6,621 matches
-
lumina torțelor. Faraonul consulta Oracolul din Delphi și zeii blatiști de pe Sirius pentru a afla numele învingătorilor. Adversarii veneau din toate colțurile lumii,dar cei mai mulți erau din Roma,din Grecia,din Persia,din Palestina,din Dacia și din Namibia. In tribune se discuta politică agrară,se spărgeau capetele învinșilor și se ciocneau cupe cu vin. Vin grecesc,vin dacic și vin... slavii ! Intre două etape,faraonul se plimba cu corabia pe Nil.Sclavii vâsleau domol printre crocodili. Corabia era cucerită în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Noaptea-s paznic la..... MUZEU ! ÎNCĂ SE POATE! Rău ne-a fost....alaltăieri! Mult mai bine decît....ieri! Rău ca astăzi?!... N-am trăit! Ba da! Mâine! Înzecit! CÂND SCUZELE.. De ce-s tunși scurt, ori rași pe cap Aleșii naltelor tribune? -Ca mai ușor cenuș-a-și. ..pune, Când...scuzele nu mai încap! ARTĂ N-a pus geană peste geană, Trei nopți n-a dormit defel; A...,,lucrat" o...epigramă... Super!. De-a lui...Păstorel! EPIGRAMA Într-un arc ce-l încordezi, Prinzi
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
într-un luciu de apă, Proprietate a...numele-mi scapă, Trăia o societate mai joasă, mai 'naltă, Foarte pestriță Ca-n oricare baltă De peste tot; Bibanul Mitriță, Democrat ales...senator, Era cea mai înaltă fală a lor! Care adesea de la tribună, Pentru țară, județ și comună, A făcut treabă rea dar și bună: Votând despăgubiri în hrană și bani, Rar și pentru cei mai sărmani. Toți o duceau bine, fără foame sau frig, Iar din salariu ori... alt tip de câștig
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
a Universității "BabeșBolyai" din ClujNapoca în anul 1960. A lucrat ca profesoară de limba și literatura română și bibliograf, la Baia-Mare, iar din 1970, când s-a stabilit la Sibiu, s-a dedicat în întregime creației literare. A debutat în "Tribuna" din Cluj-Napoca, în 1971, iar editorial în 1972 la Editura "Cartea Românească", cu volumul de schițe și povestiri Sângele alb al pietrelor. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1979. A scris proze scurte, romane, cărți pentru copii, versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe urmă mă inviți, foarte politicos, să mă supun deciziei tale... Iartă-mă, dragul meu, dar nu am nici un chef să mai văd o dată ceea ce a trebuit să văd din copilărie... Crezi că nimeni nu ne urmărește cu binoclul din tribune, din balcoane? Nimeni nu ne Împarte În grupuri, nimeni nu ne dirijează de la capătul șirurilor de bănci? Nu sunt difuzoare care să ne Întărească ovațiile, nici arme automate, Îndreptate spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
speranță. Responsabilitatea care-i fusese pusă pe umeri era în parte grea, în parte ușoară. Câțiva au aplaudat. Un bărbat într-un costum de culoare închisă privea spectacolul prin lentila aparatului de fotografiat. Mă aflam acum în față, lângă mica tribună pe care stătea vorbitoarea. Sinistra cerință de succes și fericire împinge omul la concurența cu sine însuși, spunea ea, o întrecere în care cei mai mulți sunt sortiți să piardă. Oamenii sunt siliți să-și trăiască viața sub semnul nereușitei și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sarcina de partid de a se ocupa de presa ilegală în general și de "Scânteia" în principal. În 1943 este arestat, dar este eliberat după două zile. În septembrie 1944 este numit secretar general de redacție la ziarul Scînteia, de la tribuna căruia cere condamnarea la moarte, printre alții, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr și Pamfil Șeicaru. Soția sa, evreica Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului. Spuneam că nu am avut vreodată nici un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu sânge și sudoare în jumătate de secol, anunța disoluția societății noastre până la o atomizare convenabilă pentru a putea fi condusă în direcția dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă, între două reprize de despăduchere, zbiera versurile sale infecte de la tribuna ridicată ad-hoc în piața ceea, pentru cozile acestea de topor infecte. În corturile întinse în piață locuiau o mulțime de tineri fără căpătâi, care se distrau întreaga zi și noapte, având mâncare și băutură la dispoziție, plus 500 de lei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
