8,562 matches
-
o tânără femeie, cu ochii de un albastru strălucitor și cu părul tuns scurt și vopsit într-o nuanță violentă de roșu. Privi la rândul ei în mulțime și apoi îi șopti ceva polițistei, care porni grăbită în altă direcție. Tânăra cu părul scurt rămase în compania bărbatului și amândoi începura să-și croiască drum prin mulțime. Lui Malerick îi era acum clar că va fi reperat mai devreme sau mai târziu. Tocmai de aceea trebuia să părăsească târgul acum, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Broadway erau de aproximativ 30 de metri lățime, iar agenții în uniformă trimiși reușeau să mențină sub supraveghere o mare parte din ea: opreau acum orice persoană adultă care părăsea târgul și cereau să se identifice. Zări detectivul însoțit de tânăra cu părul roșu foarte aproape de el, lângă fast food. Ea îi șoptea ceva. Oare îl văzuse? Simți cum îl cuprinde furia. Planificase totul atât de atent - fiecare număr, fiecare truc în parte, astfel încât toate să conducă spre finalul apoteotic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
toți curenții din apă, raportase că nu se afla niciun corp în interiorul mașinii sau în portbagaj. - Unde e mâncarea? întrebă Sellitto privind pe fereastră. Sachs și Kara plecaseră cu puțin timp în urmă să cumpere câte ceva de la un restaurant cubanez. Tânăra iluzionistă era mai puțin încântată de ideea de a mânca decât de perspectiva primei cafele cubaneze din viața ei, cafea pe care Thom o descrisese ca fiind „jumătate espresso, jumătate lapte condensat și jumătate zahăr”. În ciuda faptului că era practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
logic: Magicianul în spatele lui, apoi peste el, aprinzând focul. Mirosul de whisky, cel de fum. Nici măcar nu își putea aminti care fusese ordinea exactă a acestor întâmplări. Amintirile, așa cum spusese Kara, nu sunt decât iluzii. După, un moment, apăru și tânăra iluzionistă. - Ești bine, Lincoln? - Destul de bine, murmură el. Sachs explică de ce o chemase pe Kara; voia ca aceasta să asculte, în speranța că va recunoaște ceva din spusele Magicianului care le-ar putea fi de folos. Se așeză apoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
talpa pantofilor, lăsându-i la locul crimei pentru ca noi să-i găsim și să ne gândim la Movila Câinilor. Și toată vorbăraia aia despre foc de aseară... Privi spre Kara. - Distragere verbală, nu-i așa, Kara? Bărbatul o cântări pe tânără din cap până-n picioare. - Aham, spuse ea continuând să-și pună zahăr în cafea. - Dar eu am încercat să te omor, icni Weir. Dacă ți-aș fi spus toate lucrurile astea pentru a te distrage, aș fi avut nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spectacolul se va desfășura conform planului. Cercetând cu privirea cortul care își trăia ultimele minute pe pământ, observase două siluete chiar lângă intrarea cea mare de serviciu prin care condusese ambulanța nu cu mult timp înainte. Un bărbat și o tânără. Își vorbeau, țipând fiecare în urechea celuilat, pentru a putea discuta peste muzică. Da! Unul era Kadesky. Se temuse că producătorul nu va fi de față în momentul exploziei. Cealaltă persoană era Kara. Kadesky îi arătase ceva înăuntru și porniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Mai devreme în seara aceasta. Ești în Central Park, privești flăcările, fumul, distrugerea, asculți țipetele... Te gândești că ar fi mai bine să pleci, căci vom începe să te căutăm cât de curând. Ești pe drum spre casă. Cineva, o tânără, o femeie asiatică în costum de jogging, se ciocnește de tine. Schimbați câteva replici despre ceea ce se întâmplă. O apucați pe căi diferite. - Ce naiba vrei să spui? se înfurie Loesser. - Ia verifică partea din spate a curelei de la ceas, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ai trecut pe aici. Mai trebuie să lămuresc câteva lucruri legate de caz. - Sigur, spuse aceasta. Fapte dezlegate... Rhyme le explică: - Mai vreau să aflu câteva detalii despre noaptea în care Magicianul a condus ambulanța cu bomba în incinta circului. Tânăra dădu din cap în semn de aprobare, pocnindu-și unghiile negre între ele. - Orice pot face să ajut, fac cu dragă inimă. - Spectacolul era programat să înceapă la opt, nu? îl întrebă Rhyme pe Kadesky. - Exact. - Și nu vă întorseserăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Balzac a fost intermediarul. Era și el implicat. - Kara? șopti Sachs. Nu, nu cred așa