6,018 matches
-
o existență banală, marginalizată. Pentru orice personaj care a „văzut” idei este practic imposibil să mai trăiască la standarde comune...Motto-ul acestei compoziții poate fi căutat în conținutul poeziei simboliste „Excelsior” a lui Alexandru Macedonski, cu deosebire în ultima strofă a acesteia. Penultima piesă a ciclului grafic, „Muzica”, oferă o replică autentică a mitului orfic, evidențiind efectele benefice ale sunetelor armonioase, apte să îmblânzească chiar și o ființă primitivă - precum cea cu aspect diavolesc - ce ascultă cu mare atenție harpa
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
Piesa eponimă este inspirată de formațiile pop de fete din anii 1950 - 1960, fiind folosit cuvântul arhaic "dear" (ro - "dragă"), iar versurile sunt romantice, fiind prezentate sentimentele de iubire ale Madonnei față de Sean Penn. Cântecul este structurat în forma "clasică" strofă - refren. Madonna și-a exprimat dorințele sexuale în versurile pentru "Open Your Heart", și a descris frumusețea unui paradis latino în "La Isla Bonita". "True Blue" a primit recenzii pozitive de la criticii muzicali, fiind în special apreciată vocea mai puternică
True Blue (album) () [Corola-website/Science/310760_a_312089]
-
cântece aparțin cu siguranta unui trecut foarte îndepărtat, anterior momentului formării națiunii portugheze: este cazul cântecelor cu o anumită structura ritmica, care în districtul Bragança se mai numesc și astăzi "retornadas" ori "paralelisticas" pentru că sunt formate din două serii de strofe paralele. Fiecare serie este formată din două strofe, care se deosebesc între ele prin cuvintele de la sfârșitul versurilor ce schimba rimă păstrând sensul; fiecare strofa e compusă din două versuri, dintre care al doilea se repetă în seria următoare, în
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
anterior momentului formării națiunii portugheze: este cazul cântecelor cu o anumită structura ritmica, care în districtul Bragança se mai numesc și astăzi "retornadas" ori "paralelisticas" pentru că sunt formate din două serii de strofe paralele. Fiecare serie este formată din două strofe, care se deosebesc între ele prin cuvintele de la sfârșitul versurilor ce schimba rimă păstrând sensul; fiecare strofa e compusă din două versuri, dintre care al doilea se repetă în seria următoare, în așa fel încât aceasta este formată dintr-un
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
se mai numesc și astăzi "retornadas" ori "paralelisticas" pentru că sunt formate din două serii de strofe paralele. Fiecare serie este formată din două strofe, care se deosebesc între ele prin cuvintele de la sfârșitul versurilor ce schimba rimă păstrând sensul; fiecare strofa e compusă din două versuri, dintre care al doilea se repetă în seria următoare, în așa fel încât aceasta este formată dintr-un vers nou și altul aparținând seriei precedente. Fiecare din strofe este urmată de un refren care trebuie
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
versurilor ce schimba rimă păstrând sensul; fiecare strofa e compusă din două versuri, dintre care al doilea se repetă în seria următoare, în așa fel încât aceasta este formată dintr-un vers nou și altul aparținând seriei precedente. Fiecare din strofe este urmată de un refren care trebuie sa fi fost cântat în cor. Rimă este vocalica: Cântecele de dragoste și influența provensala Începând din secolul al XII-lea, trubadurii și menestrelii din Provența (sudul Franței) pratică la curțile Italiei, Franței
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
fiind de aproximativ o octavă și jumătate, interpretarea sa fiind una emoționantă și dublată prin supraînregistrare. În ritmul melodiei sunt incluse o serie de armonii vocale, apelându-se și la folosirea sintetizatorului. Instrumentalul include chitară și pian. Versurile urmează formatul strofă — refren, conținând și un ante-refren și o introducere. Tema abordată în câtec este aceea a infidelității și a momentului despărțirii. Cântecul a fost trimis posturilor de radio din Statele Unite ale Americii pe data de 21 octombrie 2003, un disc single
Me, Myself and I (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308935_a_310264]
-
în cântecele mele. [...] Este totodată tânăr, nou și proaspăt, dar are și influențe ale vechilor elemente de soul”. Cu toate acestea, sunetul de tobe este asigurat de o mașinărie electronică Roland TR-808. Versurile cântecului „Déjà Vu” sunt distribuite după formula strofă — ante-refren — refren și prezintă două părți de rap. Înregistrarea se bazează pe frazele molipsitoare, care amintesc de șlagărul din 2003 al solistei, „Crazy in Love”. Tema abordată de cântec este aceea a unei femei ce își amintește în permanență de
Déjà Vu (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308942_a_310271]
-
