6,283 matches
-
decât o alunecare a limbii. După cum aș fi putut să prevăd, circaziana mea a luat foc, nu în purtările ei, ci în inimă. Voia cu orice preț să-i înștiințeze pe frații ei de neam despre pericolul ce-i amenința. — Sultanul Kansoh e un om bătrân, bolnav și nehotărât, care va continua să plece blajin urechea la promisiunile de prietenie ale lui Selim până când sabia otomană îi va fi tăiat beregata, ca de altfel tuturor circazienilor lui. A fost neîndoielnic un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Egiptul, și acum îmi ceri să mă întorc acolo! — Trebuia să plecăm pentru a pune la adăpost viața lui Bayazid; astăzi trebuie să ne întoarcem pentru a-mi salva frații, dar și viitorul fiului meu. Toți circazienii vor fi măcelăriți, sultanul Selim îi va lua prin surprindere, va pune mâna pe pământurile lor, va clădi o împărăție atât de puternică și de întinsă, că fiul meu n-o va mai putea niciodată râvni. Dacă ceva poate fi încercat, atunci trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capitală, a trebuit să recunosc că nu greșise prea tare când o pornise în primejdiosul ei demers. Zvonurile care circulau erau atât de contradictorii, încât confuzia totală stăpânea toate mințile, nu doar printre oamenii de rând, ci și în Citadelă. Sultanul hotărâse să plece în Siria, în întâmpinarea trupelor otomane, apoi, în temeiul unor informații liniștitoare, își anulase expediția. Regimentelor care primiseră ordin s-o pornească la drum, li se ceruse să se întoarcă în cazărmi. Califului și celor patru mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mi da asigurări: — Nu e vorba aici de o mărturie de care voi face caz. Importantă este convingerea intimă a diriguitorilor. A mea este gata formată, iar după cele auzite, am să mă bat cu și mai multă energie pentru ca sultanul s-o împărtășească. Păru că stă să cugete. Buzele lui schițară o strâmbătură. Apoi spuse, ca și cum ar fi continuat o conversație lăuntrică: — Dar cu un sultan nimic nu e niciodată simplu. Dacă am să stărui prea mult pe lângă el, are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar după cele auzite, am să mă bat cu și mai multă energie pentru ca sultanul s-o împărtășească. Păru că stă să cugete. Buzele lui schițară o strâmbătură. Apoi spuse, ca și cum ar fi continuat o conversație lăuntrică: — Dar cu un sultan nimic nu e niciodată simplu. Dacă am să stărui prea mult pe lângă el, are să-și spună că încerc să-l îndepărtez din Cairo și n-are să mai vrea să plece. Încrederea lui mi-a dat curaj: De ce n-ai pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-i povestesc cum ajunsese casa în folosirea mea, dar m-a întrerupt: — Vederea acestor obiecte nu mă ofensează. E adevărat că sunt musulman prin voia lui Dumnezeu, dar m-am născut creștin și sunt și botezat, la fel ca sultanul, la fel ca toți mamelucii. Acestea fiind zise, sări în picioare și își luă rămas-bun, mulțumindu-ne iarăși. Așezată într-un ungher întunecos al încăperii, Nur nu luase parte la discuție. Dar se arătă mulțumită: — Fie numai și pentru întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu luase parte la discuție. Dar se arătă mulțumită: — Fie numai și pentru întâlnirea asta și tot nu regret că am bătut atâta drum până aici. Evenimentele au părut să-i dea dreptate destul de repede. Am aflat într-adevăr că sultanul se hotărâse în cele din urmă să plece. I-am văzut batalionul ieșind din hipodrom, străbătând Piața Rumaila, trecând apoi prin Urcușul Boilor și strada Saliba, unde mă dusesem în ziua aceea ca să văd spectacolul. Când sultanul înaintă sub ovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-adevăr că sultanul se hotărâse în cele din urmă să plece. I-am văzut batalionul ieșind din hipodrom, străbătând Piața Rumaila, trecând apoi prin Urcușul Boilor și strada Saliba, unde mă dusesem în ziua aceea ca să văd spectacolul. Când sultanul înaintă sub ovații, la câțiva pași de mine, am remarcat că, în vârful parasolului care-l ferea de soare, pasărea din aur ajurat, însemnul mamelucilor, fusese înlocuită cu o semilună din aur; se șoptea în jurul meu că schimbarea fusese poruncită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din aur ajurat, însemnul mamelucilor, fusese înlocuită cu o semilună din aur; se șoptea în jurul meu că schimbarea fusese poruncită în urma unei scrisori primite de la otoman, care punea la îndoială zelul religios al lui Kansoh. În fruntea interminabilului alai al sultanului înaintau cincisprezece șiruri