KorAP: Find »[drukola/base=strădui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...232 233 234 ...452 >

11,293 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

polițist pe numele mic Îi displăcu din cale-afară lui Christian, a cărui privire cătă involuntar spre sertarul În care Închisese cu cheia arma și insigna tinerei femei. - Voia să te duc departe de aici, cît mai repede cu putință. Se strădui să schițeze un zîmbet care nu ajunse Însă și la ochi. - Hai, pregătește-ți geanta de voiaj. - Ți-a spus de ce? - Pentru siguranța ta. - Dar tu ce voiai să-i spui? - Ai terminat cu Întrebările? Degeaba se strădui Christian, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
putință. Se strădui să schițeze un zîmbet care nu ajunse Însă și la ochi. - Hai, pregătește-ți geanta de voiaj. - Ți-a spus de ce? - Pentru siguranța ta. - Dar tu ce voiai să-i spui? - Ai terminat cu Întrebările? Degeaba se strădui Christian, se simțea agasarea din glasul lui. Se duse În baie și ieși apoi cu trusa de toaletă pe care o vîrÎ În sacul mare de marinar. Marie veni În spatele lui și-l Înlănțui cu brațele. Instinctiv, se Încordă. - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și totul va conteni! - Niciodată n-am s-o jertfesc, mă auzi, niciodată! - Preferi să-i jertfești pe propriii tăi fii? Mereu ai iubit-o mai mult ca pe noi! - Îți interzic să spui așa ceva, nu e adevărat! M-am străduit doar să repar răul care i-a fost făcut... Loïc se lăsă să cadă pe un scaun. - O să crăpăm cu toții... Jeanne știa că poate el nu se Înșela prea mult. Dar ea gîndea și trăia o viață dublă de atîta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
eu nu. - Ai auzit-o pe mama, persiflă ea, nimeni nu te ține cu de-a sila. - Ar fi interesant să-l Întrebăm pe fratele tău dacă și el ar fi preferat să fie... Cum a spus? Păru că se străduiește să-și amintească. - A, da: eliberat, ca ceilalți doi. Gwen se desprinse fără să-i răspundă și aruncă o privire scrutînd Întreg atelierul, dintr-odată tulburată de absența anormală a lui Pierric. Era totuși acolo cu cîteva minute mai devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se grăbi să și-o retragă și, Încercînd să-și aranjeze părul, Îi adresă o strîmbătură În chip de scuză. - Atîtea lucruri se Înghesuie acum În mintea mea... Atîta timp cît ucigașul va fi liber, eu... Înțelegi? - Am să mă străduiesc... Numai de l-am găsi mai repede! RÎse sincer În fața aerului Încurcat al Mariei și Își redobîndi pe dată aerul zeflemitor. - Ești o femeie care ține la tradiții, nu e așa? - Păi... - Știi că, În poliție, există un obicei de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mă grăbesc să trag de aici concluzii. Lucas preluă rapid ștafeta. - De ce este codat accesul la computer? - Detest ideea ca cineva, oricine ar fi, să citească ce lucrez. - Ca din Întîmplare, un roman despre legenda jefuitorilor de corăbii... Ryan oftă, străduindu-se să aibă răbdare. Nu era nimic Întîmplător, tocmai acesta era motivul pentru care venise să se instaleze pe insulă. Era aici pentru a scrie și a trăi liniștit, și Înțelegea ca toate astea să meargă la fel și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
minute mai tîrziu, mașina Méhari frîna brusc lîngă cea de teren ale cărei faruri anticeață luminau plaja, prea puțin frecventată din pricina nisipurilor mișcătoare foarte primejdioase de care era Împănată. Lucas era acolo, cu nisipul ajungîndu-i la bărbie, pe care se străduia s-o țină cît mai sus, cu brațele Întinse În cruce. Marie Își mușcă buzele ca să nu urle, se năpusti la portbagajul mașinii și prinse cablul de remorcare cu care sînt echipate toate mașinile 4x4. Îl derulă fugind spre nisip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Îl derulă fugind spre nisip și se opri brusc atunci cînd simți solul devenind mobil sub picioare. Era cam la zece metri distanță de Lucas, căruia Îi vedea ceafa. - SÎnt aici, Lucas, zise ea cu o voce pe care se strădui s-o facă să sune calm. Mai ales nu te mișca. În alte Împrejurări, remarca l-ar fi făcut să ricaneze, Într-atît era de blocat În Învelișul de nisip. Acum Însă era hipnotizat de meduza pe care ultimul val o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
