KorAP: Find »[drukola/base=privire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...2329 2330 2331 ...2350 >

58,730 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

mai apropiați ca Înainte? Atît spiritual, mental, emoțional, cît și... și... sexual? Așa. Să te văd acum ce faci. Păi... da, zice Luke, ușor uluit. Cred că da. — Îmi pare foarte bine să aud asta, Becky, spune Venetia, aruncîndu-mi o privire ciudată. Chiar dacă eu mă refeream la starea ta fizică. Ai grețuri, senzație de leșin, genul ăsta de chestii? A. — Păi... nu, mersi, zic. N-am nimic. — Bine atunci, hopa sus pe pat și hai să ne uităm puțin la tine

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ca un model dintr-o reclamă la șampon. Nu prea e o atitudine potrivită pentru un medic, nu? — Așa! zise Venetia revenind la birou și scriind În fișa mea. Vrei să mă Întrebi ceva? Ai vreo nelămurire? Îi arunc o privire lui Luke, Însă el tocmai și-a scos mobilul din buzunar. Îi aud deja bîzÎitul, fiindcă vibrează de mama focului. Scuze, spune, ies puțin pe hol. Continuați, nu mă așteptați. Se ridică și iese din cameră, Închizînd ușa În urma lui

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
examinîndu-mi unghiile. Luke mi-a povestit totul despre ele, firește. Dar mi-a zis că, după părerea lui, lumea face mult prea mare caz de ele. Face prea mare caz de ele? se arătă Venetia sincer surprinsă. — Îhîm. Îmi pironesc privirea Într-a ei, sfidătoare. — Mult prea mare caz. — Dar... a făcut sute de poze cu ele, rîde uluită. Eram În stare să vorbim despre ele ore Întregi! — Ei, bine, mă rog, noi vorbeam despre ele toată noaptea! i-o trîntesc

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
frescele alea din... — Au! mă apuc de stomac. Au. — Becky! Draga mea! veni Luke valvîrtej lîngă mine. Ești bine? A fost doar un junghi, Îi surîd curajoasă. SÎnt sigură că n-avem de ce să ne facem griji. Îi arunc o privire victorioasă Venetiei, pe fruntea căreia au apărut niște cute de concentrare, de parcă nu știe ce să creadă despre mine. — Ai mai avut dureri de genul ăsta pînă acum? zice. Poți să mi le descrii? — Acum au dispărut, zic veselă. Cred

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
aminte să Încerci să fii cît mai relaxată. N-ai tensiunea chiar atît de mare cît să ne facem griji, dar nu vrem să crească. Ți-a explicat fostul tău doctor despre preeclampsie? — Sigur că da, zice Luke, aruncîndu-mi o privire, iar eu Încuviințez. — Bine. Păi atunci, ai grijă. Poți să mă suni la orice oră. Și, Înainte de a pleca... Venetia Își deschide agenda de pe birou. — Trebuie neapărat să aranjăm o Întîlnire, să ne vedem cu toții. Pe zece... sau pe doișpe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
L-am cunoscut la o petrecere În LA și m-a dat complet pe spate. — Și te-ai mutat atît de departe? zic, siderată. Doar pentru el? — Nu asta Înseamnă dragostea? Faci lucruri nebunești, fără sens și motiv. Venetia ridică privirea, și ochii verzi Îi strălucesc. Dacă am Învățat ceva În meseria asta, Becky, e că dragostea e singurul lucru care contează. Dragostea omenească. O văd de fiecare dată cînd asist la nașterea unui copil și-l pun În brațele mamei

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
trebuie să nu uitați, e faptul că sînt dureri pozitive. Cred că toată lumea e de acord cu mine, așa-i? Întrebă, uitîndu-se la mama și la Janice, care și-a scos andrelele și Își vede de Împletit. — Pozitive? ridică Janice privirea, Îngrozită. O, nu, draga mea. La mine a fost curată agonie. Douăzeci și patru de ore, În zăpușeala cumplită a verii. Nu doresc nici uneia dintre bietele de voi să treacă prin așa ceva. — Și pe vremea aia nu exista anestezie, ca azi, intervine

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
dau. — Dar puteți folosi și metode naturale, instinctive, se bagă și Noura repede În propoziție. Nu cred că o să-mi spuneți că legănatul și schimbatul poziției nu v-au fost de ajutor În timpul contracțiilor! Mama și Janice schimbă Între ele priviri sceptice. — Eu una n-aș zice asta, zice mama amabilă. Sau o baie caldă? sugerează Noura, cu zîmbetul tot mai crispat. — O baie? rîde mama, amuzată la culme. Draga mea, cînd ești În ghearele agoniei și Îți dorești să mori