de cămile împodobite cu ciucuri împletiți cu fir de aur și alte cincisprezece împodobite cu ciucuri din catifea pestriță; apoi venea cavaleria, marșul ei fiind deschis de o sută de bidivii acoperiți cu valtrapuri din oțel încrustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oțel încrustat cu aur. Mai departe se puteau vedea litierele așezate pe catâri acoperiți cu învelitori din mătase galbenă, pentru transportul familiei regale. În ajun, Tumanbay fusese numit locotenent general al Egiptului, învestit cu puteri depline; dar umbla zvonul că sultanul luase cu el tot aurul din vistierie, mai multe milioane de dinari, cât și obiectele de preț din prăvăliile regale. Îi cerusem lui Nur să mă însoțească pentru a asista la evenimentul pentru care trăsese sforile. Mă rugase să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Au trecut trei luni, în cursul cărora ne veneau regulat știri despre înaintarea suveranului: Gaza, Tiberiada, apoi Damasc, unde a fost semnalat un incident. Administratorul Monetăriei, un evreu pe nume Sadaka, azvârlise, potrivit datinei, monezi noi din argint la picioarele sultanului, la intrarea triumfală a acestuia în oraș. Gărzile lui Kansoh se năpustiseră atunci să adune monezile, astfel că suveranul, foarte înghesuit, fusese cât pe-aci să cadă de pe cal. S-a aflat că, după Damasc, suveranul se dusese la Hama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tulburată de nici cel mai mic zvon. Abia sâmbătă, a șaisprezecea zi a lunii șaaban, 14 septembrie 1517, un sol a sosit la fortăreață, gâfâind și plin pe praf: se dăduse o bătălie la Marj Dabek, nu departe de Alep. Sultanul participase, purtând pe cap o mică tocă, înveșmântat în mantie albă, cu baltagul pe umăr, înconjurat de calif, de cadii și de cei patruzeci de purtători ai Coranului. La început, oastea Egiptului fusese triumfătoare, capturând de la dușman șapte steaguri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
albă, cu baltagul pe umăr, înconjurat de calif, de cadii și de cei patruzeci de purtători ai Coranului. La început, oastea Egiptului fusese triumfătoare, capturând de la dușman șapte steaguri și mai multe piese mari de artilerie montate pe care. Dar sultanul fusese trădat, îndeosebi de Khairbak, cârmuitorul din Alep, care era în înțelegere cu otomanii. În timp ce comanda aripa stângă, acesta pur și simplu o ștersese, ceea ce descurajase pe dată întreaga oaste. Și, văzând cele ce se petreceau, pe Kansoh îl lovise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Tumanbay care, pentru a mai îndulci efectele acelor știri dezastruoase, a vestit suprimarea tuturor taxelor și a redus prețul produselor de primă necesitate. Deși scretarul de stat ținea situația sub control, a mai așteptat o lună înainte de a se proclama sultan. În ziua aceea, Damascul căzuse, la rândul lui, în mâinile lui Selim; Gaza avea să-i urmeze curând. Rămas fără oameni, Tumanbay a dat poruncă să fie alcătuite miliții populare în vederea apărării capitalei; a golit închisorile și a anunțat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
miliții populare în vederea apărării capitalei; a golit închisorile și a anunțat că toate fărădelegile, chiar și omorurile, le erau iertate celor care se angajau în aceste miliții. Când, în ultimele zile ale anului, armata otomană s-a apropiat de Cairo, sultanul mameluk și-a adunat trupele în tabăra de la Raidanieh, în partea de răsărit a orașului; a mai adăugat și câțiva elefanți, precum și niște tunuri recent fabricate; totodată, a pus să se sape un șanț lung și adânc, în speranța susținerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întoarcă încă de a doua zi la ocupațiile lor. Era într-o zi de vineri, iar califul, luat prizonier în Siria și adus în alaiul învingătorului, a pus să fie rostită în ziua aceea predica, în toate moscheile capitalei, în numele „sultanului, fiu de sultan, suveran peste cele două continente și peste cele două mări, nimicitor al celor două armate, stăpân peste cele două Irakuri, slujitorul lăcașelor sfinte, regele victorios Selim șah“. Nur avea ochii injectați. Era atât de afectată de triumful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a doua zi la ocupațiile lor. Era într-o zi de vineri, iar califul, luat prizonier în Siria și adus în alaiul învingătorului, a pus să fie rostită în ziua aceea predica, în toate moscheile capitalei, în numele „sultanului, fiu de sultan, suveran peste cele două continente și peste cele două mări, nimicitor