6,807 matches
-
la cocteiluri sau chefuri de zilele de naștere, când beau peste măsură, fumau peste măsură și se sărutau cu peste măsură de mulți tipi al căror nume și chip nu-l mai rețineau. Dumnezeule, i se părea că trecuse o veșnicie... șapte, opt ani i se păreau o viață întreagă. Acum nici tocurile pe care le purta nu mai erau atât de înalte (cum de altădată purtase ceva atât de inconfortabil?), iar barurile aglomerate cedaseră locul restaurantelor mai civilizate (slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ai auzi ceva, ai vedea ceva, totul ca un vis, un fel de părere, În care le știi pe toate, de unde vin, cum sunt făcute, unde se duc și adormi din nou liniștit cu degetul În gură. Așa Îți petreci veșnicia. Râzi și plângi, uneori, pentru toată jalea și bucuria lumii. Râzi și plângi, dormi și visezi, TU, care le știi pe toate, suflet bun la Dumnezeu. Totul se năruie dintr-o dată. Uiți din ce În ce mai mult. Aluneci. Lupți. Uiți totul. Foc Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la Început pur ca un Înger și prin urletul tău Începi să păcătuiești la 2 septembrie 1947. Incestuos vei suge prima lacrimă de lapte din sânul mamei, apă din apa casei tale părăsite. Și intri În cea de a doua veșnicie, cea de om, suflet bun la Dumnezeu. Într-o cetate veche din Ardeal cântă păsările toamnei prin Dumbravă. Maici neștiute În vecernie, la Păltiniș. Huruie tramvaiul galben spre Rășinari. Totul e luminos. Ai sosit și tu la masă. Îți vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
refuzi cu Încăpățânare această iarbă spurcată, chiar dacă stai apoi ceasuri Întregi, În genunchi pe coji de nucă sub masă. Pe masă Își dă pasențe madam Ursu, că vin americanii, că o să moară Groza, că Pauckerița e vampiră. Și așa o veșnicie, iad nesfârșit Înțepător. Te mântuie pocăința și Într-o bună zi scapi. Mama se Întoarce acasă de la maternitate. Ai de acum un frățior, te bucuri de el cât e de frumos, cât este de urât, și nu mai ești obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ta este mai tânără decât tine cu paisprezece ani trei luni și douăzeci și nouă de zile. Douăzeci și nouă. Eternă parolă a anului bisect. Norii plutesc, semn al pădurii pe cer... TU, mereu fericit, mereu nefericit, privind În ochii veșniciei. Ceva, cineva, te asigură că vei fi mântuit... Faceți și voi așa. Întâi socotiți câți ani aveți. Apoi gândiți-vă la anul 2000. Gândiți-vă la familia voastră, la cei din jur, gândiți-vă cu drag, fiți fericiți. În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
8 ani, o Întrebase pe mama ei prima oară despre ce era vorba În picturile ei și ce Însemnau formele și modelele ciudate din ele. Ronnie o așezase În poala ei și stătură amândouă de vorbă, părea că trecuse o veșnicie de atunci, despre tabloul la care lucra. —Cum te simți când te uiți la tablou? Întrebase Ronnie. Ruby Îi răspunsese că Îi plăceau culorile vii și că o făceau să se simtă fericită. —Asta e. Acum ai Înțeles. Dacă arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mamă adolescentă. Se dovedi că Jane avea zece frați și surori și că ea era cea mai mare dintre ei, mama ei făcând-o când avea 16 ani. Imediat, cele două femei Începură să discute de parcă se cunoșteau de-o veșnicie. Jane confirmă diagnosticul moașei. Adică astea sunt doar contracții pregătitoare? spuse Ronnie. Dar nu-mi aduc aminte să fi fost atât de dureroase la Ruby. Doctorița Îi mângâie mâna lui Ronnie și Îi zâmbi. Acum câți ani ai făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
treacăt fie spus, eu văd strecurându-se și ipoteza unui triplu auctoriat simbolic: autorul declarat, apoi Víctor Goti, care-și dezvoltă propriul riman încapsulat în Ceață, și în fine, Supra-Autorul divin în care toate acțiunile omenești se topesc în speranța veșniciei; 2. cea a protagonistului narației, Augusto (capitolele I-VII); 3. cea a personajelor (exclusiv, precizez eu) ca ființe fictive (VIII-XXX); 4. cea a protagonistului fictiv în confruntarea cu scriitorul (XXXI-XXXIII); și, în sfârșit, 5. realitatea textuală a protagonistului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și contururile îi erau iluminate ca de un soare în asfințit. M-a privit fix și mi-a spus: — Iată-mă din nou! — De ce