valori. Au fost, în ceea ce mă privește, două evenimente: Marginea Imperiului, în 1981, un roman al lui Tudor Dumitru Savu și, iată, în urmă cu doi ani, Ktistai al lui Dan Tomorug. Savu era, în afara celor din redacția revistei clujene "Tribuna", un necunoscut; toți ceilalți credeam că e un tip din Deltă, de la Tulcea ori, poate, din Sulina lui Jean Bart. Despre Dan Tomorug, am aflat târziu că e un funcționar public în administrația locală, fără vreo legătură cu lumea literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin replica unui personaj, Caragiale lasă lucrurile așa cum sunt. Nimeni nu protestrază la formulările lui Farfuridi și Cațavencu pentru că toți cei din adunare sunt „niște Farfuridi și Cațavenci” în grade diferite, așa încât oratorii pot debita în continuare enormități. Coborâți de la tribună, aceștia devin mahalagii, fără pic de parlamentarism. Numeroase replici au devenit zicale, pentru că evoluția clasei le-a verificat definitiv: „să se revizuiască fără să se modifice”; „ai puțintică răbdare”; „onoarea de familist”; „a mânca sudoarea poporului”; „curat murdar”: „până când să
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
incult... Ha, ha, ha... Peste câteva ore, apare și Mircea. Direct de la Sala Palatului. Pe blocnotesul cu coperți roșii de pânză și hârtie lucioasă a desenat cefele, uneori profilurile activiștilor care notau conștiincios, pe același tip de blocnotes, indicațiile de la tribună. Zeci de miniaturi, demne de o expoziție. Își freacă mâinile de bucurie: le-a făcut-o! Dorin și Mircea. Umorul și rezistența (sau disidența?!) la români. * Primesc un telefon agitat: — Vino repede, a înnebunit Octav! Fii atentă, a pus portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
română, unde lucrez și acum, ca redactor principal. După 1989, am revenit în țară cu diverse ocazii, mi-am reluat activitatea publicistică. Sunt corespondenta revistei România literară în Germania, colaborez la Lettre Internationale, Dilema Veche, Dilemateca, Orizont, Idei în dialog, Tribuna, Vatra, Caietele Vieții Românești 1-3 (numerele tematice „Modelul german“). În 1997, volumul Ion Barbu și Paul Valery. Incidențele poeticului a apărut la editura Cartea Românească și a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. În 2002, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
asistent universitar (1999-2002) și lector universitar (din 2002) la Catedra de Literatură Universală și Comparată. Este membră a Uniunii Scriitorilor, a Asociației de Literatură Generală și Comparată și a Centrului de Cercetare a Imaginarului „Phantasma“. Colaborează la Apostrof, Steaua, Vatra, Tribuna și alte reviste literare. Întreține un blog de autor la adresa http://360.yahoo.com/mihaela ursa. O poveste de fată În 1989 aveam optsprezece ani și nu eram femeie în nici un fel. Ceea ce nu înseamnă că aș fi fost băiețoasă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
său sentimental! Știi ce? Să presupunem. Mai mult nu declar. Hai să ne culcăm și să nu visăm nimic, dar mai întâi bea-ți cafeaua, că se răcește. Era o fotografie a lui Igor Gherasimovici, cum stă îmbrăcat drăguț la tribuna oficială a stației de lansare. Era tânăr, încă aproape un copil, cu amintirile Crăciunurilor și ale supelor de găină pline de mărgele aurii în spate. Chipul lui cu dor de ducă era perfecțiunea întruchipată, roșeai dacă te uitai la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ceea ce cunoscătorii numesc "a doua vedere", locul ți se pare epurat de enigme. Din fericire, e soare, lumina după-amiezii aurește puțina iarbă rămasă în jurul pietrelor și, astfel, măcar melancoliile reușesc să fie ambigue. Ne strângem toți, sus, pe platou, în "tribunele" stadionului pe care s-au desfășurat jocurile delfice. Iarba e verde aici, neînroșită de intemperiile toamnei, și strălucește blând. Nu pot rezista ispitei de a încerca o "cursă"! Vreau să văd dacă rezist să alerg până la capătul stadionului și înapoi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
privea încordat, drept în soarele roșu al asfințitului, cu mâna streașină la ochi... Dar primăvara vremea e capricioasă... Sâmbăta următoare venea o ploaie cu chef de joacă. Tampoanele rugineau din nou. Rugineau și profilurile de metal, nituite, care susțineau acoperișul tribunei de dincolo de teren. Sus într-un colț rămăsese agățat un zmeu, ferfenițit după toți anii ăștia de război, c-o terfeloagă de coadă umedă, pe care vântul abia dacă o mai flutura, plictisit... Dar venea, special pentru spectacolul cu motociclete
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
le zvâcneau ritmic sub genunchi în timp ce intrau pe poarta larg deschisă... Fanfara străbătea peluza, dând ocol terenului, între groapa de sărituri în lungime și piciorul zidurilor dosnice de cărămidă roșie ale caselor din colonia Concordia și se oprea chiar lângă tribuna acoperită, pe un loc special îngrădit, unde aproape că nu ajungea soarele. De la înălțimea terasamentului liniei moarte, Rareș, ghemuit sus pe tampon, putea desluși afișul lipit pe poarta terenului Ileana, mare, roșu pe alb: CONCURS DE SĂRITURI CU MOTOCICLETA. ACROBAȚIE
