5,999 matches
-
Metodele MFN pentru modelarea curgerilor turbulente sunt absolut necesare la modelarea schimbului de căldură prin convecție. Transmiterea căldurii prin radiație ridică dificultăți, deoarece ecuațiile transmiterii căldurii prin radiație sunt ecuații integrale, de forma: unde formula 31 este intensitatea radiației, formula 32 este vectorul de poziție, formula 33 este vectorul de direcție, formula 34 este lungimea drumului parcurs, formula 35 este direcția disipației, formula 36 este coeficientul de absorbție, formula 37 este indicele de refracție, formula 38 este coeficientul de disipație, formula 39 este constanta Stefan-Bolzmann, formula 40 este temperatura locală, formula 41
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
turbulente sunt absolut necesare la modelarea schimbului de căldură prin convecție. Transmiterea căldurii prin radiație ridică dificultăți, deoarece ecuațiile transmiterii căldurii prin radiație sunt ecuații integrale, de forma: unde formula 31 este intensitatea radiației, formula 32 este vectorul de poziție, formula 33 este vectorul de direcție, formula 34 este lungimea drumului parcurs, formula 35 este direcția disipației, formula 36 este coeficientul de absorbție, formula 37 este indicele de refracție, formula 38 este coeficientul de disipație, formula 39 este constanta Stefan-Bolzmann, formula 40 este temperatura locală, formula 41 este funcția de fază, iar
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
clasică a formulei depinde de proiecția vitezei sursei pe direcția de observare, ceea ce dă rezultate diferite pentru orientări diferite. În consecință, pentru un obiect ce se mișcă sub un unghi "θ" față de direcția sursă-observator (unghiul zero corespunde situației în care vectorul viteză al sursei este coliniară cu direcția de observare), forma completă a efectului Doppler relativist devine: și pentru mișcarea ce are loc doar de-a lungul direcției de observare (θ = 0°), ecuația se reduce la: Pentru cazul special al sursei
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
în rețea a mai multor persoane la același document precum și adnotări sau comentarii în document. Altă noutate este posibilitatea de afișare simultană a mai multor pagini. De asemenea s-a îmbunătățit substanțial importul și afișarea imaginilor în format *.svg (Scalable Vector Graphics) și a documentelor în format *.odt (OpenDocument Format) și *.docx (Office Open XML). În data de 29 octombrie 2009 a fost lansată și versiunea portabilă pe USB "AbiWord Portable 2.8.1"., pentru ca la 18 februarie 2010 să fie
AbiWord () [Corola-website/Science/316955_a_318284]
-
într-un spațiu tridimensional, o dreaptă și un plan sau două plane pot fi paralele; în general, într-un spațiu euclidian "n"-dimensional, un spațiu "m"-dimensional și un spațiu "n−1"-dimensional (cu formula 1) sunt paralele dacă nu au vectori în comun. În spații neeuclidiene, dreptele paralele sunt cele care se intersectează doar la limită la infinit. Simbolul pentru paralelism este formula 2 . De exemplu, formula 3 arată că dreapta "AB" este paralelă cu dreapta "CD". În setul de caractere Unicode, semnele
Paralelism () [Corola-website/Science/325476_a_326805]
-
q", "q"..., "q") sunt două puncte într-un spațiu euclidian "n"-dimensional, atunci distanța de la "p" la "q", sau de la "q" la "p" este dată de: formula 2 (1) Poziția unui punct într-un spațiu euclidian de dimensiune "n" este un vector euclidian. Astfel, "p" și "q" sunt vectori euclidieni, cu originea în originea spațiunui, și cu vârful indicând cele două puncte. Norma euclidiană a unui vector măsoară lungimea vectorului: unde ultima ecuație implică produsul scalar. Un vector poate fi descris ca
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
un spațiu euclidian "n"-dimensional, atunci distanța de la "p" la "q", sau de la "q" la "p" este dată de: formula 2 (1) Poziția unui punct într-un spațiu euclidian de dimensiune "n" este un vector euclidian. Astfel, "p" și "q" sunt vectori euclidieni, cu originea în originea spațiunui, și cu vârful indicând cele două puncte. Norma euclidiană a unui vector măsoară lungimea vectorului: unde ultima ecuație implică produsul scalar. Un vector poate fi descris ca fiind un segment de dreaptă ce leagă
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
de: formula 2 (1) Poziția unui punct într-un spațiu euclidian de dimensiune "n" este un vector euclidian. Astfel, "p" și "q" sunt vectori euclidieni, cu originea în originea spațiunui, și cu vârful indicând cele două puncte. Norma euclidiană a unui vector măsoară lungimea vectorului: unde ultima ecuație implică produsul scalar. Un vector poate fi descris ca fiind un segment de dreaptă ce leagă originea spațiului euclidian cu un punct din acel spațiu. Dacă se consideră că lungimea acestui segment este de
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
