60,192 matches
-
există și plante cu flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4-6 cm și sunt formate din cinci petale. Fructul, numit măceașa, are o formă elipsoidă și este roșu sau portocaliu închis. Înmulțirea măceșului se poate face prin semințe, prin ramuri înrădăcinate obținute prin despărțirea tufelor existente în floră spontană sau în cultură și prin marcotaj. Pentru obținerea unei semințe apte de reproducere, se vor recolta fructele de măceș numai în stadiul de galben-portocaliu, deci la început de maturizare
Măceș () [Corola-website/Science/303363_a_304692]
-
Fructul, numit măceașa, are o formă elipsoidă și este roșu sau portocaliu închis. Înmulțirea măceșului se poate face prin semințe, prin ramuri înrădăcinate obținute prin despărțirea tufelor existente în floră spontană sau în cultură și prin marcotaj. Pentru obținerea unei semințe apte de reproducere, se vor recolta fructele de măceș numai în stadiul de galben-portocaliu, deci la început de maturizare. Fructul este foarte bogat în vitamina C, conținând peste 2000 mg din această substanță la 100 de grame de fruct. De
Măceș () [Corola-website/Science/303363_a_304692]
-
rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de măceșe tratează intoxicațiile, diarea, afecțiunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, si pulberea de măceșe este foarte eficientă), palpitațiile. Afecțiunile rinichilor și ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semințe de măceș. "Elixirul de măceș" este recomandat în tratarea bronșitei cronice și a tusei de bătrânețe.
Măceș () [Corola-website/Science/303363_a_304692]
-
află 2 nectarine evidente, dispuse opus. Formulă florală: ⚥✳ K [G A] G. Fructul (capsule, bace sau folicule) este simplu sau multiplu, uneori se desface în fructe parțiale. La speciile din România fructele sunt uscate, dehiscente, formate din 2 mericarpe, multisperme. Semințele sunt adeseori turtite, uneori cu un smoc de peri terminali. Reprezentanții familiei se caracterizează de obicei prin prezența fasciculelor bicolaterale, a laticiferelor nearticulate și a unor substanțe toxice. În România se găsesc numai 3 genuri, cu 5 specii spontane sau
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
bifiletismul, chiar polifiletismul angiospermelor. În prezent, ipoteza cea mai plauzibilă, acceptată de cei mai mulți sistematicieni, este cea a euantiei. S-au facut eforturi pentru elaborarea unui sistem filogenetic de clasificare, care să țină seama de cercetările experimentale, de morfogeneza florilor, fructelor, semințelor, polenului, organelor vegetale, date care corelate cu cele fitopaleontologice, trebuie să stabilească descendența grupelor de dicotiledonate și monocotiledonate. Dintre caracterele vechi (primare) pot fî enumerate următoarele: Caractere derivate (tinere) pot fi considerate: Cuprinde cca. 170000 specii lemnoase și erbacee, cuprinse
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sau polisamaroide), bace sau capsule. Această familie cuprinde cca 200 specii, răspândite în regiuni tropicale și subtropicale, cultivate la noi ca plante omamentale. Magnolia liliiflora Desr. (magnolia) - are frunze întregi, iar fructul este o polifoliculă, fiecare foliculă avînd cîte 1-2 semințe prevăzute cu aril mare, roșietic-portocaliu. Florile sunt purpurii la exterior și albe la interior. Liriodendron tulipifera L. (arborele lalea) - are frunze lobate, în formă de liră, iar fructul este uscat (fără aril), polisamaroid, cu samarele unilateral aripate. Sunt plante cu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
astm bronșic, afecțiuni renale etc. Genul Nigella are frunze penat-divizate, cu segmente liniare. Florile au involucru, sepalele sunt mari, petaloide, iar petalele sunt reduse la nectarine. Carpelele sunt unite cel puțin pe jumătate din lungimea lor. Fructul este o capsulă. Semințele sunt utilizate în industria laptelui, pentru condimentarea brînzeturilor. N. arvensis L. (negrușcă) este buruiană segetală și ruderală în regiunea de cîmpie și colinară.Genul Thalictrum (rutișor) prezintă flori cu 4 tepale caduce, iar fructele sunt achene aripate. Polenizarea este anemofilă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
intermediară pentru ciuperca Puccinia gramims Pers. (rugina grîului). Sunt plante erbacee sau lemnoase din regiuni tropicale și temperate, cu frunze simple, alteme și cu flori bisexuate, zigomorfe sau actinimorfe, cu perigon petaloid, cu trei piese. Fructul este o capsulă, cu semințe triunghiulare mici. Sunt plante toxice, ce conțin uleiuri eterice, acizi organici, alcaloizi etc., unele fiind utilizate în fitoterapie pentru proprietățile lor emenogoge, antireumatismale etc. "Aristolochia clematitis" L. (cucurbețică, mărul lupului). Crește frecvent prin locuri cultivate sau ruderale. în pământ are