solistei pe o masă într-un spațiu închis, în timp ce pe fundal să observă o lumină roșie intermitentă. Ulterior ea este surprinsă într-o cameră de interogare, mediul fiind unul similar cu cel prezentat în filmul "Basic Instinct". Odată cu startul primei strofe, imaginea este schimbată, Beyoncé fiind afișată într-o casă, pe fundal fiind vizibil țărmul unei mări. Întorcându-se într-un spațiu similar primului, artista este capturată de doi gardieni și readusă în camera de interogare. O altă secvență notabilă a
Ring the Alarm () [Corola-website/Science/308945_a_310274]
-
numită de către "Pop Matters", „versiunea glorificată” a cântecului „Hollaback Girl”, interpretat de cântăreața Gwen Stefani. Suportul vocal este asigurat în totalitate de mezzo-soprana Beyoncé Knowles, interpretarea sa fiind una dinamică și dublată prin supraînregistrare. Versurile sunt construite în formatul clasic strofă—refren. La începutul melodiei Beyoncé își menționează data de naștere prin intermediul ansamblului de cifre „9—4—8—1” (4 septembrie 1981). O voce masculină intervine pe durata piesei, pronunțând cuvintele precum „hey!” sau „jump!”. Versurile sunt asemănătoare unei liste ce
Get Me Bodied () [Corola-website/Science/308973_a_310302]
-
uneori ei uită faptul că pot fi înlocuiți”. Bill Lamb de la "About" a fost de părere că tema feminină a lui „Irreplaceable” este similară cu conceptul central al romanului din 1995 lui Terry McMillan, "Waiting to Exhale". Compoziția urmează formatul strofă — refren, cel din urmă fiind repetat pe durata piesei. În timp ce majoritatea cântecelor prezente pe "B'Day" prezentau caracteristici puternice, „Irreplaceable” a fost apreciat de critica de specialitate pentru linia melodică bazată pe ritmuri de chitară. Bill Lamb de la website-ul "About
Irreplaceable () [Corola-website/Science/308974_a_310303]
-
partea frumoasă a lucrurilor, dar de această dată nu am găsit nimic pozitiv în procesul de compunere al acestui album. Doctorul meu mi-a spus că voi fi obosită, nu proastă. [...] Nu mă puteam concentra asupra niciunui aspect. Scriam o strofă și nu puteam scrie refrenul sau scriam refrenul dar nu reușeam să compun ante-refrenul. Nu puteam vorbi, Nu puteam gândi coerent, eram cu totul pe dinafară - doctorul a spus că voi fi obosită - dar sufeream, desigur, de insomnie. A fost
Anastacia () [Corola-website/Science/309856_a_311185]
-
sentimentală este o poezie de Nichita Stănescu din volumul "O viziune a sentimentelor" (1964) și are ca temă iubirea, sentiment care-i pune pe cei doi îndrăgostiți în consonanță cu Universul. Poezia este alcatuită din 18 versuri și nu are strofe; pro-zodia este modernă. Prima secvență (versurile 1-4) îi prezintă pe cei doi tineri aflați sub semnul eternului Eros: „Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stăteam la o margine-a orei, tu - la cealaltă, ca doua toarte de amforă." Discursul
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
atribuite planului iubirii. Poezia încadrată în volumul "O viziune a sentimentelor" insistă că și primul volum, " Sensul iubirii" pe ideea că sensul lumii, rostul care i se atribuie acesteia este de fapt cel al iubiri. Textul este organizat în 3 strofe, de dimensiuni diferite, cu versuri libere, care se potrivesc traseului iubirii că experiența unică, răvășitoare. Începutul primei strofe este reprezentat chiar de titlul poeziei, ideea centrală fiind aceea a unei iubiri inevitabile, primejdioase, neașteptate. Deloc întâmplătoare, verbele din sfera semantica
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
pe ideea că sensul lumii, rostul care i se atribuie acesteia este de fapt cel al iubiri. Textul este organizat în 3 strofe, de dimensiuni diferite, cu versuri libere, care se potrivesc traseului iubirii că experiența unică, răvășitoare. Începutul primei strofe este reprezentat chiar de titlul poeziei, ideea centrală fiind aceea a unei iubiri inevitabile, primejdioase, neașteptate. Deloc întâmplătoare, verbele din sfera semantica a agresivului: „mi-a sărit în fața”, „mă pândise” ,„m-a mușcat de față” „colții albi mi i-a
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
brusc, fără putință de a se interveni. Semnele acestei apariții neașteptate rămân pe față, sugerându-se că rănile provocate de iubire nu pot fi ascunse. Se remarcă mărcile eului liric exprimat prin pronumele personale la persoana întâi „mi”,„mă”,„-m”. Strofa următoare este centrată pe relația eului liric (îndrăgostitului) cu lumea. Prin adverbul de timp „deodată” se marchează transformarea bruscă a sufletului îndrăgostit care devine un fel de „centrum mundi” (un centru al lumii). Natură este aceeași, dar receptarea ființei îndrăgostite
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
