6,791 matches
-
infinit. Posibilitatea unei lecturi care formulează dinamicul, adică o scriitură condiționată și dependentă de evenimente exterioare, îndreptînd atenția lectorului de la interior către exterior, este susținută în egală măsură de text ca și cea a unei lecturi care caută să întîlnească staticul. Și în această ipostază a romanului lui Holban, Sandu încearcă să înțeleagă faptele și chipul Irinei, bineînțeles așa cum apar date în conștiința sa atunci când le rememorează. Însă evenimentul își păstrează puterea și autonomia chiar și în această situație: căci nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de o frânghie cu care să se tragă mai aproape. „E un mecanism care se reglează singur, în continuă schimbare. Un fel de uzină chimică, de fapt. E total diferit de trupul unui bărbat, care nu se schimbă deloc, e static și lipsit de viață.“ În seara aceea, în dormitorul îmbrăcat în lemn deschis la culoare, aflată încă sub efectul cafelei instant, Carol visase că e o uriașă uzină chimică, la fel ca rafinăria ICI din apropierea casei părinților ei, din Dorset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
testiculelor. Numai că nu se putea spune același lucru și despre băieței. Dacă nu aveau vagin de la bun început, nu se alegeau cu vreunul pe parcurs. Și asta corespunde cu ceea ce știm cu toții, în mod intuitiv. Fiziologia masculină este una statică, lipsită de viață, un vid metabolic, lipsit de activitate, neafectat de fazele lunii și de fluxurile homonale caracteristice corespondentului său feminin. Alan închise definitiv cărțile. Chemă portarul să încuie arhiva și urcă, în liftul puturos, spre caldarâmul londonez. Astfel, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
stai așa! Ăsta nu e scrisul meu. E al... Selinei! ... Târfa. E vorba de o incriminare sau m-a luat la mișto? Sfidător, am închis agenda cu zgomot Da, și după asta am telefonat. * Am continuat să plutesc pe energia statică a Manhattan-ului. CEDEAZĂ, spun semnele de circulație - dar nu le băga în seamă! Fără oprire, asta e ideea Să te străduiești, să cauți, să reușești e în întregime o problemă de voință. Așa că miezul zilei mă găsi cu un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
morală a ambiguității” ce deturnează totul în deriziune și grotesc - un grotesc care nu rezidă din frica de moarte (cum credea Ruskin), ci din “teama de viață” (Kayser). Categoriile care se aplicau lumii noastre vizibile devin inaplicabile, se abolesc legile staticii, “naturalul” este distorsionat iar ordinea istorică este fragmentată. Groaza este provocată de acestă lume în transformare, care anulează individului orice capacitate de orientare și împinge ființa umană în absurd. Acest fapt reliefează raportul absurdului cu tragicul. Jan Kott făcea referire
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
toate tărîmurile”: „Sforțarea poeților moderni de a exprima viața înfierbîntată în ritmuri accelerate și vibrînd se observă și la filozofia modernă și o găsim și la Bergson, care substituie sistemelor filozofice unitare, noțiunilor de spațiu omogen, cantitativ, «de real împărțit, static și lipsit de viață», filozofiei mobilităței”, „a noțiunilor dinamice de durată calitativă, de continuu eterogen, de stări de conștiință multiple și mobile”. În acord cu concluzia lui Beaudouin („Toate epocile mari au fost epoci de credință. A noastră, după ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eleonora“) - poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret confesiv, lamentouri angoasate, elegii crepusculare, maladiv interiorizate. Colajul „simultaneist”, în flash-uri al versurilor e mai degrabă static, infuzat de melancolii și spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al dedicației către un colaborator sau altul („Gamă“, „lui Tamas Aladar”, „Pasărea măiastră“, „lui C. Brâncuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creează fantasticul. Căderi de forme, urcare ritmică de lumină, sacadări, crispații și destinderi de forme, leșinuri de materie nu pot fi emotive și fără literatură?” „Purificarea” artelor nu exclude însă - dimpotrivă! - colaborarea lor. Pe această linie este recomandată abandonarea „pasivității” statice a tabloului în favoarea mișcării și a „vieții formelor pure în raport cu ele însele”. Faptul ar fi dus - în cazul unor artiști precum Wiking Eggeling sau Hans Richter - la crearea unor filme abstracte pornind de la „consecuțiuni ritmice de tablouri în timp”. Reproducînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai ales în Rusia