8,223 matches
-
februarie 1914, semnată Stan Gh. Iosif, o elucu brație bengaliană dedi cată lui Tagore [...]. L-am Întrebat pe Kostya Rovine cum și de unde cunoaște, așa de tânăr, sanscrita și literatura veche indiană? Mi-a turnat o Întreagă poveste cu un unchi al lui care a călătorit prin India, convertindu-se la budism, și care l-a Învățat limba Vedelor, cele patru cărți sfinte atribuite revelației lui Brahma, zeul străvechi, creator al lumii, al tuturor zeilor și al ființelor, asociatul de mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
adunau ca la ele acasă, intrând prin ușa din dos a farmaciei lui de peste drum de Capșa, țigăncile florărese fru moase, ispititoare și curvance cu boierii, celebrate de Luchian În tabloul său faimos „Safta florăreasa“. Rozina fusese depravată de acest unchi al ei și, fiind alungată de familie, și-a luat lumea În cap ajungând șanteză la „Tana sachi“ din Iașii de acum patruzeci de ani, de unde a scos-o avocatul Alfons Herovanu, instalând-o În oraș pentru uz exclusiv. În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
era invi tata lui duminica.“ Mi-am adus aminte cu acest prilej că aceeași apreciere o făcuse și Cora Irineu În jurnalul ei: „Beldie are specialitatea locurilor interlope.“ Octav Onicescu a continuat: „Odată aveam niște musafiri la masă. Venise un unchi al tatălui meu, de 90 de ani, din Roman. Împreună cu noi era și dna Roiu, o prietenă a soției. În duminica aceea Însă a venit Beldie cu mașinuța lui de douătrei locuri și ne-a luat la plimbare. Am venit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
durerile facerii, o vedeai că se retrage din cârdul de lucrători și spunea semnificativ: „Mă duc până În grădină.“ Acolo năștea, singură, și apoi se Întorcea cu pruncul În brațe. Costică Beldie o admira pe mama Dina, ca și pe ceilalți unchi din Stroești, despre care povestea oricui avea timp să-l asculte. Prin Societatea Cultural-științifică „Stroești- Argeș“ s-a inițiat o amplă acțiune de valorificare a operei lui Constantin D. Beldie și de integrare a ei În literatura română. Au fost
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Beldie o urcase pe Cora Irineu pe un birou și-i spunea: Cora, dragă, ție Îți trebuia un bărbat cu mașină; să te ducă la sala de marmură cu mașina!“ Eugenia (Gigi), fata Olgăi, este de acord cu aprecierea că unchiul său era un crai. Ea este convinsă că „din cauza lui s-a sinucis Cora Irineu. Tot din cauza lui s-a sinucis și fata unui ban cher din Constanța pe care o cunoscuse În tren, precum și o altă fată pe care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parte, primul, cel care are patine și ține cu ele cârma: cârmaciul se remarcă prin agilitate, viteză de reacție. Ei bine, pe una dintre sănii, rolul de cârmaci îmi revine mie. Am primit în urmă cu un an de la un unchi din Brașov o pereche de patine nichelate, lucitoare și de atunci sunt privit cu alți ochi de prietenii mei, chiar și șeful nostru, Biță, un băiat mai mare care se bucură de respect și de o incontestabilă autoritate printre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de satisfacție, de promisiune, ce îl cuprinde pe un bărbat în preajma unei femei care-l atrage. Acum, deodată, a căpătat răspuns la toate dilemele sale: venirea lui aici i-o datora Irinei, ea se zbătuse pentru asta, apelase la acel unchi misterios, foarte suspus, despre care păstra de obicei tăcerea, ea mutase munții ca să-i obțină lui eliberarea, apoi își luase transferul din acel capăt de țară în acesta, numai pentru a fi, în sfârșit, cu adevărat, ei doi împreună, totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ceva de corectat. De adăugat sau de scos un nume de pe lista celor care trebuiau ajutați de Dumnezeu. Maică-sa era foarte minuțioasă cu cererile către Cel de Sus, minuțioasă și harnică. La masă luau loc - copii, părinți, bunici și unchi - cam zece persoane zilnic, iar maică-sa se îngrijea să fie toată lumea mulțumită. Masa era ca o rugăciune cu toate punctele de pe ordinea de zi rezolvate de Dumnezeu, mama fiind doar persoana care gestiona corect darurile. „Ce ciorbiță bună de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sunt foarte aproximative: „Cel mai mult ne-a plăcut aia cu popa care s-a bătut cu primarul“. În cele peste șase sute de pagini ale romanului Apostolii