65,481 matches
-
Deși vorbeau la telefon aproape zilnic, Victoria suferea foarte tare de dorul lui taică-său, găsind-o uneori plângând cu mânuțile ei ca două pâinișoare albe în fața unei icoane, rugându-se în legea ei ca tăticuțul ei să vină sănătos acasă. De cele mai multe ori, Carlina refuza să vizualizeze imagini din viața acestei copile, puteau să îi aducă suferință. Intrase într-un joc existențial care pentru ea părea complicat. Nu putea schimba deocamdată nimic din toate câte se întâmplau. M. Speranțe și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
refuza să vizualizeze imagini din viața acestei copile, puteau să îi aducă suferință. Intrase într-un joc existențial care pentru ea părea complicat. Nu putea schimba deocamdată nimic din toate câte se întâmplau. M. Speranțe și decizii Când plecase de acasă, Nicky împumutase o sumă de bani dintr-o bancă. Nu reușise să își plătească ratele la timp, rămânând restanță. Banca îi luase aproape toate lucrurile de valoare din casă. Era o nesăbuință a tinereții lui, să facă împrumut fără nici o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se lovesc mai tare se sfărâmă în mii de bucăți. Afară era o vreme încântătoare numai bună pentru a te face să gândești la cele mai îndrăznețe vise. Soarele aurea pretutindeni cu strălucirea lui. Aerul era înmiresmat, deși părea uscat. Acasă la ei se simțea o anumită îngrijorare. Carmen îl cunoștea destul de bine pe Nicky. Era ambițios, puternic, curajos dar lipsa lui de comunicare cu ea și cu Victoria era de natură să o neliniștească. Când se întoarse prima oară acasă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Acasă la ei se simțea o anumită îngrijorare. Carmen îl cunoștea destul de bine pe Nicky. Era ambițios, puternic, curajos dar lipsa lui de comunicare cu ea și cu Victoria era de natură să o neliniștească. Când se întoarse prima oară acasă adunase destui bani pentru a începe o afacere profitabilă, dar în mai puțin de douăzeci și patru de ore îi pierduse la jocuri de noroc. Plecase din nou de acasă, iar acum nu mai primea vești de la el. Se aplecă peste fereastra
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Victoria era de natură să o neliniștească. Când se întoarse prima oară acasă adunase destui bani pentru a începe o afacere profitabilă, dar în mai puțin de douăzeci și patru de ore îi pierduse la jocuri de noroc. Plecase din nou de acasă, iar acum nu mai primea vești de la el. Se aplecă peste fereastra din bucătărie și scrută din ochi tot învălmășagul străzii. În fața acelei priveliști lăsă să-i scape un oftat puternic. Ar fi vrut să îi atingă umărul când plecase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acum nu mai primea vești de la el. Se aplecă peste fereastra din bucătărie și scrută din ochi tot învălmășagul străzii. În fața acelei priveliști lăsă să-i scape un oftat puternic. Ar fi vrut să îi atingă umărul când plecase de acasă sau să îl fi văzut printre cei care mergeau în sensuri opuse pe strada pavată ce se întindea sub privirea ei. Sălășuind în ea o dorință arzătoare, superioară, se întoarse brusc și atinse cu buzele obrazul fin al Victoriei. O
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
meu. Va fi al unei alte femei. Am așteptat atâta timp vești de la el...încât voi mai aștepta. Ce pot face și nu fac? Poate într-o zi voi pleca să îl caut. Sunt sigură că nu o să mai vină acasă. Cunosc multe cazuri asemănătoare. Dar de ce să nu mai vină? Nu i-am greșit cu nimic. Mi-am apărat ce era al meu! Oare să fie vorba de alta? Știu cât de mult îi plac aventurile. Cine știe cu cine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care avea atâta nevoie să o crească pe Victoria. Niciodată fulgerul nu lovește în același loc, dar Nicky lovea acolo unde mai lovise de atâtea ori. Când îl văzuse că apare după atâta așteptare, când era gata să se întoarcă acasă, simți prin trupul ei acei fiori de gheață care îi cunoștea iar o sudoare rece îi năpădi tâmplele. - La ce m-ai chemat să vin la tine? Să văd cât de nemernic ești? - Te-am așteptat! Am venit după tine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din restaurant toți trei se urcaseră într-o mașină iar când anjusenseră în fața garsonierei coborî din mașină numai Carmen. Nicky vrând să se salveze din situația în care se afla motivă faptul că trebuie