vii? — Să-mi iau rămas-bun de la dumneavoastră, don Miguel, să-mi iau rămas-bun de la dumneavoastră până în veșnicie și să vă poruncesc, da, să vă poruncesc, nu să vă rog, să scrieți rimanul aventurilor mele... — E gata scris! — Știu, totul e scris. Și vin și ca să vă spun că ideea pe care ați avut-o de-a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vieții mele, istoria mea, îi determin să-și facă propriul roman, romanul care e viața fiecăruia dintre ei. Și vai lor dacă nu au un roman. Dacă viața ta, cititorule, nu e un roman, o ficțiune divină, un vis de veșnicie, atunci abandonează paginile acestea, nu continua să mă citești. Nu continua să mă citești deoarece îți voi provoca indigestie și vei fi silit să mă vomiți fără folos nici pentru mine, nici pentru tine. Și acum încep să-mi traduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iar. Jaizquibel-ul plânge acolo - măturat de uragan - din rărunchii-adânci ai Spaniei simt în mine cum te zbați. Tu, oglindă, Bidasoa, curgi pierzându-te-n ocean, câte vise-mi duci cu tine Domnului le duci în dar. Clopote Fuenterrabía, limbă-a veșniciei doar, tu unica bunătate-a Domnului mi-o porți în glas. Fă-mă, Doamne, clopot ție, clopot ție-adevărat, și-n războiu-acestor vremuri pacea-eternă-n groapă-mi dea! Și să ne întoarcem la relatare.] În aceste împrejurări și-n acea stare sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Orlando Furioso -, tăcut acum printre acele strungi de umbră, de tăcere și de pace. Și Jugo de la Raza i-ar uni în imaginația sa, în acea sacră imaginație a noastră care contopește veacurile și vastitățile pământului, care face din vremuri veșnicie și din câmpuri infinitate, i-ar uni pe Carlos al VII-lea și pe Carol cel Mare. Și cu ei pe bietul Alfonso al XIII-lea și pe primul Habsburg al Spaniei, pe Carlos I Împăratul, al V-lea al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
est obligé de s’arrêter à tout moment pour se contredire et se nier. Car il meurt.“ În spiritul lui Unamuno și în măsura în care, traducându-i retraducerea, i-am „mâncat“ cartea, metabolizându-mi-o, transformând-o într-un pas al muririi mele spre veșnicie, voi introduce în textul retradus de autor, împănat de propriile-i adăugiri, și fragmentele din secundul original francez, cu rol catoptric, omise sau ocolite de el. Folosesc pentru a marca această operație parantezele ascuțite: < >. Ofer astfel cititorului român tabloul complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în această situație, noi pur și simplu nu-l puteam găsi. Nu puteam să cădem de acord să facem doar jumătate de copil sau să ne luăm un cocker spaniel. Oare există cupluri, cupluri fericite care sunt împreună de-o veșnicie și care se hotărăsc să divorțeze din cauza asta? Ei bine, ce le rămâne de făcut? Vedeți, eu îl iubesc pe Mark, dar am o nevoie biologică de a avea un copil. Această nevoie și-a făcut loc în viețile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
înainte ca eu să termin propoziția. Și de ce n-ar fi făcut-o? Această cursă îi va furniza suficient material cu care să-și plictisească clienții săptămâni întregi de-acum încolo. Mi s-a părut că au stat înăuntru o veșnicie. Mark și Tally au plecat primii, iar eu m-am lăsat în jos pe scaun ca să nu mă vadă. Nu era nimic nepotrivit în felul în care s-au pupat la despărțire, dar asta nu însemna nimic. Șoferul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spun că sunt gravidă? O, nu, nu din nou. Mătușa Lynn era la mine la ușă cu bagajele. Numai că erau mai multe de data asta. Alfie parcase în fața casei mele după ce o lăsasem pe Lisa acasă. Ne luase o veșnicie s-o convingem să se urce în taxi și, în final, fusesem obligată să recurg la un șiretlic. Am sărit în fața taxiului urmărind mai degrabă cu plăcere cum celelalte mașini au frânat ca să oprească, aflându-ne la Wandsworth, unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
gust de cafea, chiar dacă știu că și ție îți plac. Îți mulțumesc pentru că ai zis că iei în considerare ideea întemeierii unei familii. Darul meu pentru tine este că m-am hotărât să mai aștept cu asta. Poate chiar o veșnicie. Rămâne de văzut. M-am întors acasă pentru totdeauna. Cu dragoste, Eu XXX M-a privit în ochi cu emoție și mi-a luat amândouă mâinile înainte să-mi șoptească tandru: — Speram să primesc un sistem Home Cinema, marca Sony