singurătății, incidentul care i-a reținut pe bunicul din partea soției și pe un unchi tot din partea eie relatat în treacăt, în câteva paragrafe, și privește doar atmosfera locului, nu firul principal al dramei. Și nici măcar nu e vorba despre o bătaie, ci despre o ciondăneală. Bunicul și unchiul s-au bătut însă cândva cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bunicul din partea soției și pe un unchi tot din partea eie relatat în treacăt, în câteva paragrafe, și privește doar atmosfera locului, nu firul principal al dramei. Și nici măcar nu e vorba despre o bătaie, ci despre o ciondăneală. Bunicul și unchiul s-au bătut însă cândva cu popa Iordache din sat și au impresia că romancierul acel moment îl evocă. „Trebuia să-i mut gura din loc popii - spune bunicul -, ca să scrie și băiatul ăsta al nostru măcar câteva pagini, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Iordache din sat și au impresia că romancierul acel moment îl evocă. „Trebuia să-i mut gura din loc popii - spune bunicul -, ca să scrie și băiatul ăsta al nostru măcar câteva pagini, să vadă lumea ce bandit de popă aveam.“ Unchiul, care a apucat să-i dea popii doar un picior în fund, se consideră nedreptățit: „O fi el scriitor mare, nu zic nu, dar uneori scrie aiurea. Tot satul a văzut cum l-am săltat pe popă de fund când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dintre care Într-una a zburat cu tot cu geantă În spate), o diaree persistentă și chiar faptul de a fi fost călcat În picioare de un cal. Ne aflăm În Villa Gesell, la nord de Mar del Plata, bucurîndu-ne de ospitalitatea unchiului meu și retrăind primii noștri 1 200 de kilometri - se pare că cei mai ușori, cu toate că ne-au creat deja un respect de neclintit față de distanțe. Habar n-avem dacă vom ajunge sau nu la destinație, dar știm că parcursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
rîde de planurile amănunțite pe care le făcuse pentru călătorie, conform cărora acum ar trebui să ne apropiem de sfîrșit, iar noi abia ce-am Început drumul. Am plecat din Gesell Încărcați cu legume și conserve de carne, „donate“ de unchiul meu. Ne-a rugat să-i trimitem o telegramă din Bariloche - dacă ajungem acolo -, așa Încît cu numărul ei să cumpere un bilet corespunzător la loterie, ceea ce ni s-a părut cam optimist. În replică, alții ne-au tachinat spunînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Ne-a luat două ore să schimbăm cauciucul (dar ne-am mișcat Încet, recunosc). După-amiaza tîrziu ne-am oprit la o fermă; printr-o rară coincidență, proprietarii acesteia, niște nemți foarte ospitalieri, l-au găzduit În trecut și pe un unchi de-al meu, călător Înveterat, pe ale cărui urme pornisem și eu. Ne-au dat voie să pescuim În rîul care trecea pe acolo. Alberto și-a lansat undița și, Înainte să apuce să se dezmeticească, s-a și trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ajungă În Venezuela, unde costurile de trai sînt mai mari decît aici, dar se plătește mult mai bine, ceea ce ar trebui să-i convină unui zgîrie-brînză (!) ca el. Apropo, dacă după ce trăiește aici o vreme tot mai e Îndrăgostit de unchiul Sam... dar să nu ne abatem de la subiect, tati poate citi printre rînduri. Chau. HACIA CARACAS În drum spre Caracas După ce ne-a pus Întrebări previzibile și inutile, după ce s-a fîțÎit cu pașapoartele noastre În mînă și le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai e murdar de la mine. Bănuim că din această discuție a prins ceva și o mătușă de-a criminalului cu care ne învecinam și a informat pe milițian. Oamenii din sat cunoșteau pe autorul crimei, dar pentru că acesta avea un unchi căpitan în securitate, organele de miliție care cercetau cazul au încercat să complice ancheta prin implicarea și a altor persoane pentru diluarea anchetei. După o anchetare degradantă, Ana a fost eliberată după două săptămâni petrecute în arestul Miliției regionale din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu putere evocatoare, reconstruind, din detalii exterioare sau lăuntrice, scene care par să se petreacă sub ochii cititorului. Este ca și cum ai asista la un film -în-film." Mirela STĂNCIULESCU Casa din Bumbăcari și familia: Lică, mama, Țuki, tata cu Bebi, Mircea, unchiul Vizireanu și Radu. La acoperitul casei: Țuki, Lică, Victor (Titi), Mircea, Axa Petrov, Radu. La săniuș cu tata, Silvica, Lică, Mircea și Victor (Titi). Pe o stradă în Cernăuți, mama, Mircea, Silvica și tata. Mama cu tata. Familia: tata, Mircea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