unul pentru Christian, unul pentru... să zicem X. Văzu că Marie fixa simbolul valului și Înțelese că se gîndea la skipperul dispărut pe mare. Deși din menhirul marcat cu semnul valului nu picurase sînge, coincidența era cel puțin stranie. Se strădui să-și alunge din minte imaginea lui Christian și sunetul vocii lui retransmise prin satelit cînd era În primejdie și i se adresa ei. Își fixă privirea asupra ultimului semn și se Încruntă: era sigură că văzuse recent exact același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că avea și o armă ațintită asupra ei. Trebuia de urgență să-l inducă În eroare. Impunîndu-și să pară cît mai destinsă, se prefăcu a-și admira propria imagine, În timp ce Își aranja părul. Adrenalina Îi năpădea Întreg corpul și se strădui din greu să dea gesturilor ei suficientă nonșalanță, ba chiar Își ajustă cu un gest destul de intim sutienul. Mental, Își pregătea acțiunea pe care o puse brusc În aplicare cu precizie. Se Întoarse Încet pe jumătate, făcu doi pași agale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Își Întoarse ochii și la rîndul ei părăsi Încăperea. * * * Lumina lividă a neoanelor accentua cearcănele polițistului. Diverse dosare stăteau deschise, pahare de carton pentru cafea umpleau coșul de gunoi, scrumiera dădea pe dinafară de mucuri de țigară. În zadar se străduia să-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se Întorceau invariabil spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o purtase În seara aceea la Brest. Și Își spuse că era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui, copilul femeii pe care o iubise mereu și ale cărei trăsături le căuta acum În trăsăturile fiicei lui. Fu nevoită să facă un efort considerabil ca să nu devină pur și simplu ceea ce el proiecta asupra ei, dar, deși se străduia, fu surprinsă de blîndețea propriului glas. - Ryan, pot Înțelege ura pe care ai nutrit-o Împotriva acelora care erau răspunzători de moartea soției tale... O Întrerupse cu gravitate, fără a Înceta s-o privească. - I-am pierdut mereu pe cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de granit, aderau la crestăturile simbolurilor, apoi se topeau Încet odată cu primele raze de soare. Îi Întinse din nou Mariei Înghețata care se scurgea, dar ea se Întoarse cu o strîmbătură de dezgust. - Toate astea rămîn să fie dovedite. - Ne străduim. Recunoaște că e tare, ca găselniță... - Ryan era foarte tare, da... - Vorbeam de mine, căpoaso. Reține că dacă punem la socoteală un IQ ca al meu, amestecat cu ereditatea aceluia al lui Ryan, copiii noștri vor fi supergrozavi. - Ce? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

luna septembrie. Era plăcut, Își zise Bruno, să meargă toți patru, goi, de-a lungul țărmului. Era plăcut să știe că nu va fi nici o neînțelegere, că problemele sexuale erau deja rezolvate; era plăcut să știe că fiecare se va strădui, În măsura posibilităților, să le dăruiască celorlalți plăcere. Lungă de peste trei kilometri, plaja nudiștilor de la Cap d’Agde coboară În pantă lină, permițând scăldatul fără riscuri, inclusiv pentru copiii mici. Cea mai mare porțiune e de altfel rezervată scăldatului În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

ochiul. Preț de o clipă, pur și simplu nu pricep la ce se referă. Lumea mea s-a redus la mine și la greșeala comisă și la ce am de gând să fac în legătură cu asta. — A ! Ai dreptate. Da ! Mă străduiesc să-i surâd și-mi șterg pe șest palmele umede cu un șervețel. Pun pariu că încă nu te-ai obișnuit cu ideea ! Se reazămă de dulap. Am niște șampanie în frigider, pregătită pentru marele moment. — Ăă... foarte frumos ! Sinceră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mă arunc la picioarele lui și să-i spun plângând „Îmi pare atât de rău !” Însă asta n-ar ajuta la nimic. Am dat deja dovadă de o lipsă crasă de profesionalism. — Deci... cum stă situația în acest moment ? Mă străduiesc să par sigură pe mine. Ce-au zis executorii judecătorești ? Pot face ceva ? — Nu prea cred. Au zis că nu de ei depinde. — Aha. Parcă mi-a dat cineva un pumn în stomac. Deci asta e. Cei cincizeci de milioane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
