6,553 matches
-
de cadmiu este solubil în apă și alcool, bromura de cadmiu este solubilă în apă, alcool, moderat în acetonă și puțin în aer, carbonatul de cadmiu este solubil în acizi diluați și insolubil în aer, iar florura de cadmiu este solubilă în apă și acizi și este insolubilă în alcool și în NH4OH (hidroxid de amoniu). Compușii cadmiului sunt utilizați în fabricarea pigmenților și coloranților (sulfura de cadmiu și sulfoselenida de cadmiu), ca stabilizatori în materialele din plastic și în electrozii
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
ionului Cs sunt incolore, deși anionul în sine este colorat. Majoritatea acestora sunt higroscopice, dar acest fenomen este mai puțin prezent decât în cazul sărurilor altor metale alcaline. Fosfatul, acetatul, carbonatul, compușii halogenici, oxidul, azotatul și sulfatul de cesiu sunt solubili în apă. Sărurile duble (adică cele formate din mai mulți cationi și anioni diferiți) sunt adesea greu solubile; însă, această insolubilitate poate avea și aplicații. De exemplu, datorită solubilității scăzute a sulfatului de cesiu și aluminiu, compusul este folosit la
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
mai puțin prezent decât în cazul sărurilor altor metale alcaline. Fosfatul, acetatul, carbonatul, compușii halogenici, oxidul, azotatul și sulfatul de cesiu sunt solubili în apă. Sărurile duble (adică cele formate din mai mulți cationi și anioni diferiți) sunt adesea greu solubile; însă, această insolubilitate poate avea și aplicații. De exemplu, datorită solubilității scăzute a sulfatului de cesiu și aluminiu, compusul este folosit la purificarea cesiului din minereuri. Sărurile duble cu stibiu (ca de exemplu, ), bismut, cadmiu, cupru, fier și plumb sunt
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
poate avea și aplicații. De exemplu, datorită solubilității scăzute a sulfatului de cesiu și aluminiu, compusul este folosit la purificarea cesiului din minereuri. Sărurile duble cu stibiu (ca de exemplu, ), bismut, cadmiu, cupru, fier și plumb sunt, de asemenea, puțin solubile. Hidroxidul de cesiu (CsOH) este o bază foarte puternică și higroscopică. Compusul poate fi folosit la decaparea semiconductoarelor, cum sunt siliciul și germaniul. Hidroxidul de cesiu a fost considerat de chimiști ca „cea mai puternică bază”, fapt datorat atracției slabe
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
prin prăjire cu carbon în oxid de aluminiu insolubil , iar produsul este levigat cu apă pentru a rezulta o soluție de . Prăjirea polucitului cu carbonat de calciu și clorură de calciu produce silicați de calciu insolubili și clorură de cesiu solubilă. Levigarea cu apă sau cu amoniac diluat () produce o soluție de clorură de cesiu. Această soluție poate fi evaporată pentru a se obține clorura de cesiu. Cesiul ar putea fi produs direct prin reducerea minereurilor cu potasiu, sodiu sau calciu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
cancerului, la sterilizarea mâncării, la nămolurile pentru epurare și în echipamentul chirurgical. Izotopii radioactivi ai cesiului au mai fost folosiți în radioterapie pentru a trata diferite tipuri de cancer, dar apariția unor alternative mai bune, precum și utilizarea clorurii de cesiu solubile în apă, ce crea contaminări, a dus treptat la scoaterea lor din uz. Cesiu-137 a fost utilizat în diferite tipuri de măsurare industriale, printre care se numără măsurarea umidității, densității și a grosimii. A fost folosit, de asemenea, în aparatele
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
motiv ea nu poate traversa membrana glomerulară și nu se elimină în urină). Transportată în ficat prin intermediul proteinelor citoplasmatice transportoare de tipul ligandinei sau proteinei Y. În reticulul endoplasmatic, în urma proceselor enzimatice, are loc convertirea bilirubinei într-o formă apoasă solubilă(bilirubina inițial este greu solubilă la pH fiziologic, bilirubina indirectă sau bilirubina neconjugată), denumită bilirubină directă sau bilirubină conjugată.Bilirubina directă poate fi conjugată cu acid glucuronic, dar și cu glucoză, xyloză sau sulfat. Bilirubuna conjugată este excretată în canaliculele
Bilirubină () [Corola-website/Science/304651_a_305980]
-
membrana glomerulară și nu se elimină în urină). Transportată în ficat prin intermediul proteinelor citoplasmatice transportoare de tipul ligandinei sau proteinei Y. În reticulul endoplasmatic, în urma proceselor enzimatice, are loc convertirea bilirubinei într-o formă apoasă solubilă(bilirubina inițial este greu solubilă la pH fiziologic, bilirubina indirectă sau bilirubina neconjugată), denumită bilirubină directă sau bilirubină conjugată.Bilirubina directă poate fi conjugată cu acid glucuronic, dar și cu glucoză, xyloză sau sulfat. Bilirubuna conjugată este excretată în canaliculele biliare printr-un proces energo-dependent
Bilirubină () [Corola-website/Science/304651_a_305980]
-
