6,861 matches
-
rilor magice, retrase în craniul calului, precum și formula incantatorie conturează o conștiință specializată la nivel ritual, fără de care trecerea în nivelul superior nu este posibilă. Gestul indicat de a trânti de pământ poate scoate din morți (adică îl aduce de pe tărâmul sepulcral) calul măiestru și pregătește armele. Cumularea energiilor htoniene prin gestul violent al izbirii de sol poate fi o stilizare a motivului înghițirii de către Terra Genetrix, un abandon temporar menit să revigoreze prin cufundarea în matricea telurică. Obiceiul îngropării în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
placentei vițelului sub podeaua grajdului. Un alt ghid de dincolo de moarte este berbecul dezgropat din cimitir, într-un basm cules în Valea Mănăstirii, Argeș, folosit de fata împăratului pentru a ajunge în împărăția soarelui. Astrul diurn constituie modelul călătorului pe tărâmul morților și numai un animal trecut în planul imaterialității poate cunoaște drumul către spațiul nocturn de ședere a soarelui. Simbolistica cornutei îl încadrează acestui rol de transportor: „Berbecul este mesagerul și animalul de călărie al zeilor. Este favoritul lui Hermes
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mâncat, semn al contagiunii nefaste cu spiritele malefice, consemnat și în scrierea antică, Măgarul de aur. Femeia nu dezvăluie decât mezinului secretele rituale și selectarea lui dintre cei trei nu primește nici o justificare în text. Calul biruitor vine tot de pe tărâmul subpământean, el se află sub podelele din grajd (spațiu denumit în text corbaș) și trebuie readus la forma lui specifică, fiindcă a suferit un proces de atrofiere. Odată îndeplinite condiția veștmintelor și a bidiviului cu funcție magică, mezinul primește de la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
grajd (spațiu denumit în text corbaș) și trebuie readus la forma lui specifică, fiindcă a suferit un proces de atrofiere. Odată îndeplinite condiția veștmintelor și a bidiviului cu funcție magică, mezinul primește de la babă ultima indicație rituală: aflat pe celălalt tărâm, el trebuie să ofere o ofrandă apariției zoomorfe: „să-i frigi clisă și să-i dai de mâncare, c-aceea te poate scoate din toate relele”. Cunoașterea acumulată îl poartă pe neofit către următorul maestru inițiator, căci baba nu pătrunde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pătrund în profan, mai ales în povești, funcția lor inițiatică se desfășoară în dimensiunea sacră. În planul uman, împăratul și baba de la capătul împărăției au funcție ritual-didactică. Împreună, cei doi refac perechea parentală și mijlocesc ieșirea din lume a tinerilor. Tărâmul de dincolo provoacă o întâlnire cu un bestiar cu rol pedagogic, diferite animale, impuse ca îndrumători, le modelează traseul către inițiere. Lupul este o asemenea ipostază a inițiatorului, revelat în cadrul misterelor silvestre ce acționează ca un fundal pentru întruparea sacră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
profan și obligă neofitul să pătrundă prin efort în templul silvestru. „Precum lumina se naște din umbră și lupul iese din păduri. Apollo era fiu al tenebrelor. Pădurea sacră în mijlocul căreia se afla templul său atenian se numea lukaion, adică ‘tărâm al lupului’. Aici își transmitea Aristotel învățăturile (...). Lupul devine astfel inițiatorul și purtătorul unei cunoașteri”. Mersul „pe dibuitele”, în basm, activează memoria artistică a drumului chinuit, mutilant, parcurs de Mistricean până la monstrul înghițitor. Vederea percepe doar primul nivel al lucrurilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
14 spline. Numărul aripilor sale variază până la 24 și imaginea calului înaripat, ce amintește de arhetipul lui Pegas, circumscrie perechea în plan uranian. Aura lui solară, specifică întemeietorului, anulează prin simpla apariție maleficul: „Când trecu prin prăpastie ca să iasă pe tărâmul ăllalt, nu mai văzu nici balauri, nici vro jiganie, că toate s-ascunseseră de lumina ce revărsa calul cu soarele-n piept și cu luna-n spate”. Aici calul este sinonim cu lumina ordonatoare ce smulge infernalului spații noi, încărcate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o putere modelatoare asupra lumii și invocă elementele primordiale care i se supun, fiindcă armăsarul conține în ființa sa atât principiul acvatic, cât și energia focului. Copita face legătura nu numai cu spațiul în care se află, dar și cu tărâmul sacru, având funcție de ochean: „Și i-a zis: Uităte-n potcoava mea!