ceva. N-ar face asta! - Ei nu! Ce știi tu despre ea? Îi știi măcar numele adevărat? - Eu... Ochii tulburați ai lui Sachs se întoarseră către tânără. - Nu, șopti ea, nu mi-a spus niciodată. Plină de lacrimi, tânăra clătină din cap. În cele din urmă, zise: - Amelia, îmi pare atât de rău... Dar tu nu înțelegi... Domnul Balzac și Weir erau prieteni. Au făcut împreună numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu cred așa ceva. N-ar face asta! - Ei nu! Ce știi tu despre ea? Îi știi măcar numele adevărat? - Eu... Ochii tulburați ai lui Sachs se întoarseră către tânără. - Nu, șopti ea, nu mi-a spus niciodată. Plină de lacrimi, tânăra clătină din cap. În cele din urmă, zise: - Amelia, îmi pare atât de rău... Dar tu nu înțelegi... Domnul Balzac și Weir erau prieteni. Au făcut împreună numere de magie ani întregi și a fost răvășit când Weir a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Kadesky, înmărmurit de uimire, pe care îl plantase atunci când se aruncase în el și în Sachs în tentativa de „evadare” pe ușă. Sachs clătina din cap, prea surprinsă ca să reacționeze. Și ea și Kadesky se uitau la corpul de pe podea. Tânăra iluzionistă păși în colți și ridică dispozitivul, un cadru ușor în formă de siluetă umană, care zăcea pe burtă. O perucă roșcată și scurtă acoperea porțiunea de cap, iar trupul era înveșmântat în haine care aduceau cu blugii și pardesiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Patruzeci de secunde. - Dar cum? - Ai văzut efectul, îi spuse Kara. Cred că metoda am să o păstrez pentru mine. - Așadar, tot scopul acestei demonstrații, este, presupun, spuse cinic Kadesky, să obții o audiție? Kara ezită, iar Rhyme îi aruncă tinerei o privire insinuantă. - Nu, ideea e că asta a fosti audiția. Eu vreau un post. Kadesky o studie cu atenție. - Ăsta a fost un singur număr. Mai știi și altele? - Destule. - Câte deghizări ai făcut maxim într-un singur spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îi am acum. Dar ar putea avea nevoie o asistentă sau de o dublură. Și poate faci niște spectacole în tabăra noastră de iarnă din Florida. Rhyme și Kara făcură schimb de priviri. Mișcă ferm din cap. - Bine, îi spuse tânăra lui Kadesky. Îi strânse mâna. Kadesky se uita la silueta umplută cu arcuri care îi păcălise. - Tu ai făcut asta? - Da. - Poate vrei să o patentezi. - Nu m-am gândit niciodată la asta. Mersi. O să mă gândesc la această posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
A contribuit mult la credibilitatea întregului număr. - Și Balzac? întrebă Sachs. Nu îl cunoștea pe Weir? Chiar nu a fost implicat? Rhyme clătină din cap înspre Kara. - Ficțiune în stare pură. Am scris noi scenariul, amândoi. Sachs o privi pe tânără. - Prima dată te lași înjunghiată mortal când am eu grijă de tine. Apoi devii suspectă de crimă, spuse polițista oftând exasperată. Asta ar putea fi o prietenie dificilă. Kara se oferi să iasă ca să mai ia niște mâncare cubaneză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mă deranjez. —E vreo problemă cu restu’ dumneavoastră? — Oh, am înțeles. Nu, nu, deloc. E bine. Mulțumesc. Bună seara. Dacă aveam pălărie pe cap, cred că o scoteam. Cumva, așa mă simțeam. Bătrânul gentleman binevoitor, purtându-se fermecător cu o tânără plebee neatractivă. Cum de-am ajuns să-mi atribui acest rol? De ce, în urechile mele, am părut ca un bărbat din clasa de mijloc care vorbește de sus? Dar își mutase deja privirea și stătea cu mâinile pe capacul sertarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fără grăsimi și fără multe calorii), să bea (sticle de vin alb și scump), să iubească (atunci când n-aveai cum să simulezi că iar te doare capul) — toate acestea erau esența vieții. Să fie condusă, firește, atunci când trebuie: ca o tânără lipsită de griji și nu după ce ți-ai găsit și ți-ai luat un bărbat ca lumea. Călătorise, fusese model și chefuise toată adolescența — o adevărată Gisele a generației ei, spuneau încă oamenii despre ea. Dar Camilla de Souza o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cincizeci de ani, îmbrăcat în frac, care păru să-l recunoască pe Russell. Au discutat câteva clipe în șoaptă, maître d’ aplecându-se spre Russell, apoi amândoi bătându-se pe umăr. O clipă mai târziu, acesta îi făcu semn unei tinere într-un costum mulat, dar clasic, să-i conducă la masă. — Un iubitor de fotbal? întrebă Leigh ca să pară interesată, nu pentru că