82 se caracterizează numai prin finețea particulelor. Vaporii de telur au culoarea galben-aurie și molecula diatomică. Telurul formează soluții coloidale de culoare albastră-verzuie-închisă, albastră sau violetă și brună. În apă, sulfură de carbon și în alți dizolvanți, telurul este greu solubil. La cald, telurul reacționează foarte lent cu apa, astfel: Te+2HO=TeO+HO Acidul sulfuric concentrat și fumans, în lipsa apei, dizolvă rece telurul cu fomare de lichid roșu-carmin, care separă telurul elementar prin diluare. Prin încălzirea puternică a telurului în
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
natriu) cristalizată în sistemul cubic. Numită popular "sare de bucătărie", rezultă (în laborator) prin reacția chimică: HCl (acid clorhidric) + NaOH (hidroxid de sodiu) = NaCl (clorură de sodiu) + HO (apă). Se prezintă sub formă de cristale cubice, incolore, cu gust sărat, solubile în apă (37,7% la 0°C, 39,12% la 100 °C), greu solubile în alcool etilic (CHCHOH) și amoniac (NH) lichid. Are punctul de topire 801 °C, punctul de fierbere 1440 °C și densitatea de 2,16 g/cm³
Sare gemă () [Corola-website/Science/303567_a_304896]
-
reacția chimică: HCl (acid clorhidric) + NaOH (hidroxid de sodiu) = NaCl (clorură de sodiu) + HO (apă). Se prezintă sub formă de cristale cubice, incolore, cu gust sărat, solubile în apă (37,7% la 0°C, 39,12% la 100 °C), greu solubile în alcool etilic (CHCHOH) și amoniac (NH) lichid. Are punctul de topire 801 °C, punctul de fierbere 1440 °C și densitatea de 2,16 g/cm³. La temperaturi mai mici de 15 °C cristalizează ca dihidrat, iar deasupra acestei temperaturi
Sare gemă () [Corola-website/Science/303567_a_304896]
-
hidrogen influențează semnificativ proprietățile aminelor primare și secundare, ca și a derivaților lor. Prin urmare, punctele de fierbere ale aminelor sunt ridicate. Aminele inferioare, precum metil, dimetil, trimetil sau etil amina sunt gaze cu un miros de amoniac și sunt solubile în apă. Aminele cu masă moleculară medie sunt lichide, parțial solubile în apă și au un miros de pește descompus. Aminele superioare sunt solide, inodore și insolubile în apă. Cu cât numărul de carboni din catenă este mai mare, solubilitatea
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
derivaților lor. Prin urmare, punctele de fierbere ale aminelor sunt ridicate. Aminele inferioare, precum metil, dimetil, trimetil sau etil amina sunt gaze cu un miros de amoniac și sunt solubile în apă. Aminele cu masă moleculară medie sunt lichide, parțial solubile în apă și au un miros de pește descompus. Aminele superioare sunt solide, inodore și insolubile în apă. Cu cât numărul de carboni din catenă este mai mare, solubilitatea lor în apă scade. Aminele alifatice sunt solubile în solvenți organici
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
sunt lichide, parțial solubile în apă și au un miros de pește descompus. Aminele superioare sunt solide, inodore și insolubile în apă. Cu cât numărul de carboni din catenă este mai mare, solubilitatea lor în apă scade. Aminele alifatice sunt solubile în solvenți organici, în special în cei polari. Aminele primare reacționează cu cetonele, precum acetona, și majoritatea aminelor sunt incompatibile cu cloroformul sau tetraclorura de carbon. Aminele aromatice, precum anilina, au punctele de fierbere mai joase decât restul, datorită imposibilității
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
la formarea de "agregate moleculare". Atunci când are loc ruperea acestor valențe reziduale ar avea loc doar modificarea proprietăților fizice ale proteinelor, în timp ce dacă are loc ruperea legăturilor principale (legăturile peptidice), proteina își modifică proprietățile fizico-chimice. Proteinele sunt substanțe solide, macromoleculare, solubile în general în apă și insolubile în solvenți organici nepolari. Unele proteine sunt solubile în apă dar insolubile în alcool, altele sunt solubile în soluții apoase de electroliți, acizi organici. Datorită gradului diferit de solubilitate în diferiți solvenți, proteinele se
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
loc doar modificarea proprietăților fizice ale proteinelor, în timp ce dacă are loc ruperea legăturilor principale (legăturile peptidice), proteina își modifică proprietățile fizico-chimice. Proteinele sunt substanțe solide, macromoleculare, solubile în general în apă și insolubile în solvenți organici nepolari. Unele proteine sunt solubile în apă dar insolubile în alcool, altele sunt solubile în soluții apoase de electroliți, acizi organici. Datorită gradului diferit de solubilitate în diferiți solvenți, proteinele se pot izola, identifica și separa. Solubilitatea lor depinde foarte mult de legăturile care se
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
are loc ruperea legăturilor principale (legăturile peptidice), proteina își modifică proprietățile fizico-chimice. Proteinele sunt substanțe solide, macromoleculare, solubile în general în apă și insolubile în solvenți organici nepolari. Unele proteine sunt solubile în apă dar insolubile în alcool, altele sunt solubile în soluții apoase de electroliți, acizi organici. Datorită gradului diferit de solubilitate în diferiți solvenți, proteinele se pot izola, identifica și separa. Solubilitatea lor depinde foarte mult de legăturile care se stabilesc între grupările libere de la suprafața macromoleculelor și moleculele