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
petale (rar mai multe) libere. Androceul și gineceul sunt alcătuite din numeroase stamine și respectiv carpele (se apropie prin acest caracter de "Ranunculaceae", dar se deosebesc de acestea prin sincarpie). Polenizarea este entomofilă, iar fructul este o capsulă cu numeroase semințe. Genul "Papaver" (macul) are flori solitare, ovarul fiind format din 4-6 carpele cpncrescute, iar stigmatul este disciform, persistent pe fruct, care este o capsulă poricidă, uniloculară, cu semințe mici. "Papaver somniferum" L. este o specie erbacee cultivată, anuală, glabră, cu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
prin sincarpie). Polenizarea este entomofilă, iar fructul este o capsulă cu numeroase semințe. Genul "Papaver" (macul) are flori solitare, ovarul fiind format din 4-6 carpele cpncrescute, iar stigmatul este disciform, persistent pe fruct, care este o capsulă poricidă, uniloculară, cu semințe mici. "Papaver somniferum" L. este o specie erbacee cultivată, anuală, glabră, cu frunze penat-lobate (cele superioare amplexicaule). Flori mari, solitare, alb-rozee sau violacee. Capsula imatură conține cca 25 alcaloizi. Latexul este la început alb, apoi devine brun. Latexul obținut prin
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cunoscut sub numele de „opiu”, ce conține alcaloizi diverși: morfina, codeina, papaverina, narcotina etc. Acești alcaloizi acționează asupra cortexului (în special asupra centrilor durerii). În doze mici are acțiune excitantă, euforică, apoi deprimantă, în timp ce la doze mari are acțiune hipnotică. Semințele nu conțin alcaloizi, fiind utilizate în patiserie. "P. rhoeas" L. (macul roșu) este o buruiană segetală și ruderală frecventă. "Chelidonium majus" L. (rostopască) este o specie perenă, comună prin locuri umbroase. Au frunze imparipenat-sectate și flori galbene. Fructul este o
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
un arbust frecvent în pădurile de foioase, prin zăvoaie, pe soluri reavăne. Are frunze mari, cu baza cordată și marginea neregulat dublu-serată. Înflorește înainte de înfrunzire. Fructele sunt grupate (1-4), fiecare avînd la bază un involucru fructifer sub formă de cupă. Semințele sunt comestibile, iar frunzele au utilizări medicinale, ca hemostatice, antihemoragice (cresc rezistența capilarelor) și dezinfectante. Scoarța are utilizări în febra intermitentă, iar fructele se recomandă ca antianemice. Carpinus betulus L. (carpen) este un arbore de cca 20-25 m înălțime, comun
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
verzi, ovar infer cu două stigmate papiloase, groase. Polenizarea este anemofilă. Fructul este o drupă parțial dehiscentă (la Juglans) sau o achenă aripată (la Pterocarya, Carya). În România, "Juglans regia" L. crește subspontan sau cultivat. Este un arbore apreciat pentru semințele sale comestibile și pentru lemnul cu duramen negru, foarte căutat în industria mobilei. Frunzele imparipenat-compuse (cu 5-7 foliole întregi), precum și coaja fructelor (Juglandis pericarpium) conțin taninuri, acid galic, vitamina C și au proprietăți astringente și antiseptice, fiind folosite în ceaiuri
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cu duramen negru, foarte căutat în industria mobilei. Frunzele imparipenat-compuse (cu 5-7 foliole întregi), precum și coaja fructelor (Juglandis pericarpium) conțin taninuri, acid galic, vitamina C și au proprietăți astringente și antiseptice, fiind folosite în ceaiuri antidiareice și dietetice. Uleiul din semințe, format din acizi grași, este recomandat în alimentația dietetică, pentru prevenirea arterpsclerozei Sunt plante lemnoase sau erbacee, cu flori bisexuate, dialipetale, cu androceu și gineceu polimer. Cuprinde ordinele: Saxifragales, Sarraceniales, Rosales, Fabales, Myrtales, Elaeagnales, Rutales, Sapindales, Geraniales, Celastrales, Rhamnales, Euphorbiales
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Trăiesc mai ales pe stânci, în locuri uscate și se înmulțesc frecvent pe cale vegetativă (prin rizomi sau muguri aerieni). Florile sunt bisexuate (sau unisexuate), actinomorfe, grupate în cime, cu piese florale în număr variabil, libere; fructul este o polifoliculă cu semințe mici. Speciile genului Sempervivum au numai o rozetă de frunze bazale. S. tectorum L. (urechelniță) este o specie cultivată ca omamentală sau este întîlnită ca subspontană pe ziduri, acoperișuri etc. Se recomandă ca diuretic, febrifug și vermifug, iar cu uz