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pumn. Dar, pînă la urmă, a meritat, nu? Vi s-a părut că durerea e un preț mic pe care l-ai plătit pentru marea bucurie a victoriei vieții, nu? Știu și eu ce să zic... Îmi aruncă mama o privire Îndoită. Sigur, am fost Încîntată că o am pe micuța mea Becky. Dar am rămas la un singur copil. Amîndouă am decis că e mai bine așa, nu, Janice? — Am zis că nu mai trec prin asta niciodată, se cutremură

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mi-a venit să cred cînd mi-a zis Janice că te vezi cu Tom! Știu, spune Jess. Îmi pare rău, trebuia să-ți spun. Dar a fost atît de ... Amuțește. — Cum? zic, cu ochii cît farfuriile. Jess stă cu privirea pierdută În pahar, fără să bea. Nu prea merge, spune Într-un final. — De ce? Jess e din nou tăcută. Nu le prea are deloc pe-astea cu vorbitul-despre-iubiți, și de ce nu mă mir deloc? — Zi mai departe, o Îndemn mieros

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cu ale lui. — Deci care e problema? Îmi Împreunez mîinile, Îndemnînd-o să Îndrăznească. — E atît de lipicios, nu mă lasă nici să respir. Mă sună de cel puțin zece ori pe zi, Îmi trimite felicitări acoperite de sărutări... Jess ridică privirea, cu o expresie disprețuitoare, și nu pot să nu-mi pară puțin rău pentru bietul de Tom. Săptămîna trecută a vrut să-și tatueze numele meu pe braț. M-a sunat să-mi spună ce vrea să facă și m-

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cadou Îi fac lui Tom de Crăciun? Vreau să vin și eu cu ei Într-un weekend În Franța, la o degustare de vinuri? Îți spun sincer, m-am cam săturat. Așa că mă gîndesc să-i cam pun punct. Ridic privirea, dezamăgită. Să-i pună punct? Și copilul meu cui o să-i mai ducă verigheta la altar? — Nu poți să renunți la tot, din cauza cîtorva amănunte nesemnificative! protestez. Vreau să zic, În afară de tatuaj, vă Înțelegeți bine? Vă certați vreodată? — Zilele trecute

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
asta, eu de ce să nu pot? — Ok, o să Încerc varianta asta, zic, Înveselindu-mă brusc. Și o să-ți spun cum a fost. Mersi, Suze. Îmi golesc smoothie-ul și-mi las paharul jos, fluturînd din mînă. — Așa. — Așa. Suze Îmi caută privirea. — Ești gata? Cred că da. Simt niște fluturi În stomac. Atunci hai s-o facem! Pun trusa de determinat sexul copilului lîngă mine pe masă și trag de ambalajul de plastic. Peste cîteva minute am să știu. E aproape la fel de

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pe de altă parte, asta n-are nici cea mai mică importanță. Atîta vreme cît copilul e sănătos, ce mai... — Vrei să mai facem o dată testul cu verigheta? Îmi Întrerupe Suze șirul gîndurilor. Ca să vedem ce zice acum? Aaa! ridic privirea, Înviorată subit. Da, hai să-l facem. Facem testul cu verigheta de cinci ori, și de 3 ori ne iese băiat, de 2 ori fată. Așa că ne-apucăm să facem o listă cît o zi de post cu nume de

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
comandă din fața ei. — Alo, Mel? SÎnt Karen, de la recepție. A venit Becky. Becky Brandon. A venit să... Îi facă o surpriză lui Luke. Se lasă o tăcere lungă, În timpul căreia Karen ascultă atentă. — Da. Da. Așa am să fac. Ridică privirea și Îmi zîmbește. — Ia un loc, Becky. O să vină imediat cineva la tine. Să iau un loc? O să vină cineva la mine? Ce naiba i-a apucat? Păi nu-i mai bine să urc direct? sugerez. — Nu sîntem... prea siguri pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-i cunosc, Însă nimeni nu-mi Întoarce zîmbetul. Cel puțin, nu e un zîmbet sincer. Cu toții par uluiți să mă vadă și apuc să zăresc cîteva flashuri rapide de dinți, vreo două persoane Îmi spun „Bună, Becky“, după care coboară privirea În pămînt, jenați. Însă nimeni nu se oprește să-mi adreseze vreun cuvînt. Nici măcar să Întrebe despre copil. Ce i-a apucat pe toți de sînt așa ciudați? LÎngă răcitorul de apă, două fete discută cu voce joasă și-mi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pămînt, jenați. Însă nimeni nu se oprește să-mi adreseze vreun cuvînt. Nici măcar să Întrebe despre copil. Ce i-a apucat pe toți de sînt așa ciudați? LÎngă răcitorul de apă, două fete discută cu voce joasă și-mi aruncă priviri, atunci cînd cred că nu le văd. Mi se pune un nod În stomac. O, Doamne. Oare am fost chiar atît de naivă? Ce știu cu toții și nu-mi spun? Ce-au văzut? În mintea mea rulează deja filmul cu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
gînduri negre, ce nu-mi dau pace. Ședință. Ce ședință? Și Mel de ce nu știa de ea? Acum mi-l imaginez grăbindu-se Într-un restaurant unde Îl așteaptă Venetia, jucîndu-se cu un pahar de vin prins Între palme, sub privirea admirativă a chelnerilor. Se ridică, se sărută, iar el zice: „Îmi pare rău, a apărut nevastă-mea...“ Nu. Încetează. Încetează, Becky. Dar nu pot. GÎndurile mi se Îngrămădesc În cap, tot mai multe și mai rapide, ca Într-un viscol