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
De asemenea există grupări de tip apolar, hidrofobe, de regulă radicali de hidrocarburi -CH, -CH, -CH, care favorizează dizolvarea proteinelor în alcool. Însă în marea lor majoritate predomină grupările polare, determinante pentru caracterul hidrofil. În contact cu apa proteinele greu solubile manifestă fenomenul de gonflare, datorită tendinței de hidratare datorată grupărilor polare. Gelatina de exemplu se îmbibă foarte puternic cu apa dînd naștere prin răcire la geluri. La dizolvarea proteinelor în apă, are loc fenomenul de formare a coloizilor hidrofili. S-
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
mai multe concentrații ale substanței de testare, alese într-un interval adecvat pentru definirea răspunsului. Concentrația maximă trebuie să producă unele efecte citotoxice. Compușii relativ insolubili în apă trebuie testați până la limita superioară a solubilității. Pentru substanțele netoxice, foarte ușor solubile în apă, limita superioară a concentrației se stabilește de la caz la caz. Celule Mediile de creștere, concentrația CO2, temperatura și umiditatea adecvate sunt necesare pentru menținerea culturilor. Liniile celulare bine caracterizate trebuie verificate periodic în vederea decelării contaminării cu Mycoplasma. Activare
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
spațiate în mod adecvat. Concentrația maximă trebuie să producă un efect toxic semnificativ, permițând totuși producerea unei replicări celulare corespunzătoare. Substanțele relativ insolubile în apă trebuie testate până la limita superioară a solubilității prin metode adecvate. Pentru substanțele netoxice foarte ușor solubile în apă, limita superioară a concentrației se stabilește de la caz la caz. Mod de operare Pregătirea culturilor Liniile celulare bine caracterizate se obțin din culturile de rezervă (de exemplu, prin tripsinizare sau prin descuamare), cultivate în vase de cultură cu
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
maximă determinând un nivel scăzut de supraviețuire, iar supraviețuirea la concentrația minimă fiind aproximativ aceeași cu cea de la martorul negativ. Pentru substanțele relativ insolubile în apă trebuie testată limita superioară a solubilității, folosind procedee corespunzătoare. Pentru substanțele netoxice, foarte ușor solubile în apă, limita superioară a concentrației se stabilește de la caz la caz. Mod de operare Celulele se tratează o perioadă corespunzătoare, în funcție de sistemul de testare utilizat, acest lucru putând presupune reevaluarea dozei prin schimbarea mediului (și, dacă este cazul, un
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
generații. Această metodă poate fi adaptată astfel încât să fie utilizată în cazul mai multor specii de alge unicelulare, caz în care protocolul de test trebuie însoțit de descrierea metodei. Această metodă este cel mai ușor de aplicat în cazul substanțelor solubile în apă, care, în condițiile de testare, prezintă o probabilitate mare de a rămâne în apă. Pentru substanțele cu o solubilitate limitată în mediul de testare, determinarea cantitativă CE50 ar putea fi imposibilă (a se vedea definițiile de mai jos
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
Dacă se folosește un excipient pentru solubilizarea substanței de testare, planul testului include martori suplimentari, care conțin excipientul în concentrațiile maxime folosite în culturile din de testare. 1.6.2. Efectuarea testului Prezenta secțiune cuprinde îndrumări pentru testarea substanțelor foarte solubile și puțin solubile și a substanțelor volatile. 1.6.2.1. Testarea substanțelor cu solubilitate ridicată în apă Culturile care conțin concentrațiile dorite ale substanței de testare și cantitatea dorită de inocul din alge se pregătesc prin diluare cu un
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
un excipient pentru solubilizarea substanței de testare, planul testului include martori suplimentari, care conțin excipientul în concentrațiile maxime folosite în culturile din de testare. 1.6.2. Efectuarea testului Prezenta secțiune cuprinde îndrumări pentru testarea substanțelor foarte solubile și puțin solubile și a substanțelor volatile. 1.6.2.1. Testarea substanțelor cu solubilitate ridicată în apă Culturile care conțin concentrațiile dorite ale substanței de testare și cantitatea dorită de inocul din alge se pregătesc prin diluare cu un mediu de alge
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
care se volatilizează rapid pentru a solubiliza, dispersa sau emulsiona substanța de testare. Substratul trebuie aerisit înainte de utilizare. Cantitatea de apă evaporată trebuie înlocuită. Martorul trebuie să conțină aceeași cantitate din orice agent aditiv. Dacă substanța de testare nu este solubilă, dispersabilă sau emulsionabilă în solvenți organici, se amestecă 10 g de nisip de cuarț fin măcinat cu o cantitate de substanță de testare necesară pentru a trata 500 g greutate uscată de sol artificial cu 490 g substanță uscată de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]