al celor două armate, stăpân peste cele două Irakuri, slujitorul lăcașelor sfinte, regele victorios Selim șah“. Nur avea ochii injectați. Era atât de afectată de triumful Marelui Turc, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pristavii nu mai conteneau să vestească populației că nu mai avea a se teme de nimic, nici în ce privește viața, nici în ce privește avutul, când de fapt, tot atunci, măcelurile și jafurile se țineau lanț, uneori la doar câțiva pași de alaiul sultanului. Circazienii erau primele victime. Mameluci sau urmași ai acestora, erau necontenit urmăriți. Când un înalt dregător al fostului regim era prins, era cocoțat pe un măgar, cu fața întoarsă spre coada animalului, i se punea pe cap un turban albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plătească o răscumpărare spre a fi lăsați să plece. Când străzile erau goale, militarii spărgeau ușile caselor și, pretextând că-i caută pe mamelucii fugari, se dedau la jafuri și violuri. În cea de-a patra zi din acel an, sultanul Selim se afla în cartierul Bulak, unde oastea lui își așezase tabăra cea mai mare. Asistase la executarea câtorva ofițeri, apoi poruncise ca sutele de cadavre decapitate care umpleau tabăra să fie imediat azvârlite în Nil. Trecuse apoi la hamam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajungă în centrul orașului, dar înaintau încet și cu foarte multe pierderi. Cu toate astea, soarta luptei nemailăsând loc de îndoială, nenumărați soldați și oameni din miliții dezertară treptat din tabăra lui Tumanbay, în vreme ce, în fruntea unei mâini de fideli, sultanul mameluk încă se mai bătea și avea s-o facă o zi încheiată. În noaptea de sâmbătă, el se hotărî să părăsească orașul, fără să piardă nimic din determinarea de a lupta. Le spuse că se va întoarce curând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cucerit în țara asta decât un imens câmp de cadavre. De-a lungul acelor zile însângerate, Nur se rugase necontenit pentru victoria lui Tumanbay. Propriile mele sentimente nu erau prea diferite. Faptul că-l primisem cândva, într-o seară, pe sultanul mameluk sub acoperișul meu mă făcea și mai sensibil la vitejia lui. Și apoi, mai era și Bayazid. Mai devreme sau mai târziu, o bănuială, un denunț, o flecăreală l-ar putea da pe mâna otomanilor, împreună cu întreaga sa familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe Bayazid. Trebuia oare să încercăm totuși să fugim, cu riscul de a fi opriți din drum de o patrulă otomană, de dezertori mameluci sau de vreo bandă de jefuitori? Șovăiam s-o fac până în clipa când am aflat că sultanul Selim luase hotărârea de a surghiuni la Constantinopol câteva mii de locuitori. S-a vorbit la început de calif, de dregătorii mameluci și de familiile lor. Dar lista se lungea mereu: zidari, dulgheri, cioplitori în marmură, pavatori, fierari, meșteșugari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în dezordine, nu avea drept straie decât niște zdrențe din postav roșu prost ascunse de o mantie albă. În picioare nu avea decât niște legături grosolane dintr-o pânză albastră. Un ofițer otoman îi ceru să coboare de pe cal și sultanul decăzut descălecă. Îi dezlegară mâinile, dar doisprezece soldați făcure pe dată cerc în jurul lui, cu sabia scoasă. Totuși, se vedea din atitudinea lui că n-avea de gând să fugă. Cu mâinile libere, a salutat mulțimea, care l-a aclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
strigăt prelung, furios, răzvrătit. Apoi nimic, doar tăcerea. Otomanii păreau și ei tulburați, astfel că Tumanbay a fost cel care i-a scuturat: — Călăule, fă-ți treaba! Funia a fost înnodată în jurul gâtului condamnatului. S-a tras de celălalt capăt. Sultanul a fost înălțat la câteva palme, apoi a căzut la pământ. Se rupsese funia. A fost iarăși înnodată, iarăși trasă de călău și de ajutoarele lui și iarăși s-a rupt. Încordarea devenea de nesuportat. Doar Tumanbay părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mine, nu e nimic scandalos în acest lucru. Califii, urmașii Profetului, au comandat întotdeauna oștiri și au cârmuit întotdeauna state. A ascultat tălmăcirea cu un interes neașteptat. Și s-a grăbit să mă întrebe: — Așa au stat mereu lucrurile? — Până când sultanii le-au luat locul. Califii au fost atunci surghiuniți în palatele lor. — Era un lucru bun? Papa părea să dea o mare însemnătate opiniei mele. Am cugetat îndelung înainte de a mă exprima. — Nu cred că a fost un lucru bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]