Poziția unui punct într-un spațiu euclidian de dimensiune "n" este un vector euclidian. Astfel, "p" și "q" sunt vectori euclidieni, cu originea în originea spațiunui, și cu vârful indicând cele două puncte. Norma euclidiană a unui vector măsoară lungimea vectorului: unde ultima ecuație implică produsul scalar. Un vector poate fi descris ca fiind un segment de dreaptă ce leagă originea spațiului euclidian cu un punct din acel spațiu. Dacă se consideră că lungimea acestui segment este de fapt distanța dintre
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
dimensiune "n" este un vector euclidian. Astfel, "p" și "q" sunt vectori euclidieni, cu originea în originea spațiunui, și cu vârful indicând cele două puncte. Norma euclidiană a unui vector măsoară lungimea vectorului: unde ultima ecuație implică produsul scalar. Un vector poate fi descris ca fiind un segment de dreaptă ce leagă originea spațiului euclidian cu un punct din acel spațiu. Dacă se consideră că lungimea acestui segment este de fapt distanța dintre puncte, devine clar că norma euclidiană a unui
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
poate fi descris ca fiind un segment de dreaptă ce leagă originea spațiului euclidian cu un punct din acel spațiu. Dacă se consideră că lungimea acestui segment este de fapt distanța dintre puncte, devine clar că norma euclidiană a unui vector este doar un caz particular de distanță euclidiană: distanța euclidiană între origine și punct. Distanța între "p" și "q" poate avea direcție (de ex., de la "p" la "q"), și deci poate fi și ea reprezentată printr-un vector, dat de
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
a unui vector este doar un caz particular de distanță euclidiană: distanța euclidiană între origine și punct. Distanța între "p" și "q" poate avea direcție (de ex., de la "p" la "q"), și deci poate fi și ea reprezentată printr-un vector, dat de expresia formula 4 Într-un spațiu tridimensional ("n"=3), aceasta este o săgeată de la "p" la "q", care poate fi privită ca fiind poziția lui "q" relativ la "p". Distanța euclidiană între "p" și "q" este doar norma euclidiană a
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
mulțimea tuturor stărilor dinamice ale sistemului cu un singur grad de libertate, numit "planul fazelor" iar un punct, de coordonate formula 4 din acest plan, reprezintă starea formula 5 a sistemului. Membrul drept al sistemului de mai sus, definește un câmp de vectori pe planul fazelor, numit "câmpul vectorial al vitezelor". Soluția sistemului este o "mișcare", definit analitic prin funcționala formula 6 a stării sistemului în planul fazelor pentru care "viteza de mișcare a stării" este egală în fiecare moment cu vectorul vitezei în
Fază (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/325915_a_327244]
-
câmp de vectori pe planul fazelor, numit "câmpul vectorial al vitezelor". Soluția sistemului este o "mișcare", definit analitic prin funcționala formula 6 a stării sistemului în planul fazelor pentru care "viteza de mișcare a stării" este egală în fiecare moment cu vectorul vitezei în acel punct (în care se află starea la momentul considerat. Soluția formula 7 este definită pe toată semiaxa pozitivă (axa timpului); pentru „comoditate”, se poate extinde definirea pe întreaga axă reală. Imaginea unei asemenea aplicații se numește "orbită" sau
Fază (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/325915_a_327244]
-
de clasă formula 11. Folosind teoria ecuațiilor diferențiale ordinare se demonstrează că prin oricare stare (punct al planului fazelor) trece o orbită și numai una singură. O orbită se poate reduce la un singur punct, numit "poziție de echilibru" în care vectorul viteză în planul fazelor este nul. Pentru un sistem cu un grad de libertate, legea conservării energiei mecanice permite ușor determinarea orbitelor. Pe fiecare orbită, valoarea energiei totale este constantă, motiv pentru care fiecare orbită (traiectorie) reprezintă o mulțime unică
Fază (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/325915_a_327244]
-
În electromagnetism, inducția electrică este o mărime fizică vectorială definită ca fiind produsul dintre permitivitatea electrică a mediului și vectorul intensitate a câmpului electric: Unitatea de măsură este coulombul pe metru pătrat: Valoarea inducției electrice a unui câmp electric generat de o sarcină punctuală "q" într-un punct situat la distanța "r" de acesta este: Deci în cazul dielectricului omogen
Inducție electrică () [Corola-website/Science/324968_a_326297]
-
Cel mai important rezultat al celor două metode independente constă în stabilirea relației exacte a cuantificării energiei oscilatorului în deplină concordanță cu previziunile anterioare ale lui Planck. În mecanica cuantică, ecuația Schrödinger temporală corespunzătoare hamiltonianului clasic este Pentru oscilatorul unidimensional, vectorul de poziție formula 5 se înlocuiește prin coordonata formula 6 , iar operatorul formula 7 (laplaceanul) prin derivata parțială de ordinul doi în raport de coordonata formula 6 : formula 9. Potențialul câmpului de forțe în care este plasată particula este în acest caz: formula 10. Se găsește
