6,212 matches
-
the River Flow în timp ce verificam bordul. Am luat fiecare buton în parte ca să nu le confund în timpul condusului. Tânăra care se ocupase de formalitățile de închiriere a ieșit și m-a întrebat, îngrijorată, dacă ceva nu era în ordine. Arăta superb și rujul i se potrivea perfect. Mi-a zâmbit de parcă ar fi fost într-o reclamă TV. I-am spus că nu erau probleme cu mașina, dar verificam eu totul ca să fiu sigur că mă descurc. Am înțeles, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să fie neapărat cântec. Vrei să încerci niște note? — Da, bineînțeles. Am scos armonica din buzunarul paltonului și m-am așezat iar lângă ea. Am băgat mâinile printre curele și am tras de burduf, apăsând în același timp diverse butoane. — Superbe sunete! exclamă ea. Sună ca un fel de vânt? — Da, chiar așa. Prin apăsarea butoanelor, produc niște curenți care răsună diferit și apoi îi combin. A închis ochii și asculta fascinată. Am încercat mai multe note. Le-am luat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
soarelui la răsărit. Le-am privit fosforescența, dar nu mă mai supărau ochii. Ba chiar mă simțeam bine. Sufletul îmi era plin de amintiri vechi care-l încălzeau. Ochii mei nu mai sufereau și nici nu vor mai suferi vreodată. Superbă priveliște! Perle de scântei care-mi dăduseră parcă întâlnire. Tăcute și sclipitoare. Am luat un craniu de pe raft și mi-am plimbat degetele deasupra lui. I-am simțit sufletul. Licărea. Fiecare pâlpâire avea căldura ei și o simțeam în vârful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
existență este demonstrată În teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă ca literatură. Echivalență implicită, superbă (din latinescu superbia = orgoliu), mărește miza eseului. Revue de littérature générale, la care Gleize nu face de altfel nici o aluzie, este Revue de poesie générale, poezia este oaia neagră - miorița - literaturii, ea rămîne acolo, adică la marginea socialului și (În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
studiu literar, iar nu teoretic, căci teoria literară s-a Înșelat amarnic Închipuindu-și că poate da piept de la egal la egal cu teoria științifică și, mînată de un demon, și-a tăiat craca de sub picioare rămînÎnd azi o simplă, superbă ficțiune. Degeaba revine autorul În final și motivează teoria literară ca necesitate dialectică. În van, spun, pentru că teoreticienii literari excesivi, taxați părintește și cu atît mai grav, și-au alimentat discursul nu din conștiința nevoii formale de subminare, ci din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate fi vorba despre așa ceva: deși se scrie astăzi enorm, și se publică foarte mult și, În ciuda observației lui Antoine Compagnon dintr-un număr recent al revistei Lire care se plângea de faptul că sunt scriitori care scriu cu o superbă ignoranță a evoluției literaturii În secolul XX, nu există autor valoros care să nu fie tant soit peu postmodern, cu alte cuvinte prezent. Pentru că prezentul de astăzi Înseamnă, În literatură, o nouă configurație a trecutului, o altă ordine imprimată acelorași
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un rol corectiv, profilactic; o literatură a unei hiperconștiințe a secolului XX ajunsă la performanța de a subscrie la severul decret al lui Adorno, cum că nu se poate scrie poezie după Auschwitz, dezicîndu-se totodată și continuînd să scrie o superbă literatură a agoniei, Într-un gest (auto)flagelant și umil. Gradul zero al literaturii are o semnificație etică pe care cei cărora li s-a făcut foarte frig În preajma unor lucrări glaciale n-au fost pregătiți s-o discearnă și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
perfecțiune), trebuie (să) că există: iat-o, o dată În fotografia Olgăi, o rusoiacă, probabil, care trebuie căutată În Cuba de către el, curier diplomatic, agent secret reprofilat după căderea Zidului, și iat-o a doua oară, În liniile provocatoare ale unui superb manechin, cumpărat cu tot cu vestimentația expusă În vitrina unui magazin (pudeur oblige). Într-un final ce ar fi putut fi apoteotic, cea vie o vede pe cea falsă și se sinucide. Dar cine mai știe, azi, ce sînt substanță și aparență