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Venea dinspre tușă accelerând la maxim peste gazon. Roata din față zvâcnea în retragere pentru o clipă când ataca rampa, și era deja în aer când trecea prin cercul de foc. Se ridicau un cor de strigăte de entuziasm din tribuna acoperită, în timp ce roata din spate atingea în cădere gazonul și Datcu se cutremura tot pe arcurile motocicletei, victorios și teafăr, ridicându-și mâinile de pe ghidon. ...Venea din nou val-vârtej, în creștetul capului c-un pătrat de metal prins peste mască
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spate, agățați de ea c-un balans acrobatic și o porneau peste gazon drept spre centru, de-a lungul liniei de mijloc. Lucrători în salopete cenușii demontau ultimele bucăți de trambulină, cărându-le la marginea terenului, în timp ce ultimii spectatori părăseau tribuna. Încă și-acum mirosea în jur a metal încins și a eșapament. În mâna lui Radocea găleata zdrăngănea dogit a tinichea plesnită și îngroșată de ipsos vechi. Rareș, ai aflat de concurs? Literar, parcă... Sau cam așa ceva. Toată lumea zice c-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu motocicleta prin geam și cioburile se vedeau împrăștiate peste tot prin iarbă. Radocea se distra studiindu-i fața de aproape. După cum te holbezi la mine, s-ar zice că nu știai nimica... Hei, Rareș!... Fanfara Garnizoanei se îndepărta de tribună în pas mărunt și grăbit. Mărșăluia de-a lungul peluzei îndreptându-se spre ieșire. Rareș o vedea ca prin ceață... Sunete răzlețe zburau, luate de vânt, către calcanele înalte de cărămidă roșie ale caselor din colonia Concordia și de acolo
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
iute să se împrăștie dinspre estradă, stingând rumoarea până tot mai departe... Un stol de grauri se ridica speriat din livada lui Mihalcea și trecea în zbor, c-un fâlfâit mărunt și grăbit de aripi, pe deasupra terenului, dispărând dincolo de acoperișul tribunei. În viață, graurii zboară în stoluri! i se păru lui Rareș că aude răsunând la difuzoare vocea gravă a domnului Mocanu. Dar nu, directorul spusese: în viață, greul începe în școală!... Era și doamna Mușat pe estradă, parcă mai înaltă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un popor înzestrat! Iar acum nu ne mai lipsește nimic ca să ne împlinim destinul! Ne-am despărțit de trecut și am pornit să ne construim un viitor nou! Cu mâinile noastre!... Dincolo de mulțime, doi băiețandri fără nicio treabă ședeau în tribună, cu coatele rezemate șleampăt de genunchii rășchirați, surâzând ironic. Lor chiar că puțin le păsa despre ce campioni vorbea domnul Mocanu și puțin le păsa de numele pe care avea să le citească de pe listuța pe care tocmai o scotea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
directorului în mâna elevului campion. Veneau și alte nume, de care Rareș nu mai auzise până atunci... Enache... Sava... Deleanu... În vânt, uscat acum și mai ușor ca niciodată, zmeul agățat cu ani în urmă, pe la începutul războiului, de acoperișul tribunei, se zbătea cu neliniște, cu terfeloaga lui de coadă, înviorată ca o coadă de pisică nervoasă. ...Premiul la concursul literar... Cine altcineva ar putea să-l înmâneze dacă nu cea care s-a ocupat direct de acest concurs... și a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și doamna Mușat venea la microfon. Pe scăunel mai rămăsese un singur sul de hârtie legat cu panglică roșie. Rareș le vedea din spate pe cele două fete care chicoteau și-acuma una într-alta, în surdină. Dincolo de teren, în tribună, cei doi băiețandri priveau indiferenți. Rareș o vedea pe doamna Mușat vorbind la microfon. Dar ce tot spunea doamna Mușat? Ceva care stârnea fierbere în mulțime? Chiar lângă urechea sa îl auzea pe Radocea izbucnind indignat: Nu se poate!... Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și cămașa îi ieșea din pantaloni în timp ce se răsucea să se așeze cu fața la teren. Nu era nimeni. Nici stolul de grauri zburând pe deasupra terenului și nici Radocea nu-l striga de lângă stâlpul porții. Un nor negru se ridica peste acoperișul tribunei, de partea cealaltă a gazonului verde, stârnind adieri înfiorate. Venea ploaia și avea să ude din nou terfeloaga de coadă zdrențuită a zmeului agățat sus în colțul acoperișului, acum câțiva ani, la sfârșitul războiului. MARILENA ȘI MELISA " Poate vă-ntrebați
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]