- Șî-i râdică calu copita din urmă. - Ce se vede-acolo? - Ce să se vază, căluțu meu? Să vede un bostan de pepeni copți, [în] pârgă și pe marginea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calu copita din urmă. - Ce se vede-acolo? - Ce să se vază, căluțu meu? Să vede un bostan de pepeni copți, [în] pârgă și pe marginea lui numa’ struguri copți” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Membrele inferioare ale calului reflectă imaginea tărâmului mitic, ca sugestie a corporalității mixte, ce permite armăsarului să se integreze în ambele dimensiuni. Pe jumătate sacru, animalul mijlocește accesul vizual în rama potcoavei, cunoscută pentru funcția sa augurală. Chiar el indică acest ochean care surprinde un sacru în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a bourilor, prezenți în perechea ce cuprinde puteri magice totalizante. De aici „se naște viața, se nasc oamenii, fructele și cerealele”200 și, de aceea, finalitatea inițiatică a binelui universal se atinge prin participarea directă a bovinelor năzdrăvane. Călăuzele către tărâmul sacru sunt alese pentru calitățile lor distinctive. Lupul psihopomp are o apariție fulgurantă, către destinația solară: „Vine lupu’ șî ia fata. Băiatu’ s-a luat după lup. Lupu a lăsat fata. Du-te șî mână, du-te și mână după
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de un ciung, într-un basm din Voia, Dâmbovița. Bucățică, un alt soț pierdut în sacru de nerăbdarea feminină, stă întrun palat solar spre care îl conduc un orb și un șchiop. Aceste personaje ilustrează prețul plătit în schimbul familiarizării cu tărâmul mitic, pierderea fUncțiilor obișnuite aducând după sine libertatea cunoașterii în grad superior. Animalele donator, chiar și atunci când aparțin infernalului, poartă semnul mutilării sacre. A fi șchiop implică și în acest caz un tribut plătit pentru lărgirea orizontului de percepție, sacrificiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aceeași categorie cu mreaja fetei prădate de peștele mitic, pentru că folosește aceeași magie a legării, o strunire vremelnică a răului. Atât bota, cât și straița trec împreună cu inițiatul în lumea morților, cu ajutorul sicriului - barcă a lui Charon, și personajele de pe tărâmul thanatic suportă efectul darurilor sacre (paznicul de la rai e băgat și el în straiță, iadul este evacuat la sosirea bătrânului). În zilele noastre obiceiul funebru de a transmite obiecte pentru viața de dincolo, atât pentru cel mort, cât și pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rituale de iarnă tânărul părăsea spațiul cosmic și intra întotdeauna pe drumul accesibil doar ezoteric, „Și-n sus că pleca,/ Pe munți se urca,/ Pe cerb că vedea” (București), în orațiile de nuntă traseul iese din neant și intră pe tărâmul uman, social: „Ș-am pornit la vânătoare./ Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoavele au căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu brazî și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sălbăticiei”. „Lăsarea” mai jos, în geografia umană, face să transpară gestul imediat următor inițierii. „Satele cu fetele”, la fel cu „horile de fete mari”, marchează atât reînscrierea în uman și acceptarea în societate, cât și alegerea miresei. Când vine de pe tărâmul celălalt, unde a săgetat cerbul sau a tăiat capul șarpelui, drumul eroului duce irevocabil spre aleasa lui. Traseul inițiatic nu este complet în absența miresei, funcția revelațiilor sacre este de a face cuplul să zămislească sub influența puterilor mitice și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care le compun, cu o susținere morfologică a sintagmelor devenite apelative. Denumirea calului Galben (de) Soare se întâlnește atât în colinde, cât și în basme, și face din pielea șargă a bidiviului o însușire solară directă. Numele fecioarei de pe celălalt tărâm dezvoltă adeseori rimă interioară și ritm, specifice organizării prozodice: Ileana Simziana, cosiță de aur, câmpu înverzește, florilenflorește. Lunga denominație amintește aici de abilitatea feciorului din colinde de a regenera câmpia și codrul spre beneficiul comunității tradiționale. Amândoi fac parte din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pădurili dă aur. A luat și el cracă, semn, ș-a băgat-o-n buzunar. A ajuns pă locuri năstămite, pă gârle năstămite. A luat șî el piatră năstămită”. Nici un alt gest nu trebuie consemnat pe acest itinerar halucinant spre tărâmul soarelui, succedarea acelo¬rași verbe lasă impresia unor acțiuni fulgerătoare, cadru după cadru se schimbă cinematografic pentru a împlini același gest hotărâtor la nivel inițiatic. Sosirea în cercurile concentrice ale sacrului și luarea spațiului în posesie sunt faptele menite la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și pielea