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a indecidabilului, a simulacrului, a dispariției. Cotidianul este salvatorul alienatului om contemporan: o dată prin ordinea impusă mișcărilor sale, devenite zilnice, apoi prin ceea ce, nu-i așa, camuflează: Patrick Deville reușește cîteva admirabile explozii de poezie, dintre care debutul baudelairian este superb: “În cada mea se odihnește trupul femeii perfecte, cu măruntaiele scoase. Organele ei plutesc ca niște anemone de mare sau ca niște madrepore În puțină apă roșiatică.” Iar dacă ar fi să fixăm martorul cel mai insistent, proteic, a ceea ce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stea galbenă din colțul geamului de la bucătărie/se confesă mușamalei și borcanului de muștar/se plânse tacâmurilor ude//cândva în jocul dragostei m-am implicat și eu/ eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste./ Am iubit o superbă dacie crem pe care n-am văzut-o decât o dată.../ dar, ce să mai vorbim, acum am copii preșcolari/și tot ce a fost mi se pare un vis”) cu ardoarea centripetă a aluviunilor culturale de pe varii meridiane, pusă în
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
o estetică a spaimei și grotescului, în care bucuria contemplației artistice lasă locul zbaterii timpanelor în marșuri epuizante, brutalității și măcelului: „În marș, / timpanele noastre se zbăteau înăuntru - / voi ați stat cu muierile acasă, voi n-ați văzut măcelul / tulbure, superb, răscolitor, / voi n-ați văzut măcelul / cu șanțuri, cu degradări, cu biruințe / cum a călcat peste bucurii, peste granițe, peste ape / brutal, crâncen. [...] Armate anonime s-au strecurat în zdrențe prin noapte / cerurile se lăsau mai jos / fumul uzinelor inunda
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Arachelian, „Pasiuni”, „Scânteia tineretului”, 1965, 4865; Sânziana Pop, „Trandafirul alb”, LCF, 1965, 10; Ion Lungu, Itinerar critic, București, 1965, 305-318; Nicolae Velea, „Trandafirul alb”, CNT, 1966, 12; Marian Popa, Aventurile existenței și aventurile ficțiunii, LCF, 1967, 26; Victor Ivanovici, Mitul superbei adolescențe, LCF, 44; Nichita Stănescu, Constantin Chiriță - un realist romantic, CNT, 1971, 45; Lucian Alexiu, Utopia adolescenței, O, 1975, 11; Dan Cristea, „Trilogia în alb” și autorul ei, RL, 1976,16; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 136-144; Roxana
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
boli incurabile într-un resort al devenirii îl reprezintă Treya Wilber, soția eminentului savant american Ken Wilber (supranumit și „Einstein al conștiinței”). Diagnosticată cu un cancer mamar, chiar la începutul căsătoriei lor, cei doi soți se vor angaja printr-o superbă alianță umană în lupta cu acest adversar feroce. Timp de cinci ani, speranțele lor se năruiesc rând pe rând. Treya va promova cu perseverență și stoicism diverse strategii spirituale, ceea ce îi apără coeziunea și lumina interioară a ființei, reușind să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
încurcată: "Îmi pare rău, nu știu nimic despre timbre". Și continuă: "Cât valorează? Banii sunt foarte importanți". Nici măcar nu știi cine ratează aici frumusețea, bătrânul filatelist care nu are ochi decât pentru niște hârtiuțe imprimate când stă în fața unei femei superbe sau Audrey Hepburn care nu se gândește decât la valoarea financiară a unor piese unice... E o bună introducere în logica monumentalizării. Vestigiile arheologice, resturile de statui, monedele, poeziile populare presupun o bogăție la vedere și în același timp ignorată
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
n-am avut dreptul să aleg o repartiție bună. Toți colegii mei au ales Bucureștii. N-am beneficiat de repartiție și am fost trimis, spre norocul meu, la Buhuși. Zic spre norocul meu pentru că la Buhuși am învățat o meserie superbă cât am stat 4-5 ani. Era o fabrică extraordinar de bine organizată, dotată, și acolo n-am avut probleme... C. I.: N-ați avut probleme cu Partidul sau cu Securitatea? Îi știați pe informatorii din fabrică? G. S.: Îi cam
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Ștefan Vodă a primit în palatul de la Vaslui pe solii trimiși de Cazimir regele polonilor, pentru ca să-l împace cu Radu, domnul Țării Muntenești. „Aici la Vaslui, curtea, băile, locurile de plăcere sunt toate ale lui Ștefan Vodă, precum și mândra și superba biserică cu o elegantă cupolă peste măsură de înaltă. Totul în ea, jur împrejur e bolți și arcuri, pe cari sunt picturi și chipuri de ale tuturor sfinților. La intrare pe peretele cel mai de jos este o pictură a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sau halva. Bineînțeles că, departe de a fi sentințe, aceste afirmațiuni, intenționat absurde, nu tind decât să sublinieze forța elementară a talentului, independența lui... și nimic altceva. Le-am însemnat aici, cu gândul la acei esteți incurabili, care, cu ifose superbe, simt congestii dureroase în creierașe minuscule, la auzul numelui Tănase și se înțepenesc în dispreț implacabil în fața artei sale, pentru că Tănase joacă, ceea ce joacă. Ei fac parte din categoria acelor gorile culturale, care mângâie cu evlavie capul lui Cicero, turnat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
