6,005 matches
-
și pictori ai lumii: Poe, Villon, Vigny, Hoffman, Klee, Kandinsky, Miro, Goya. Portretele sunt pitorești în ideea destinului villonesc hărăzit creatorilor și poetului implicit. Înfrățit cu Pîcă, copilul bulevardului, elogiază legea prieteniei, lege nescrisă: "Parcă-l văd/ în pragul cârciumii/ Târând bețivi-n urmă toată gloata:/ avea priviri de foc și pumnii grei/ Și mușchii pe ciolane cu lopata (Pîcă)"."Prietenul la ultima țigară -/ cu prietenul își va-mpărți chiștocul!". "Sonetele aeriene" includ o "ars sonetica": Catrenul e o pereche de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Balada cântată, balada lăsată la mare./ Înapoi pe pământ/ că nu se mai poate/ Trăi plutind..." Încă din primul volum se remarcă împletirea dintre peisaj și sentiment. Poeta cântă reacțiile spirituale raportate la farmecul universului și la dragoste. Șerpii se târăsc prin iarbă și printre pietre, arborii sunt negri, poeta plânge lângă pământ, cu bucurie pentru că anotimpul pornește din fruntea ei lipită de semințele viitoare. Printre alte imagini notabile, apar copaci plictisiți, râs fără dantură, copaci beți, alcoolici care îi scutură
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
el reprezentând geneza, fără el omenirea ar fi liberă de vorbirea atât de imperfectă: "Cu tine mă culc, numai pe tine te vreau/ târfă fermecătoare/ disperată zeiță" și sunetul este un semn al morților, "vaginul imaginar al lumii, muzica ce târăște trupul deasupra cuvintelor". Poetul definește nașterea fizică a sunetului, trecerea lui prin cerul gurii, dinți, buze, ca apoi să devină cuvânt și să plutească asemeni unei păsări cuprinzând lumea: "sus tot mai sus" ("Excelsior"). Într-o interpretare a "Necuvintelor", Edgar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceasuri", ea simbolizează timpul convulsionat, care solicită o trăire puternică, de aceea timpul bate în vorbele bătrânei, în ridurile și-n ochelarii ei, în universul material în care există: "Prin podul casei, prin cuiere, prin actele ei/ în mari întunecări târându-se". Timpul macină formele materiei. Despre aventura existențială a inteligentei, despre universul dezmărginit, despre setea de absolut, precum și despre încercarea de sacralizare a universului cu pornirile spre sensurile primare, aflăm în poemul "Gemenii". Ochiul "Marelui Regizor" este similar cu "Marele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
musculos, cu pielea arsă de soare, bălai și cu o privire cam tâmpă, dar azurie; după descriere, orice ar fi vândut aș fi cumpărat și eu angro). Revenim la sfeclă: acum, că o luase, ce să facă cu ea? A târât sacul prin piață câțiva metri, apoi l-a abandonat... L-a vrăjit ea pe managerul de la poliție (și Lady s-a implicat și realmente l-a înnebunit pe câinele polițist care-l însoțea), dar tot a luat amendă pentru - și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Nu mai aveam pentru cine să gătesc, ce altceva să fac cu ele, să exersez acasă la mine teoria stocurilor critice?... Într-o zi tocmai luasem o ladă de mere, niște vișine și un sac de cartofi și abia le târam spre mașină; eram pe punctul de a le abandona, când un munte de om mi-a ieșit în cale dintre două tarabe și m-a întrebat în două limbi de circulație internațională dacă am nevoie de ajutor; mi-a explicat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
asta când m-am dus prima oară în piață cu extraterestrul numărul opt. Abia terminase facultatea, lucra undeva pe la Interne și își pregătea masteratul în management. De obicei era tare ascultător (închipuiți-vă că-mi zicea mami), dar atunci îl târâsem după mine în piață cu mare greutate. Dacă ar fi fost după el, s-ar fi dus la nu știu ce prostie de meci, făcuse rost de invitații la tribuna oficială. Argumentele mele fuseseră totuși mai tari: văzusem într-o revistă un
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
lupta contra guvernului! (Cațavencu, Zoe și Trahanache de o parte, Farfuridi, Brânzovenescu frecânduși mâinile cu satisfacție de altă parte; Ghiță în fund; Tipătescu obosit pe scaun, ca și cum n-ar lua parte la ce se petrece. Cetățeanul turmentat în mijloc.) Cetățeanul: (târât de curent) Da! Vom lupta contra... (sughițând și schimbând tonul)... adică nu... Eu nu lupt contra guvernului... (Cortina) ACTUL III (Teatrul înfățișează sala cea mare a pretoriului primăriei, un fel de exagon din care se văd trei laturi. Trei uși
