra aventurilor lui, Tezeu iese din labirint cu mîinile goale. De fapt, unica sa biruința
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lumină; căci opera lui Icar nu este zborul, ci eroarea pe care o comite. Cei care văd În orice fel de moarte un eșec, vor evita să se declare În favoarea lui Icar. Dintre el și Dedal, Icar a fost totuși singurul care a iubit zborul (chiar pînă la sacrificiu); singurul care s-a Îmbătat de zbor și l-a transformat În artă. De data aceasta, Dedal nu ne oferă În schimbul prudenței decît propria sa viață, În timp ce Icar, prin moartea sa, salvează
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
parte, dacă se instalează Între ruine, un creator autentic o face doar pentru a clădi cu ele altceva decît a fost edificiul inițial. Ar trebui să mă refer iar la iluzia neoclasică de a recupera Elada. Și la faptul că singurii care au făcut, Într-adevăr, să strălucească din nou soarele elenic, au fost cei care au vorbit despre apusul său ineluctabil. Dar vreau să spun altceva; că riscul de a se Înșela neînțelegînd la timp o noutate le apare unora
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și tuturor persoanelor care m-au ajutat în acestea 1. Apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare, mi-a venit șsă spunț: „Părinte veșnic, confirmă-mă; Fiule veșnic, conf...2 etc.; Duhule Sfinte veșnice, conf... etc.; Preasfântă Treime, conf... etc.; singurul meu Dumnezeu, conf... etc.”, cu mult avânt și evlavie și lacrimi, repetând aceasta de multe ori și simțind aceasta foarte adânc, ca și cum aș zice: „Părinte veșnic, nu mă vei confirma, oare?”, ca și cum aș fi fost sigur de „da”; la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
A parcurs, succesiv, treptele ierarhiei didactice universitare: asistent titular (1946), șef de lucrări (1949), conferențiar (1951) și profesor universitar (1957). În 1979 s-a pensionat, devenind profesor consultant. A devenit conducător științific de doctorat din 1968, în domeniul geografiei economice, singurul din țară în perioada inițială. În anul 1966 a devenit Doctor docent în științe geografice, iar în 1970, profesor universitar emerit. În decursul celor peste patru decenii de activitate la catedră, prof. dr. doc. Ioan Șandru a predat cu competență și
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
argumente obositoare ca în final, ea să-i țină piept până la finalul pledoariei. Nu îl înfruntase niciodată pentru a evita urmările violente. Căuta întotdeauna o cale de ieșire ca o apă lină, curgătoare. Intrase într-un complex comercial, de altfel singurul care exista la dimensiunea aceea, fără vreo țintă anume. Totul părea încântător dar nu îi interesa nimic în mod deosebit. Totuși își aduse aminte că trebuia să meargă în vizită. Cupărase un serviciu de cafea iar lângă el adăugă un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în schimb, e scurt și rapid. Să scuipăm, așadar. Transilvania, Occidentul nostru Un festival care contează și va conta, dacă va avea bani să continue, tot mai mult este Festivalul Internațional de Film Transilvania. Un festival internațional de lungmetraj, deocamdată singurul de acest fel din România. Deși se desfășoară la Cluj - departe de hărmălaia și agitația Bucureștiului, deseori sterile -, deși la prima ediție - când totul pare mai greu, adesea imposibil - a reușit să dea clasă celorlalte festivaluri autohtone prin calitatea selecției
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]