și Polonia”). În privința teatrului, un moment semnificativ îl reprezintă apariția numărului 55-56 din Contimporanul („Teatru/Cinema“), unde Sandu Eliad semnează un articol amplu („Teatrul teatrului“) despre două opțiuni antinaturaliste și antimimetice ale „teatrului nou” — „teatrul stilizat”, static al lui Meyerhold și teatrul constructivist, dinamic, „umanizat” al lui Tairoff. Preferințele autorului merg — în mod vădit — către cel din urmă. Tot aici sînt reproduse „pagini din Tairoff” despre arta actorului (articolul „Actorul. Diletantism și materie“). Sandu Eliad va reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cinematograf și „vagabondajul” oniric eliberator: „Vagabondajul din vis, personal, eliberat de acea constrîngere care îi acorda conștiința, trăiește virtualmente în realizarea cinematografică”. Sub semnul visului ca alteritate trăită, ideea de acțiune se asociază cu aceea de actor: „A lua parte static la o acțiune străină nouă, deci contrarie visului în care, personal, sîntem activi, este tot atît de interesant ca și starea de actor din vis. Dinamismul peliculei creiază efectiv iluzia că trăim în vis și deci luăm parte la acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
falsificare ostentativă”, inclusiv a... „anarhiei spirituale” autentice: „Toată stilizarea devine o poză grotescă”. Fără a adera la opiniile pozitive ale majorității criticilor moderniști privind „capodopera” Ulise, autorul reia aprecierile lui E. Lovinescu din Istoria literaturii române contemporane referitoare la caracterul „static” și „decorativ” al acestei formule poetice; chiar dacă „imaginația prolifică” și „preocupările constante de artă” ale lui Voronca n-ar duce la creații care să intre „în cadrele artei”, ele „ar însemna totuși o pitorească și amuzantă derivație”. Altfel, „virtuozitatea scriitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
serie de locuri comune („comicul este sporit prin contrastele de limbaj”, „canonul clasic este golit de sens” etc.) într-un jargon verbios și vacuu („Morala nu omite o tîrzie alegorie animalieră, «Pelicanul sau babița», care sună a stridență prin ponderea statică a celor două substantive în coordonare disjunctivă și a elipsei totale de grup verbal”). O interpretare complet fantezistă privește identificarea unor ecouri onomastice din fabule românești tradiționale, Sarafoff amintindu-l astfel - nici mai mult, nici mai puțin - decît pe... Trandafiloff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl plictiseau. I se păreau prea lungi și nu avea rost să le învețe! Era adevărat se puteau deduce, însă prea multă teorie nu îi mai plăcea și nici măcar nu se uita pe matematică. Timpul adesea îi părea un moment static, alteori trecea cu viteza vântului și el intra în vâltoare era foarte ocupat să le facă gălăgie unor profesori, numai la franceză și mai ales la rusă era un exemplu de cumințenie, nu avea chef să copieze toată ziua lecțiile
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în ploaia cuvintelor tale nedumerită. eu sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tăcerea aceasta nu mai încape niciun ac zidul de lângă mine își urcă iedera de parcă mi-ar spune că drumul pe care merg e greșit și încă nu m-am oprit și nu e nicio inimă aici mamă în lumea noastră statică părem mai grăbiți ca niciodată și doar am renunțat pe rând la fumat apoi la euri acum stăm fiecare în spitalul lui privind ca niște bolnavi descumpăniți un medic bolnav în centrul orașului se-aprind lumini trupul mi se înconvoaie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
negru ascuns la baza fiecărei frunze mobile; observ șirul paralel ce se mișcă în sens opus, mult mai rapid, al furnicilor desfrunzite ce se întorc pentru următorul transport. Este atât de liniștitoare această după-amiază târzie... Totul zace într-o armonie statică și deplină; vântul a stat, soarele agățat în cer a uitat să mai apună, norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă. O deschid și privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
E albastru-cain și rece-letal, Ori negru de tunet cu iz de spital. Strigă, șoptește, cântă - îți este loial. Iubește, urăște - e-al tău la final. Calm-înainte-drept! Cu țel epocal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Natură statică într-un decor mahon încremenit Stă într-un colț chitara. Tace. Ascunde-n ea fiorul primenit, Pe strune verzi un dor tenace. Busola caută un singur sens. Azi mai grăbit e secundarul, Pe firul de argint un gol imens îl
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