să o ducă și pe Julia acasă, locuind mult mai departe. În noaptea aceea, Carmen nu închise nici un ochi. Cine ar fi putut dormi în circumstanțele de față? Îl așteptase toată noaptea de pe undeva să apară. Așternutul era vechi și șifonat demult. Nu îndrăznise să se facă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Carmen nu îi mai văzuse nici pe unul a doua zi și nici în următoarele zile. Se prezentă la ea o persoană care era prieten cu Alin și o informă că Nicky este ocupat și nu poate să mai ajungă acasă. Va trebui să își facă bagajul și să meargă undeva la munte. Acolo avea să îl întâlnească pe Alin, care și el avea intenția să se întoarcă în țară să își rezolve diferite probleme care nu puteau fi amânate. Degeaba
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unui standard de viață nenorocită? Alergase după un vis ca mulți alții la vremea aceea, după revoluție și nu se pierduse în vicii sau în goluri fascinante, deși unii apropiați și chiar rude îl credeau o mizerie pentru că plecase de acasă și nu rămăsese acolo unde credeau că îi este locul. Izbutise să iasă triumfător din întunericul în care bâjbâise, ajungând la lumina care îl chemase. Pomii erau arămii, semn că venise toamna și aici în vestul țării. Gânduri lipsite de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vieții și nu rege. Vreau să le demonstrez că voi fi rege, și nu orice rege. Dacă știi să te conduci nu ajungi unde vor alții. Iți aduci aminte mamă, când eram la școală, prin clasa a cincea și veneam acasă și îți spuneam: „Mamă, aproapte toți colegii mei fumează!”, iar tu îmi spuneai: „E ușor să faci ce fac alții, e mai greu să faci ce nu fac ei”! A fost o lecție de viață. - Mă bucur că-ți amintești
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
își luase la revedere pe rând de la toți cei dragi iar când ajunsese la prietena ei Miruna, aceasta începu să plângă. - Nu mai plânge. Nu plec peste hotare și nici la un alt capăt de țară! O să vin în vacanță acasă și nu numai, chiar și în weekend. O să mai fim împreună. Vom merge la aceeași facultate. Nu așa am stabilit? - Se dădu un pas îndărăt, tăcu de parcă ar fi considerat că vorbise prea mult, păstrând un moment de tăcere și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
devotate pentru copilul ei? Îi voi simți lipsa și îmi va fi tare dor de ea. Pentru binele ei, să studieze la școli mai bune, mă voi sacrifica. P. O iubire pătimașă Nicky nu uitase niciodată ziua când plecase de acasă. Nici lucrurile mărunte care au dat sens vieții sale. Nu uitase nici credința sa ortodoxă moștenită din moșistrămoși, aprindea din când în când lumânări și se închina la altare. Perseverența lui constituia un factor esențial în vremurile de criză. După
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
le gestionă ca o bancă secretoasă fără a se atinge de un șfanț. Nicky cumpărase multe acareturi, imobiliare și chiar pământuri. Înainte de a se întoarce definitiv în țară merse într-o vacanță la mare împreună cu Julia, intenționa să o aducă acasă pentru totdeauna. Ea trebuia să renunțe la munca ei definitiv. O ținu de mână mai tot timul, o trase aproape de el până își atinseseră buzele sărutându-se fără a se jena de curioșii din preajma lor, iar Nicky începuse din nou
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nou: - Spune-mi, iubirea mea, accepți să rămâi cu mine pentru totdeauna? Ea rămase cu privirea în gol și nu 316 putea să își dea seama cât era de adevărat și se trezi întrebându-l instantaneu. - Nu mai este nimeni acasă cu tine? - Sunt singur. Dar de astăzi nu vreau să mai am voie să spun așa ceva. Voi fi cu tine. Mai târziu, când încep școlile intenționez să o aduc și pe fiica mea Victoria să urmeze studiile în capitală. Sunt
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înainte de a părăsi marea se duseră prin magazine și făcuse cumpărături. Cumpărase cadouri pentru fiecare. O conduse într-un apartament foarte bine pus la punct și cu toate utilitățile. Descuie ușa apartamentului cu emoții apoi zise bucuros: - Bine ai venit acasă, doamna mea! După cum vezi, aici locuiesc. În momentul asta nu pot să îți ofer altceva. Te rog să te simți ca la tine acasă. Sună cineva la ușă, era portarul care îi aduse un buchet de flori comandat de Nicky
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