be safe and warm/if I was in L.A./California Dreamin’/on such a winter’s day» - Mamas and Papas - California Dreaming. Regrete, reproșuri, frustrări, mizerie și, mai presus de toate, câte un vis, al fiecăruia. Al lui Cristi e superb“. Chiar înainte de închiderea oficială, am văzut La sagrada familia (Chile, 2006, regia Sebastian Campos), un film foarte bine filmat (tot cu camera-n mână), cu buget mic de tot, 3 zile de filmări și doar 12 pagini de scenariu, pornind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de braț, îi puse la masă lângă frate-său Trasimede și lângă Nestor, pe blănurile aruncate pe nisipul țărmului" (3.34-39)44. Li se servesc măruntaie, vin într-o cupă de aur, și libațiunile încep atunci, urmate de un ospăț superb cu fripturi. Din acest moment oaspeții îndestulați pot fi întrebați: "Oaspeți, cine sunteți și de unde veniți de pe întinsul mării? Umblați voi cu o treabă, ori hoinăriți ca hoții și îi jefuiți pe oameni, cu primejdia vieții voastre?" (3.71-74)2
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
smuls" mulți bani, "în case în care altădată am făcut prostia să mă duc și în care servitorii m-au făcut întotdeauna să plătesc scump ospitalitatea stăpânilor" (A noua plimbare). Voltaire nu se înșeală când se răzbună cu o ironie superbă pe Rousseau prin spațiul închis al unei ospitalități fără rezerve. Este cunoscută anecdota în care Voltaire, căruia i se să citește o pagină îngrozitoare, pe care cetățeanul din Geneva o scrisese împotriva sa, se înfurie, se dezlănțuie, făcându-l infam
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
locurile acțiunii și maniera distanțată care îi este proprie. Pentru a pregăti Legenda Sfântului Iulian cel Primitor, Flaubert a început prin a cerceta o amplă documentație: "Citesc cărți despe viața domestică în Evul Mediu și despre arta vânătoarei. Aflu detalii superbe și noi; cred că pot realiza o culoare amuzantă" (1 iunie 1856)351. Detaliul acestor surse a fost îndelung studiat de către critică și nu menționăm decât câteva elemente semnificative din aceste numeroase lecturi (dintre care unele fusesră deja făcute pentru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
apare ca unică soluție 523. Balconul este mai seducător. ("E plăcut seara pe balconul nostru")524. Spațiu intermediar, el permite corpului să se degajeze și să rămână, fără a fi în afară, în exteriorul interiorului. Ceea ce Kafka reprezintă admirabil în superba scenă din Dispărutul în care Karl Rossmann și Robinson se găsesc pe balcon, în timp ce cuplul format de către Brunelda și Delamarche se dedau la activități misterioase după ce au tras perdeaua. Sunt astfel evocate în mod oblic toată ambiguitatea erotică, pulsiunile, libidoul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
N.M. Și credeam că numai din cauza asta am probleme cu orchestrele. Într-o zi, am primit o casetă de la Anne-Marie Kron, care mi-a făcut prima înregistrare la televiziune. Am cântat o arie din "Boema", cu David Ohanesian. O înregistrare superbă. Și aud orchestra ceva nemaipomenit. Îmi amintesc că i-am spus soțului: "Barry, ascultă muzica asta, ce sunet are orchestra, eu am plecat din România cu o bază profesională atât de bogată!" Bineînțeles că am probleme cu orchestrele de operă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de trăire artistică. Iar del Monaco avea un temperament extraordinar.12 Tot așa, Franco Corelli, când am debutat cu el la Metropolitan în "Don Carlos", spectacol transmis și la radio. Emoțiile se creează între parteneri. Emoțiile! Raina Kabaivanska în "Tosca". Superbă. Sublimă! N.H. Sigur, partenerul este foarte important, așa cum a spus maestrul Herlea. Nu vă mai vorbesc de dirijor. Dirijorul te poate distruge total! De două ori, am refuzat să cânt cu dirijorii. Am spus "cu dumneavoastră nu mai cânt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
aștepte actul al III-lea (în cel mai bun caz, dacă era "prinț") și atunci să mai facă un dublu tur și trei piruete. Pentru o fată era altceva: mai avea Lebăda mare, Lebăda mică, Lebăda albă, Lebăda neagră e superb pentru o fată. A.V. Deci, simțeați că repertoriul dumneavoastră era restrictiv? G.C. Foarte restrictiv. Și chiar când dansai "prințul" era restrictiv, pentru că mă vedeam blocat într-un fel de estetică de acum 100 de ani, care nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]