până la vrăjitorie. În această țară aflată dincolo de negura blocului meu de gheață, unde cărțile sunt oameni, unde bibliotecile sunt altceva decât cimitire pentru gând și faptă, acolo nu e nici o nerușinare în a-l vedea pe Cehov la fel de important cât unchiul Vania; acolo, muritorul Tolstoi e egal în drepturi cu nemuritorul Bezuhov; acolo Rebreanu e un personaj al lui Bologa, iar Balzac - creația supremă a lui Rastignac. Aici însă, pe telexuri, vibrează și azi situații balzaciene, intrigi balzaciene cu caractere balzaciene
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai ilizibile sate de pe harta României ale căror găini trebuia să fi făcut ouă de aur în cuibarele colectivizate preț de jumătate de secol. Mă uit la maldărul de cumpărături ale colegilor și mă întreb de ce n-am decât un unchi care pe deasupra trăiește la oraș. Aș vrea să le spun colegilor mei că între ilicit și declarația de avere tocmai se instalează un lung vid de putere! Mă trezesc cu șeful meu la ușă. — Trebuie să mergem urgent să apărăm
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
multe ore suplimentare după-masă... Pentru ilustrarea situației de atunci, îți voi povesti următoarea întâmplare: ne-am căsătorit, dar nu aveam locuință. În octombrie ne-am dus la primar și l-am rugat să ne repartizeze bucătăria de vară a unui unchi, care pleca în străinătate. „Dacă n-ai unde să stai, du-te acolo unde găsești locuință“. După două luni am avut un caz de deces în familie, mama, grav bolnavă, era la spital, și totuși mi s-a repartizat sectorul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în fiecare an în altă parte a casei, până când, destul de târziu, ne-a permis să ne stabilim în camerele unde mama locuiește și astăzi, după renovări și adăugiri aproape anuale. Oricum, spațiile noastre erau folosite oarecum la comun de către mătuși, unchi și verișori. Fratele meu și cu mine eram obișnuiți ca alții să ne strice cărțile și jucăriile, mama era obișnuită să ducă greul gătelilor și pregătirilor marilor sărbători de familie, întotdeauna copioase și nimeni nu se plângea de nimic. În
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cere, iar atunci când am spus că tata este ,,la fotbal la ședință”, mama a înțeles exact ce trebuia înțeles. Cred că a fost prima gafă pe care am comis-o. Mai țin minte că era iarnă, mă întorceam cu un unchi de pe malul Siretului, un râu înghețat, eram în căruță iar vântul mia luat la un moment dat căciula care a zburat undeva departe, iar eu m-am întors acasă fără căciulă. Când aveam 4 ani, părinții s-au mutat la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
aflat că individul respectiv se lăudase peste tot, ca să știe toți, că el era cel care ne distrusese o posibilă relație. Cu astfel de oameni am avut de-a face timp de 8 ani. Încă înainte de a mă angaja, un unchi îmi spusese: vezi că ăștia de la Securitate sunt cu ochi pe voi, să nu te apuci cumva să iei ceva de acolo. Oricum, eu nu aveam astfel de gânduri, eu voiam să fac ceva în viață. În situația în care
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
prin pasul Predeal, tot cu susnumitul conducătoriu care era acum cu întreaga familie peregrin spre Dobrogea și s-a împământenit în comuna Topologu, plasa Hârșova, jud. Constanța, ear eu am plecat din Topologu spre Bulgaria spre a-l afla pe unchiul meu Neculae Vodă dus de acasă de prin 1820 cu femee cu tot, fiind el feciorul lui Ion Vodă Crețul din Oprea Cârțișoara, aflându-l în comuna Gheorghenjic, județul Silistrei, cu o fată căsătorită și un fecior june. Acolo am
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Ion Vodă Crețul din Oprea Cârțișoara, aflându-l în comuna Gheorghenjic, județul Silistrei, cu o fată căsătorită și un fecior june. Acolo am stat câteva săptămâni apoi m-am întors la Topologu unde era mătușa sora mamei mele și a unchiului N. Vodă, «Mocanu», cum îi ziceau bulgarii și am dus și pe mătușa mea cu toată familia la unchiul spre a-i întâlni după 40 de ani de strinătate. După ani ce am stat prin Bulgaria și România unde am
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]