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieșit repede pe portița grilajului, a dat dincolo de Zoe și de Tipătescu, și toți trei ascultă ce se petrece în adunare. Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu au apucat de gât pe Cațavencu și-l târăsc afară. Grupul Ionescu și Popescu sunt grămadă peste cei din fund. Toate cuvintele și mișcările acestea din urmă se fac deodată și într-o clipă. Cortina se lasă asupra primei mișcări a scandalului.) (Cortina) ACTUL IV ( Grădina lui Trahanache, în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
plin de viață, s-a dus să facă baie lîngă abator. Era cald și apele Bistriței îmbie pe oricine. Solomon Cohn a intrat în apă, s-a îndepărtat de mal, dar, neștiind să înoate, a fost luat de curent și tîrît la fund. Un amănunt tragic: Solomon Cohn, logodit de curînd, se cununase civil cu trei ore înainte de nenorocire. La aflarea groaznicei vești, logodnica a suferit un șoc nervos.” Despre corbi La noi, corbul e atestat mai întîi în Psaltirea Scheiană
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cerul sau, poate, neantul, încorporat de mult în sensibilitatea poetului. Blaga avea totuși dreptate. Iată un exemplu care i-ar putea ilustra afirmația, scos din Aderca: „L-aș fi dezlănțuit cu crăngi/ din vîrf de munte/ să spulbere umanele duhniri/ tîrîte de pămînt-/ să lunece pe imensitate/ doar aripa de vînt-/ o punte/ pe eternitate”. Ce vrea de fapt autorul? Să provoace un „ciclon de răzvrătiri”3). Inevitabil, într-un asemenea discurs, „eternitate” e mașinal, rece. „Imensitate, veșnicie” Un sinonim pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mamei mele broasca dacă eram// Cât de tandru orăcăiam/ Cum mă cântau ce mă cântau/ Cei care mamă broască nu au// Palid copil al florii/ Pacea mi se strecoară pe sub pleoape// Căci fiul mamei mele broasca nu sunt/ Să mă târăsc pe pământ/ Să mă lipesc de pământ/ Să mă clatine vântul/ Să mă clatin sub vânt// Libertatea mă așteaptă la ușă/ Ca un animal mirosind a mosc/ Câine alb tăvălit în cenușă/ Dintr-o Alaskă pe care numai eu o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tine mă leg/ cu gândul,/ cu pasul,/ cu panglicile roșii/ ale pălăriei de lumină.// De tine mă leg, pământule / animal cosmic cu blană albastră/ Cordonul ombilical dintre noi/ așa să rămână: netăiat.// De tine mă agăț, tinerețe/ În urma ta mă târăsc,/ în genunchi./ Din miracolul tău trimite-mi un braț,/ aruncă-mi un ram/ sau un lăstar/ o frunză măcar.// Vezi cum păsări negre/ deasupra mea se rotesc/ și mi se așază pe umeri..." (Al doilea crez). Referințe critice (selectiv): Ioan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scurtă ochire din Ultimul vorbitor..., spre exemplu, putem avea senzația că respirăm din nou aerul baladescului cerchist sau oniric, dar unul rarefiat de o conștiință a artificiului, a convenției care se cere subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili la poarta unui burg.// Din snopul de tăceri civile/ îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și risipind monade ca sesterții/ în lupanarul târgului de praf/ ca un bacșiș las pe taraba ceții/ milordul frate al lui Edith Piaf.// Când noaptea se târăște ca motanii/ pe pântecul tău luș de catifea/ se-aud prin mahala epitalamii/ la nopțile ghicite în cafea". Cele mai reușite dintre pânzele acordorului de semne sau ale ultimului vorbitor de umbră sunt însă micile alegorii ale himericului, ale iluziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Arlechinul "palid și gol" se pierde, învăluindu-se în umbra unei seri cumane, reci și oculte (" Se lasă umbra cu masca ei de fier/ peste masca mea de ceară/ cu întunericul peste/ întunericul ochilor,/ cu ignoranța mâinilor pline de sânge/ târându-se oarbe, neștiind/ încotro mă îndrept"), iar pergamentele și incunabulele poetului se întunecă din ce în ce mai tare. În versuri de o aspră limpiditate, el alege finalmente să își întoarcă spovedania într-o rostire a morții epurată de lestul speranței: " Pleci și mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
urcînd pe cer, strălucirea privirii și verticalului spada, sceptrul, arborele secular, muntele sacru. De asemenea, motivul conspirației malefice va fi pus întotdeauna în relație cu o simbolistică a murdăriei: cel care complotează trăiește în duhori întunecate; asimilat animalelor scîrboase, se tîrăște și se furișează; vîscos sau tentacular, răspîndește otrava și infecția... Iată deci o ultimă trăsătură specifică a povestirii mitice: aceasta își transcrie și își transmite mesajul îtitr-un cod pe care suntem îndreptățiți să-1 considerăm ca neschimbător în ansamblul său. Pentru