din râs și se uită în jur la bucătăria care arată ca după bombardament. — Serios, spune, ce-ai de gând să faci ? Se așteaptă la o masă de fițe. — Știu. Mă străbate un nou val de râs, pe care mă străduiesc să-l stopez. Știu. Va trebui să... găsesc o soluție. În bucătărie se așterne tăcerea. Îl văd pe Nathaniel uitându-se curios la băltoacele albe de bezea de pe jos. — OK. Expir cu un mic tremurat din umeri și-mi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
aventurez. — Și altceva ? Am mintea complet goală. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Pe bune acum, e doar un sos. Ce pot să mai spui despre sos ? — Ia mai gustă o dată. Iris nu se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne... apă... Mă sforțez disperată să-mi dau seama din ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încruntă. Cum ai zis că te cheamă ? — Samantha. — Da, așa e, Samantha. Te rog să ai mare grijă cu topul cel roșu cu strasuri, OK ? Își flutură părul spre spate și mai ia o gură de cafea. Am să mă străduiesc, răspund politicoasă. Mai doriți ceva, doamnă Geiger ? — Stai ! Eddie își lasă ceașca jos. Am ceva pentru tine. Să știi că n-am uitat discuția noastră recentă ! Se apleacă și ia de sub scaun o pungă de hârtie maro. Văd ieșind colțurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mine de parcă aș fi o mizerie adusă de-afară de un câine. Trebuie să fiu calmă, neclintită și inspirată. Dar vederea lui Arnold în carne și oase după tot acest timp m-a dat pur și simplu peste cap. Oricât mă străduiesc să-mi păstrez calmul, nu pot. Îmi arde fața, și am respirația îngreunată și dureroasă. Toate emoțiile și traumele ultimelor câtorva săptămâni izbucnesc deodată, într-un torent de ură puternică. — Din cauza ta am fost concediată. Cuvintele îmi ies înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
când ai... o problemă în familie ? se aventurează ea. — N-am avut o problemă în familie, zic politicoasă. — Sigur că nu ! Își drege glasul. Ei, mă rog. Bine că te-ai întors. De... unde-ai fost plecată. — Doamnă Farley, mă străduiesc să-mi păstrez aerul serios, vreți să știți unde-am fost ? Doamna Farley sare ca arsă. — Vai ! Nu ! Nu e treaba mea ! Sincer, nici n-aș îndrăzni să... Trebuie să plec acum... Pornește spre ușă. — Mulțumesc încă o dată ! strig în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pusă pe pause. — Poftim ? Ketterman se întoarce spre mine, cu o expresie de maximă uluire. O, Doamne. Nu sunt sigură c-o să le cadă prea bine. — Chestia e... Mă opresc și iau o înghițitură de șampanie ca să-mi fac curaj, străduindu-mă să găsesc un mod prin care să le dau vestea cât mai cu tact. M-am gândit la asta toată ziua, iar și iar și iar. Să fiu partener la Carter Spink e visul pe care l-am avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
strigă Hilary de la standul cu răcoritoare, unde se întreține cu David Elldridge și Greg Parker. Poți să vii puțin ? — Imediat ! strig la rândul meu. — Samantha, înainte să pleci... Iris îmi ia ambele mâini și citesc pe fața ei că se străduiește să-și ascundă îngrijorarea. Scumpa mea, sunt sigură că faci ce e mai bine pentru tine. Dar să nu uiți, tinerețea o ai doar o dată în viață. Se uită la mâna mea, netedă pe lângă a ei. Anii ăștia minunați nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Împing servieta sub scaunul din față. Uau. Chiar că e plăcut. Scaune largi, suport pentru picioare și tot tacîmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zîmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lîngă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pămînt. Avionul cade ca o ghiulea. Un bărbat din apropierea mea a fost smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. SÎngerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sînt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai timp să gîndești. Mintea nu poate... În jurul meu zboară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]