era. — Poftim? Oh, maître d’? Mda, probabil că m-a recunoscut de la emisiune. Cum altfel s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cumva pe maică-sa și, prin urmare, nu îl surprindea atitudinea ei de divă. N-ar fi prima dată când cineva din industria divertismentului ar face legătura între numele faimos al Adrianei și frumusețea ei. — Așa se explică de ce o tânără ca tine are cântecul lui Joao Gilberto ca sonerie pe telefon. Din Rio? — Din Săo Paolo, gânguri Adriana. Nu-mi pari a fi brazilian. — Nu? Din cauza numelui sau a nasului? zise el zâmbind în sfârșit. Nu e nevoie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spună că la blazerul ăla ar fi trebuit să-și pună o pereche de pantaloni clasici în loc de blugi — Park Avenue și Hollywood Hills nu aveau același cod vestimentar — dar își aminti repede că trebuie să o bage la înaintare pe tânăra de douăzeci și doi de ani din ea, se apropie foarte mult de el și-i șopti la ureche: — Arăți atât de sexy în seara asta. Abia aștept până mai târziu. Chipul lui se lumină de bucurie: — Serios? Dumnezeule mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
inclusiv ea, arăta fie îngrozitor de grasă, fie gravidă în opt luni într-o rochie babydoll și, cu toate astea, erau ultimul răcnet. Adriana bănuia că Mackenzie ar putea să ascundă o siluetă destul de frumușică sub acel muumuu... Din fericire, pe tânără o salva faptul că era îngrijită impecabil. Purta părul pieptănat drept, un machiaj care părea profesionist, avea o combinație de poșetă și pantofi pentru care multe femei ar face moarte de om. Înfățișarea ei, împreună cu succesul ei ca redactor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să-mi publice sfaturile! Emmy abia reușea să-și ascundă stupoarea. Adriana editorialist? Adriana plătită de cineva pentru un lucru făcut de ea? Era aproape inimaginal. — Adi, felicitări! Vei avea ocazia să împărtășești din cunoștințele tale unei noi generații de tinere. Incredibil. — Dumnezeu e martor că au mare nevoie. Americancele astea... Doamne Dumnezeule... dar am să încerc. Uite ce e, trebuie să mă pregătesc pentru prânz. Papa i-a invitat pe toți vecinii pe la noi de Revelion. Tu unde te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
starea de spirit. — Leigh, a spus el cu un zâmbet larg, întinzându-i mâna. Ce mă bucur c-ai venit! — Mmm, a răspuns ea fără să se ridice să-i salute. Nici nu mai era nevoie să se ridice — zâmbind, tânăra tocmai își trăsese un scaun și, împreună cu Jesse, s-au așezat în fața ei. — Tuti, ți-o prezint pe Leigh. Leigh, ea e Tuti...soția mea. Leigh s-a uitat mai întâi la Jesse care nu părea deloc stânjenit, apoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se va duce la Întîlnirea secretă de la care fusese Împiedicat să meargă timp de atîtea luni, din cauza zvonurilor despre război. Un alt eveniment fericit era că, duminica, Vera avea după-amiaza liberă, cînd Își vizita părinții În ghetoul de la Hongkew. Această tînără plictisită, aproape un copil și ea, Îl urma de obicei pe Jim peste tot, ca un cîine de pază. După ce Yang Îl aducea acasă - părinții fiind la cină la familia Lockwood - era liber să rătăcească prin casa goală, iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
noastră, Întorcându-se de la Sofia, de la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților, Ansamblul Artistic al Republicii Populare Mongolia, condus de T. Namaraijev, a evoluat luni seară În fața spectatorilor bucureșteni. Cu multă pasiune a fost urmărită evoluția plină de farmec a tinerei soliste Norevzambu În dansul acrobatic intitulat „Cauciuc”. La un bun nivel s-au prezentat și soliștii orchestrei de instrumente naționale Toperpil și Togbadrsab, care au interpretat cu virtuozitate cântecul napolitan din baletul „Lacul lebedelor” de Ceaikovski și, respectiv, „Melodie” de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și aeriană la arte frumoase și graficianul. Ronnie explica toată asta, zicând că fusese „iubire la prima vedere“. Abia după ce relația lor s-a mai dezvoltat, și-au dat seama că erau perfect complementari și formau un Întreg. Ea era tânăra și pansiva idealistă, În timp ce el era mai practic și cu picioarele pe pământ. La câteva luni după ce s-au cunoscut, Ronnie a aflat că rămăsese Însărcinată. Nici unuia nu i-a trecut prin cap să nu păstreze copilul. Așa că s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]