noi aveam nevoie de el ca de aer, unde v-ați cunoscut de fapt? Ești prea curios Părințele, aveam și eu grupul meu, mult mai bine închegat, ne cunoșteam toți din copilărie, de la școală, numai că al nostru era mai static, dezbătea idei, nu era menit să intre în acțiune, dintr-un grup din ăsta mi-ar fi plăcut și mie să fac parte, acuma aflu pentru prima dată, Angelina știa? — încet-încet a început să vină lumea, să se calce în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar nu se nutresc nici un fel de iluzii referitoare la „învingerea” vreunei forțe cosmice, fie ea pozitivă sau negativă. Fizica newtoniană, marca gândirii științifice occidentale până acum doar câteva zeci de ani, percepe universul ca fiind o mulțime de obiecte statice fără legătură între ele, fiecare dintre acestea având valoare și comportându-se după legi absolute. În schimb, taoismul vede universul ca fiind un ocean viu de forțe curgătoare care se află într-un flux permanent, asemenea valurilor mării, toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
decât credem în general. Cifra de cincisprezece microamperi descoperită la persoanele surescitate demonstrează că, de fapt, acestea trăiesc într-o stare de „scurtcircuit” permanent, „având bateriile supraîncărcate”. În acest caz vedem că forța vitală a qi-ului nu e o substanță statică asemenea sângelui sau elementelor neurochimice, ci o forță activă sub formă de ioni negativi care este deplasată de potențialul polar al câmpurilor electrice, adică prin intermediul dinamicii yin-yang. Identitatea forței vitale a qi-ului cu energia electrică dă naștere unor posibilități incitante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
respirație. Datorită curbei line a coloanei vertebrale și a picioarelor în această poziție, maeștii antici au numit-o „stând întins ca un arc”. Figura 3.7 Poziția întins pe spate pentru respirație și somn Mersul Mersul este adjuvantul tuturor posturilor statice pentru respirație. Respirația profundă trebuie practicată în picioare sau șezând, apoi aplicată treptat altor activități cum ar fi mersul, condusul mașinii sau actul sexual. Mersul constituie primul pas în procesul de aplicare generală a respirației la activitățile zilnice. Respirația corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mental, încât să vă treziți mai puțin odihnit decât atunci când v-ați culcat. Chiar și atunci când cineva se odihnește în tihnă într-un scaun cu ochii închiși, mintea hoinărește aiurea se umple cu ipoteze fără sens și vibrează cu electricitate statică cerebrală. Doar după ce ați început un program regulat de meditație, veți reuși să începeți să realizați cât de greu este să calmați spiritul, să reduceți la tăcere neîncetatul dialog interior care în mod constant zăpăcește conștiința sau să liniștiti „maimuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Ei au această putere! La auzul acestor vorbe, câțiva Își făcură cruce, În timp ce Brândușă Își spuse că, din punctul lui de vedere, unele schimbări s-ar chiar impune. Cum ar fi culoarea calului... Prea roșu! 7. Ziffer Sandor (l880-1962) „Natură statică”, ulei pe pânză, 80x70 cm, datat 1910, semnat dreapta jos. Lucrarea a fost pictată la Paris, dacă luăm În considerare datarea scrisorii lui Ziffer către prietenul său Boromisza Tibor, redactată la Paris În ziua de 25 XII 1910. Argumentele acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost pictată la Paris În preajma Crăciunului. După cum se știe, În opera lui Ziffer regăsim o puternică influență a expresionismului german, dar lucrarea de față poartă și amprenta experienței sale plastice franceze. Prin compoziție și structura cromatică, Ziffer pendulează Între naturile statice ale lui Cézanne (cele cu mere) și cele ale lui Matisse, din prima perioadă. Ziffer sosește la Baia Mare În 1906. De atunci, la Îndemnul colegilor, Își va petrece verile la Baia Mare și iernile la Paris unde frecventează atelierul lui Matisse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
exclus, căci era o Înotătoare bună. Avea un defect major: acela de a nu fi niciodată În pericol și, prin urmare, În situația de a fi ajutată. Salvată, În cazul ei, era un cuvânt nepotrivit. 9. Nagy Oszkár (1895-1968) „Natură statică În atelier”, 65 x 52 cm. Pictură În ulei pe placaj, nedatată, semnată lizibil cu majuscule În alb transparent, În dreapta jos a tabloului. În cercetarea plastică, Nagy Oszkár caută reprezentarea contrastantă a luminii și a umbrei, violența Întâlnirii și rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]