unui berbec. Obiceiurile funebre ale acestui popor valorifică același rit, semn că inițiatul împarte cunoașterea cu cei morți, prin preluarea energiilor mistice de la animale. Fecioara ce se trezește în altă lume după somnul în carcasă a pătruns pe tărâmul thanatic pentru a avea revelațiile supreme. Basmele în care apare acest motiv se încadrează unui mental arhaic universal, atestat în Egiptul antic și în India, unde renașterea era mijlocită de „îmbrăcarea rituală a unei piei de animal”. Societățile secrete de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și bucurii, generate de reunirea familiei, de progresele certe ale fiecărui copil al nostru: reîncadrarea Silviei în ritmul școlii românești, reîntâlnirea cu foștii, colegi, cu foștii profesori, cunoașterea mai directă a preocupărilor școlarilor noștri Ionuț și Cătălin rămași încă pe tărâmurile Olteniei, care pe durata vacanței de vară ne făcuseră dovada progreselor lor în clasa a III-a. Ca să marcăm bucuria de a fi împreună, am reușit să ofer familiei o minivacanță la Predeal, evident, cu schiurile pentru a ne bucura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
primi la ei și a ne mângâia în nespusa noastră durere. Vom putea noi uita vreodată această dragoste frățească ? și vom putea mulțumi după cuviință lui Dumnezeu că, într-o vreme când nu mai puteam lucra la noi acasă pe tărâm cultural, am găsit aici putința de a fi măcar cât de cât folositori neamului ? Însăși foaia noastră, care vrea să aducă moldoveni, atât de însetați de cultura națională. Ei vin și ne cer ca în scrisul nostru să nu-i
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
care pătrunde scriitorul? Cu toate cele trei mă îmbăt nu chiar arareori. Iubesc însă bețiile line, fără căderi bruște, fără scufundări în tenebre, fără agresivitate, bețiile în care să plutești nu deplin lucid, dar nici dus cu totul pe alte tărâmuri, bețiile până la nivelul la care inspirația ajunge la apogeu, nu însă mai departe, când inspirația devine delir și mai rău decât dicteu automat. Ești un "înverșunat" membru și apărător al generației 80 pe care ai conturat-o în cărți de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai aproape de o familie așa cum a fost cea pe care am pierdut-o, a cărei absență din viața mea o regret. Și dacă ar fi să se repete întocmai, tot cu Mariana aș dori să-mi închei socotelile de pe acest tărâm. Ce e Botoșaniul pentru tine, un țărm sau un mod de eșuare? Când crezi că e pământ ferm, când crezi că e nisip alunecos? Te rog să argumentezi și într-un caz și în altul...! De ce o spun? Pentru că dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cineva care nu ne cunoaște bine limba? Îmi spunea Blaga, apreciindu-l în acea clipă din toată inima: "Arghezi e cel mai mare creator al limbii române". Se înșela oare? Dar, mă puteți întreba, "spațiul mioritic"? Nu e acesta un tărâm național ireductibil, un brand suprem al nației românești? Punând creatorului său o asemenea chestiune, acesta mi-a răspuns: "Spațiul mioritic nu e numai al nostru, îl au în bună parte și câteva popoare vecine". Vă rog să numiți sau chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mutat cu întreaga familie, 5 fete și un băiat, la Brașov unde a lucrat ca și înaintașii lui ca tâmplar de mobilă în atelierul propriu, fără angajați. În jurul anilor 1880-1890 toți strămoșii mei, cu excepția bunicului, au luat-o iar spre tărâmuri îndepărtate, lăsând în urma lor tot ce-au agonisit. Cei mai mulți au plecat spre America (spre Vest) ajungând în California, Nevada și Arizona, iar altă parte spre Brazilia unde sperau într-o viață mai bună, mai lipsită de vremurile tulburi de atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
grea, N-o iubește nimenea Cititorule duios, Nu mă judeca vârtos Că ne vede Dumnezeu Și-mi cunoaște... Oful meu. Dar iubirea ne unește Și credința ne Întărește Las Cartea ca mărturie Generației ce au să fie... Călătorind spre alt tărâm Unde-I Tatăl Ceresc Acolo să poposesc! Acum și-nainte de plecare Vă iert pe fiecare Dumnezeu să vă ierte! Și voi toți, va rog, Să mă iertați! Că nu știți În lume Cât stați! Ca să ne mântuim Trebuie sa
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
din tot ce piere cum să trăiești În veci. 34. Caută și vei găsi, bate și-ți va deschide, roagă-te că te va auzi și-ți va deschide ușa când nu te aștepți, deci răbdare până treci pe celălalt tărâm de viață. Când ai trecut s-a terminat viața de aici de pe pământ. Omul este ca o Carte se deschide și se-nchide! El este Înzestrat cu voință liberă. Ce bine ar fi să fie mereu deschis la Cuvântul Lui
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]