este în strânsă legătură cu textul poeziei întrucât rememorarea tinereții la vârsta maturității, determină sentimente de melancolie și tristețe datorate pierderii iremediabile a vârstei tinereții. Amintirea, văzută ca retrăire a timpurilor începuturilor este redată în structura poeziei alcătuită din trei strofe, semn al perfecțiunii. Atrag atenția, fascinând, dar și deconcentrând cititorul, versul liber, sugestia, ambiguitatea, limbajul, având caracterul unui experiment poetic. Acest vers schimbă tonalitatea de odă și impune privirea din prezent spre trecut. Eul se adresează acelui "tu" ambiguizat prin
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
care are rol de a elibera ideea poetică de constrângerile rigide ale formei poeziei clasice. Versul final este o interogație retorică, de la care nu se așteaptă răspuns. Versurile au o rimă interioară și o rima exterioară, astfel dispusă: în prima strofă întâlnim rima încrucișată, în a doua strofă rima este amestecată, iar în ultima strofă este o rimă încrucișată. Ritmul reflectă trăirile poetice declanșate de rememorarea stării de odinioară. Măsura este variabilă, de la versul scurt,de patru silabe, la versuri mai
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
poetică de constrângerile rigide ale formei poeziei clasice. Versul final este o interogație retorică, de la care nu se așteaptă răspuns. Versurile au o rimă interioară și o rima exterioară, astfel dispusă: în prima strofă întâlnim rima încrucișată, în a doua strofă rima este amestecată, iar în ultima strofă este o rimă încrucișată. Ritmul reflectă trăirile poetice declanșate de rememorarea stării de odinioară. Măsura este variabilă, de la versul scurt,de patru silabe, la versuri mai ample, de 14-15 silabe. Utilizarea timpului prezent
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
clasice. Versul final este o interogație retorică, de la care nu se așteaptă răspuns. Versurile au o rimă interioară și o rima exterioară, astfel dispusă: în prima strofă întâlnim rima încrucișată, în a doua strofă rima este amestecată, iar în ultima strofă este o rimă încrucișată. Ritmul reflectă trăirile poetice declanșate de rememorarea stării de odinioară. Măsura este variabilă, de la versul scurt,de patru silabe, la versuri mai ample, de 14-15 silabe. Utilizarea timpului prezent în ultimul vers (“Ți-aduci aminte suflete
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
trebuia să se mulțumească cu proza. Dar, întrucât în opinia sa "„numai proză într-un rol de operetă n-avea nici un chichirez”", și-a botezat personajul „Mura” și l-a înduplecat pe Paul Gusty să îi scrie și lui trei strofe de cuplet: Efectul produs în seara premierei a fost grăitor: cupletul a fost bisat de trei ori înainte ca piesa să continue. Dar nu cele trei strofe încântaseră în mod special publicul, căci acesta izbucnise în aplauze încă de la apariția
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
și l-a înduplecat pe Paul Gusty să îi scrie și lui trei strofe de cuplet: Efectul produs în seara premierei a fost grăitor: cupletul a fost bisat de trei ori înainte ca piesa să continue. Dar nu cele trei strofe încântaseră în mod special publicul, căci acesta izbucnise în aplauze încă de la apariția lui Niculescu-Buzău pe scenă. Explicația se afla în substratul polemic al textului și în felul interpretării. Întrucât în Bucureștii de atunci trăia un personaj foarte popular și
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
protagonist“, El („poetul“) - Ea („iubita“)". Se pare ca Elenă Duțescu (Stoiculescu, după căsătoria cu un arendaș din Bulbuceni-Gorj) a fost în posesia „primei variante cu dedicație“ a poemului "Freamăt de codru", poate varianta despre care Perpessicius spune că are «trei strofe mai mult decat textul definitiv», «înfățișând codrul ca martor tăinuitor al dragostei poetului», cât și în posesia unei fotografii care, daca nu este cea publicată de revista "Ramuri", în jurul căreia s-au iscat atâtea controverse, își mai așteaptă încă descoperitorul
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
barbare" Și de măcel de sate și de băut de sânge."</poem> Compusă în 1973-1974 de Nicolae Covaci, pe versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Mugur de fluier” (1974; reeditat în 1999), împărțită în 5 strofe cu funcție de interludii între celelalte melodii, înregistrate în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, percuție, J. Kappl - solist vocal, chitară bas, percuție, M. Baniciu - solist vocal, percuție, C. Petrescu - percuție, V. Sepi - percuție, G. Reininger - percuție. Vocile au fost
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
bas, voce, oboi, M. Baniciu - solist vocal, C. Petrescu - baterie, V. Sepi - percuție. Se discută despre posibila invitare a lui Liviu Butoi pentru a interpreta partitura oboiului. O a doua înregistrare a piesei (de aceasta dată mai scurtă, fără ultima strofă din fragmentul apărut pe disc în 1973) a fost făcută în 2000, pentru albumul apărut în același an, „În umbra marelui U.R.S.S.” (reeditat în 2003), în formula: N. Covaci - chitară, voce, E. Krauser - chitară solo, S. Dankelman - chitară, F.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]