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Șoferul deschide ușa pasagerului și Luke coboară, fără măcar să privească În direcția noastră. Consultă o hîrtiuță, apoi se Îndreaptă spre o ușă vopsită maro, cu aer insalubru. Sună la interfon și, o clipă mai tîrziu, i se dă drumul Înăuntru. Privirea Îmi rătăcește spre o tăbliță ruginită ce atîrnă la fereastra primului etaj: CAMERE. Camere? Luke și-a luat o cameră aici? Simt că mi se pune o gheară În piept și nu mai am aer. E limpede că aici chiar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
atît de grozavă să mă ascund după copacul ăsta. Am uitat că mi se vede burta după pom. — Becky? Luke se Întoarce, dă cu ochii de mine și mă privește mirat. — Tu ești? Simt cum mă fac ca sfecla sub privirile celor trei. — Ăă... bună! zic voioasă. Vreți să vă arăt, să vedeți cam cum ar fi? Că am un model. Tipul de la tipografie Înaintează spre mine. — Mersi! i-o Înșfac din mînă. O să v-anunț. — Becky, ce faci aici? Luke

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
vorbit? În afară de muncă. — A, nu știu, Își desface Luke cravata. Despre artă... cărți... — Dar tu nu citești niciodată cărți! mă trezesc spunînd. Chiar ăsta e adevărul, nu citește decît cărți de genul Cum-să-ți-conduci-magnificul-imperiu-de-afaceri. — Poate că nu, spune el, aruncîndu-mi o privire piezișă. Dar odinioară citeam. Ce vrea să spună cu chestia asta? Adică Înainte să mă cunoască pe mine? Deci acum e vina mea că nu mai citește cărți, așa-i? — Și despre ce altceva ați mai vorbit? insist. — Becky, zău

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
neagră șic și zîmbindu-mi de parcă aș fi cea mai bună prietenă a ei. — Îmi pare bine să te văd! Mă sărută. — Îmi cer scuze, mor de jenă că te-am neglijat În halul ăsta. În timp ce spune asta, Îi aruncă o privire lui Luke, de parcă Între ei doi ar avea loc nu știu ce conversație privată. Sau sînt paranoică? — Hai Înăuntru! Mă conduce În cabinetul ei și ne așezăm cu toții. — Spune, Becky, mă Încurajează Venetia deschide fișa. Cum te simți? — Bine, zic. Mersi. Copilul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Preț de cîteva momente, ascultăm toți trei bătaia regulată, ce se aude ușor Înfundat. E așa ciudat. Cum stăm așa, transfigurați de acest sunet - iar copilul habar n-are că noi Îl ascultăm. Ăsta e copilul vostru. Venetia Îi Întîlnește privirea lui Luke. Destul de uimitor, nu? Se apleacă și-i Îndreaptă cravata - și simt o Împunsătură de frustrare. Cum Îndrăznește să facă așa ceva? E momentul nostru. Și toată lumea știe că nevasta e cea care-i Îndreaptă soțului ei cravata. — Vreau să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
zis neatrăgătoare? Îmi Înfășoară manșeta tensiometrului În jurul brațului și se Încruntă, În clipa În care aceasta se umflă. — Ai tensiunea tot mai mare, Becky. E foarte normal la cît de oafă poți să fii, ce te miri așa? Arunc o privire spre Luke, Însă el pare că nu sesizează nimic. — Draga mea, cred c-ar trebui să-i spui de durerea aia din picior, zice. Îți aduci aminte, seara trecută? — Durere În picior? ridică Venetia ochii, alertată. — Ei, n-a fost

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Venetia pare că și-a adus brusc aminte de mine. Cred că toate astea te plictisesc de moarte. Păi, controlul e gata, așa că, dacă nu vrei să mai stai... — Nu te Întîlnești cu Suze și Jess la prînz? ridică Luke privirea spre mine. Poți să te duci deja, n-are rost să mai pierzi timpul pe aici. Eu trebuie să mai recapitulez cîteva chestii cu Venetia. Nu-mi vine să mă urnesc cu nici un chip. Nu vreau să-l las singur

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]