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
și una "temporală"; fie formula 19 partea spatiala si formula 20 partea temporală a soluției, cu aceste notații soluția se scrie Soluția formula 19 este rezolvarea ecuației Schrödinger atemporale scrisă în scara formula 22 respectiv, în notația ket (Dirac): Aceasta este o ecuație cu vectori și valori proprii pentru care valorile proprii formula 23 se obțin prin identificarea factorului temporal din expresia (2.7.1) cu forma valabilă pentru orice funcție de undă: Prin urmare se găsește formula binecunoscută: Această expresie se află în concordanță cu ipoteza
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
respectiv "metoda polinomială" datorată lui Sommerfeld, permite găsirea sistemului complet de funcții proprii care redau comportamentul oscilatorului și obținerea relației de cuantificare a energiei oscilatorului. În mecanica cuantică, ecuația Schrödinger temporală corespunzătoare hamiltonianului clasic este prin definiție: Pentru oscilatorul unidimensional, vectorul de poziție formula 3 se înlocuiește prin coordonata formula 4, iar operatorul formula 5 (laplaceanul) prin derivata parțială de ordinul doi în raport de coordonata formula 4: formula 7. Potențialul câmpului de forțe în care este plasată particula este în acest caz: formula 8. Se găsește
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
a soluțiilor, atunci se poate scrie soluția scriindu-se prin expresia formală formula 85 (1.24.2). Soluția formula 83 (1.24) este rezolvarea ecuației Schrödinger atemporale scrisă în scara formula 81 respectiv în notația bra-ket (după Dirac): Aceasta este o ecuație cu vectori și valori proprii pentru care valorile proprii formula 88 se obțin prin identificarea factorului temporal din expresia (1.24.1) cu forma valabil pentru orice funcție de undă Prin urmare se găsește formula binecunoscută: Această expresie se află în concordanță cu ipoteza
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
face ca stelele să nu mai fie vizibile, lucru aparent nesemnificativ, dar care se dovedește a fi elementul central al acțiunii. În roman, un proces fizic al creierului uman este responsabil de colapsarea funcțiilor de undă cuantice ale sistemelor în vectori și valori proprii. Observările făcute de oameni asupra universului i-au redus acestuia diversitatea și potențialul (de exemplu, o stea nu mai poate fi altceva decât un enorm cuptor cu alimentat cu fuziune nucleară, așa cum l-au observat astronomii). Se
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
o organizație ce dezvoltă o modalitate neurală de a inhiba colapsarea funcțiilor de undă. Această modalitate permite utilizatorului să nu mai fie un observator în sensul mecanicii cuantice, ci să existe în diferite stări în același timp, alegând după preferințe vectori și valori proprii din gama de posibilități în timpul perioadei cât funcțiile de undă sunt colapsate. Investigatorul ajunge să fie controlat de organizație prin instalarea forțată a loialității în creierul său. El se întâlnește ulterior cu alte persoane loiale organizației, care
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
organizația. Un membru al acestor loialiști infectează întreaga omenire cu softul. În mod normal, nici microorganismele, nici nanomașinile implicate în instalarea neurală nu pot supraviețui multă vreme în afara corpului uman, dar în acest caz loialistul a folosit un control al vectorilor și valorilor proprii care le-a modificat proprietățile. Drept consecință, cauzalitatea este modificată pe întreg globul, iar oamenii neantrenați, care nu știu ce să facă cu libertatea nou dobândită, alterează realitatea, iar stelele reapar pe cer.
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
semnificațiile unor simboluri folosite în calculul vectorial. Pentru un câmp vectorial formula 1, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp scalar. Pentru un tensor formula 3, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un vector. Mai general, divergența unui tensor de ordinul "n" este un tensor contractat de ordinul "n-1". Pentru un câmp vectorial formula 1, rotorul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
unui câmp scalar se scrie: Se poate defini gradientul unui câmp vectorial, dar numai într-un sistem de coordonate oblice, adică într-un sistem de coordonate în care axele nu sunt perpendiculare două câte două. Altfel se obține divergența unui vector. Pentru un câmp vectorial în coordonate oblice formula 1, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un tensor. Acest tip de calcul nu este preferat, datorită complicațiilor matematice foarte mari. Rotorul unui gradient al "oricărui" câmp scalar formula 13
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]