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în noapte. Dar tot în umbră se refugiază și animalele scîrboase și tot din umbră ies la iveală. În masa enormă de reprezentări iconografice și literare, există un același, neschimbat, bestiar al Complotului. În el se adună tot ceea ce se tîrăște, tot ceea ce se infiltrează, tot ceea ce se pitește. Se adună și tot ceea ce este lunecos și vîscos, tot cea ce este văzut murdar și nesănătos: șarpele, șobolanul, lipitoarea, caracatița... În centrul acestei colcăieli respingătoare, agil, negru, vorace și păros, păianjenul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se suprapuse celorlalte și încolăci mijlocul lui Gilliat. Senzația de înăbușire veni să se adauge groazei: Gilliat abia mai putea să răsufle. Aceste curele, ascuțite la vîrf, se lățeau treptat-treptat ca lampa unei săbii spre mîner. Ele umblau și se tîrau pe trupul lui Gilliat. Simțea cum se mutau dintr-un loc în altul aceste apăsări ciudate, care i se păreau a fi niște guri. [6] Deodată, o mare vîscozitate rotundă și turtită ieși din adîncul scobiturii. Era centrul; cele cinci
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai dinainte?" Un gând ca acesta tulbură încă pe oricine se apropie de altarul ei. Ci de n-ai fi tu, Clio, ca râmele în noroi, așa ne-am târî în întunericul unei singure vieți, cu dimineață și seară, cu zi și cu noapte. Tu singură ne faci bogați, tu singură ne ridici peste noi, tu singură ne învrednicești Clio, mărire ție!". Sunt cuvintele lui V. Pârvan, istoricul preocupat până la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
regelui despot din sângele de Sion, pe care noi îl pregătim pentru omenire. În momentul de față suntem invulnerabili ca forță internațională, căci, atunci când suntem atacați într-un stat, suntem apărați în celelalte. Lașitatea nemărginită a popoarelor creștine care se târăsc în fața forței, care sunt neîndurătoare pentru slăbiciuni și greșeli, dar indulgente față de crime, care nu vor suporta contradicțiile libertății, care sunt răbdătoare până la martiriu în fața violenței unui despotism îndrăzneț, iată elementele care favorizează independența noastră. Poporul suferă și rabdă de la
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
demnitatea umană constă în conștiința drepturilor pe care le ai, și nu în singura dezvoltare fantezistă a temei EU-lui tău. Forța noastră va fi glorioasă, pentru că va fi puternică, pentru că va guverna și va conduce, și nu se va lăsa târâtă la remorca fruntașilor politici, a oratorilor care strigă cuvinte nebune, pe care le numesc principii mari și care în realitate nu sunt altceva decât utopii. Puterea noastră va fi arbitrul ordinii, care face toată bucuria oamenilor. Aureola acestei puteri va
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
să vină mâine dimineață după fonciire. Dar și asta era poveste veche; Jupuitu venea în fiecare an și anul acesta nu avea nimic deosebit față de celălalt. Banca? Dar banca venea taman la toamnă. Poate că toate aceste amenințări care se târau cu anii în urma lor, să se îngrămădească în acest an pe capul familiei? Da. Dar nici asta nu se putea, fiindcă timpul era foarte răbdător și amenințările mari se sfărâmau în puzderie de amenințări mai mici pe care cu ajutorul
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
a-și recăpăta forma umană și a reveni la viață. Arhetipul vampirului se regăsește între aceste două lumi. Nedorind să părăsească viața și temându-se de moarte, acesta luptă cu disperare și cu malițiozitate să se agațe de cei vii, târându-i și pe ei într-o lume de graniță, ținându-i suspendați între viață și moarte. Arhetipul vampirului se regăsește în majoritatea mitologiilor popoarelor lumii. În Asia, povestirile chinezești fac referire la creaturi de culoare verde (o reprezentare diferită și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
culpabilă, principiul răului. Legătura dintre șape și vanitate nu pare la prima vedere decît o asociere a fanteziei preconștiente. în realitate, legătura aceasta are o semnificație infinit mai profundă. Leagănul culturilor mitice este Orientul, unde șarpele apare frecvent. El se tîrăște prin praf și nu are nici o posibilitate de a se înălța. Mușcătura lui veninosă e mortală. El mușcă pe neașteptate, Ară șanse de scăpare. Cum de știa omul primitiv că, transpuse în plan psihic, aceste trăsături se aplică vanității? Vanitatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]