punct și cu toate utilitățile. Descuie ușa apartamentului cu emoții apoi zise bucuros: - Bine ai venit acasă, doamna mea! După cum vezi, aici locuiesc. În momentul asta nu pot să îți ofer altceva. Te rog să te simți ca la tine acasă. Sună cineva la ușă, era portarul care îi aduse un buchet de flori comandat de Nicky, în secret. Întinse buchetul spre Julia oferindu-i-l împreună cu un sărut. Ea prinse o floricică din buchet, o desfoi agale jucânduse copilărește „mă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mama! - Bineînțeles!, se grăbi să îi răspundă, să nu se răzgândească. - De ce v-ați despărțit voi doi? Cine a greșit mai mult? Tu sau mama? - Oamenii la o anumită vârstă iau alte hotărâri. Uite așa le vine să plece de acasă ca niște adoloscenți, să nu mai dea socoteală nimănui de ceea ce fac, unde se duc și ce gândesc. Principalul lucru e să ai grijă să nu cazi întrun gol conștient. E bine să te curăți de toxinele vieții și de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
surprins! Ești neschimbată. - Cum?! - Am vrut să îți spun că arăți bine și ești tot atât de frumoasă, așa cum ai fost mereu. Știam că ești dincolo, peste graniță. Când ne-am despărțit, acolo ai plecat. - Da. Așa este. Dar m-am întors acasă ca tot românul de Sărbători. Se apropie Sfintele Paști și am venit să îmi văd nepoții, pe Victoria și pe Andrei-Alinandru. - Nu ne-am mai văzut de foarte mulți ani! Te găsesc neschimbată. Parcă pentru tine timpul sa oprit în loc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tâmpenii, enormități și ratări. Cum să nu te gândești la asta când scrii ? 3. îmi doresc foarte tare să produc o sâcâială, un disconfort în spectator. Pentru un spectator, e greu de acceptat că, în loc de entertainment, primește o temă pentru acasă. De aceea, mulți dintre ei, tocmai pentru a-și pune comoditățile la adăpost, vor prefera să se declare ”agresați”. 4. M-am întrebat și eu, în aproape aceiași termeni, și n-am ajuns la vreo concluzie. Mi s a zdruncinat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Nina (Daniela Nane), dar cu apartamentul ăsta e-o chestie, ceva scenaristico-paranormal : de cum intră, toți se reped afară din el : ba la spital (Imola e nsărcinată), ba la biserică (Imola e nemăritată), ba la amândouă. Marinică (Cristi Iacob) se întoarce acasă, dar întotdeauna cineva se pregătește să-l scoată de acolo, și-așa se face că, la un moment (dramatic) dat, el pleacă pentru totdeauna, sfârșind ars de viu la Crematoriul Cenușa Martore tăcute ale evenimentelor, patrupedele privesc trist. Dacă mă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se pune altfel : a fost, n-a fost... oare mai contează ? Flashback într-o noapte de iarnă, un tânăr care-și făcea stagiul militar dezertează, iar plutonul său pleacă să-l caute prin oraș. La un moment dat, tânărul ajunge acasă, unde-l așteaptă descălțați respectuos ofițerul și câțiva colegi. Mama și prietena lui ies în fața casei să-i petreacă. Stați liniștită, doamnă, o să-l aveți teafăr înapoi de Revelion, îi spune ofițerul mamei înlăcrimate. Este noaptea de 22 spre 23
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Aflăm lucruri pe care nu le-am fi bănuit, cum ar fi faptul că americanii (care plăteau) criticau adesea secția română, pentru că era prea critică la adresa regimului Ceaușescu ( !). Aflăm despre comploturi, intrigi, intimidări și asasinate. Sunt intervievați face-to-face, fiind ba acasă, bine mersi, ba în Parlament, comuniști și securiști cum ar fi Cornel Burtică și Ilie Merce. Filmul este pasionant cap-coadă : o lecție de istorie făcută live, cu oameni care au scris (sau înregistrat) această istorie... Trebuie văzut neapărat ! P.S. : O
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
termocentrală de la Mintia, după care ne abatem spre dreapta, traversam Mureșul și începem urcușul pantelor domoale ale Munților Metaliferi. Străbatem câteva sate mici, cu locuințe modeste, multe dintre ele dând semne clare că de mult timp nu mai este nimeni acasă: acoperișuri sparte, pereți ce stau să cadă, bălării până la ferestrele goale, garduri căzute. Unde or fi oamenii locului? Arareori, vedem câte o bătrână la marginea drumului, privind cu nedumerire către șirul de mașini ce stică liniștea locului. După ce trecem peste
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]