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
eu băgam caseta cu Towering Inferno, el a venit cu o tavă cu prăjituri, șampanie și o cutie mică. O cutie pentru inel. Nu pot să cred! Cât de conventional poți fi? am râs. Mi-ai cumpărat un inel al veșniciei pentru aniversare. Asta fac cuplurile normale. Nu ne mai rămâne decât să facem petreceri cu vin și brânză și să colecționăm bibelouri chinezești. Mark mi-a întins cutia zâmbind misterios. — Nu ai de gând s-o deschizi? a întrebat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
el. Am luat cutia și am desfăcut fundița cu care era legată. Am ridicat capacul și m-am uitat înăuntru. Cum am putut să cred vreun moment că poate fi convențional? Bineînțeles că nu mi-a dăruit un inel al veșniciei. Înăuntru era un bebeluș din jeleu. —E cea mai bună veste pe care am primit-o în ultima vreme, a zis Mark în timp ce treceam revista de la unul la altul. Cu cât o mărităm mai repede pe Maria, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mine mă văd, așa cum ne învățaseră, târâș sub un Panther. Și încă un soldat, poate tanchistul, trăgătorul sau comandantul tancului, măsoară sub burta acestuia libertatea solului. Cizmele noastre se ating. În stânga și dreapta suntem apărați de șenile. Trei minute, o veșnicie poate să cânte orga. Cotropit de frică, mă piș în pantaloni. Pe urmă tăcere. Lângă mine un clănțănit din dinți, cu multe strofe. Adineaori, ba nu, înainte ca orga să-și fi terminat piesa de concert, atunci a început clănțănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
meu către toți oamenii care coborau din autobuz, care voiau să plece cu autobuzul la Bergheim. Dar eu nu mai eram băiatul pe care el îl condusese la gara centrală din Danzig, când multe dintre bisericile orașului alcătuit ca pentru veșnicie mi-au bătut din toate clopotele la despărțire. Autoritățile administrative îi instalaseră pe ai mei la un țăran. Această constrângere era necesară, căci rareori se întâmpla ca refugiații și evacuații să fie primiți de bună voie. Mai ales acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ce ușor ne-a venit, ca și când o întreagă existență anterioară am fi exersat împreună. O pereche reușită parcă dintr-o inspirație divină. În mijlocul dansatorilor, ocupam spațiu. Abia dacă am observat că eram priviți. Am fi putut dansa așa o mică veșnicie, deschis și strâns, cu scurte priviri și ușoare strângeri de degete, separat, spre a ne regăsi, împerecheați în rotire, pe picioare care voiau asta, numai asta: jucăuș sau grav, să se despartă și să fie din nou una, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la celebritate era, În septembrie 1938, aproape un incognito. Revelarea sa se datorează calificaților oameni de litere din remarcabilul juriu care a anulat În acel an concursul literar al Editurii Inoportune. Tema concursului a fost, după cum se știe, clasicismul și veșnicia rozei. Au muncit pe brânci pene și condeie; au mișunat semnături de anvergură; s-au putut admira tratate de horticultură scrise În alexandrini, dacă nu și În decime și ovillejos; dar totul a pălit În fața oului lui Columb prezentat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trebuie să vă agitați. Fiecare sistem este redundant. Putem rămâne fără electricitate, putem pierde aerul sau toată apa potabilă și putem sta liniștiți timp de o sută treizeci de ore. O sută treizeci de ore nu i se părură o veșnicie lui Norman. Făcuse calculul În gând: cinci zile. Nici cinci zile nu păreau prea multe. Când intrară În cilindrul următor, luminile se aprinseră singure. Cilindrul C cuprindea spațiile de locuit: paturi, toalete, dușuri („apă caldă din belșug, o să vedeți“). Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nopților de nesomn, sau în vise ce își deapănă nefirescul alintat, plânsu-mi este prieten. Tresar mângâiata de mână Creatorului, gata oricând să-mi liniștească bătăile inimii adunându-le la piept, într-un gest definitiv și simplu. Prea simplu pentru o veșnicie, Prea complicat să îl pot pricepe.
?n pas cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83267_a_84592]