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
infundibuliform, nu participă la formarea fructului. Androceul este format din 20-30 stamine, iar gineceul este redus la o singură carpelă. Fructul este o drupă care prezintă: exocarpul subțire, pielos; mezocarpul cămos și zemos; endocarp pietros, sclerificat, închizînd în interior o sămînță. Genul Prunus este reprezentat prin numeroase specii spontane și cultivate, cu frunze simple și flori pedicelate, grupate cîte 1-6. P. spinosa L. (porumbar) este un arbust spontan, alcătuind tufișuri compacte la marginea pădurilor, pe coaste însorite. Fructele sale sunt utilizate
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
din 10 stamine (cu filamente libere sau unite în unul sau două mănunchiuri); gineceu unicarpelar, unilocular, cu una sau numeroase ovule. Polenizarea este, în general, entomofilă (rareori sunt cazuri de autogamie). Fructul este o păstaie (legumă) dehiscentă sau indehiscentă, cu semințe, variate ca formă și mărime. Conțin în structura lor biochimică numeroși alcaloizi: taninuri, saponine etc., motiv pentru care unele sunt toxice. Luând în considerare tipul de androceu, se poate face o grupare a genurilor din această familie în următoarele subfamilii
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
într-un singur mănunchi). Au flori galbene, grupate în raceme, iar păstăile sunt lineare. Părțile aeriene ale plantei conțin principii amare, cu efect depurativ și cu utilizări în medicina populară în tratamentul reumatismului, a unor afecțiuni hepatice și ale splinei. Semințele au efecte vomitive și purgative putemice. Genul Genista cuprinde 75 specii arborescente, cu frunze simple. La noi mai frecventă este Genista tinctoria L. (drobiță). Genul Lupinus grupează plante cu frunze palmat-compuse și flori divers colorate, alcătuind raceme lungi. În România
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
grupă sunt incluse și speciile: Glycine max (L.) Merr. (soia), importantă plantă oleaginoasă și furajeră; Arachys hypogaea L. (alune de pământ), la care pedunculii florali se îndoaie după fecundare și intră în pământ, unde se formează o păstaie, cu 1-2 semințe bogate în ulei și foarte apreciate ca aliment. -Subfamilia Phaseoloideae, cu androceu diadelf (cu filamentele unite în două mănunchiuri: un filament liber și 9 unite). Aici sunt încadrate numeroase genuri și specii erbacee anuale și perene (rar arbori, arbuști sau
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
flori solitare sau în raceme. Genul Pisum (mazărea) se caracterizează prin frunzele paripenat-compuse, cu 2-3 perechi de foleole și cu cârcei în vârf, iar stipelele sunt mai mari decât foleolele. P. sativum L. este o plantă de mare valoare alimentară. Semințele (verzi sau uscate) conțin legumină, zaharoze, amidon, grăsimi, vitamina B, având o largă utilizare ca aliment și ca furaj. Genul Phaseolus (fasolea) - frunzele sunt trifoiiate, iar tulpina poate fi volubilă sau erectă. Ph. vulgaris L. este originară din America de Sud, fiind
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
aliment și ca furaj. Genul Phaseolus (fasolea) - frunzele sunt trifoiiate, iar tulpina poate fi volubilă sau erectă. Ph. vulgaris L. este originară din America de Sud, fiind cultivată ca plantă alimentară, furajeră și medicinală, în foarte multe soiuri. Tecile păstăilor uscate (fară semințe) sunt recomandate pentru efectul lor hipoglicemiant. Genul Medicago (lucerna) este reprezentat prin cca. 100 specii erbacee, cu frunze trifoliate și păstăi (spinoase sau nespinoase) mai lungi decât caliciul. M. sativa L. (cu flori albastre-violacee) și M. falcata L. (cu flori
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sau achene. Myrtus communis L. (mirtul) este un arbust mediteranean, sempervirescent, cu fructul o bacă comestibilă. Frunzele au utilizări medicinale deoarece conțin ulei eteric cu proprietați aromatizante și tonice, vermifuge, pentru boli ale vezicei urinare și ale aparatului respirator. În semințe există o fitohemoglutinină. Formează tufișuri numite "macchia". Genul Eucalyptus are cca. 500 specii arborescente, răspândite spontan în Australia, dar cultivat în diverse țări tropicale. Are dimensiuni mari (până la 155 m, la E. amygdalina Labill.), dar frunzele sunt mici, iar fructul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
lemnoase, cu muguri de primăvară mari, acoperiți de catafile rășinoase. Frunzele sunt palmat-compuse, opuse. Florile dispuse în inflorescențe cimoase sau racemoase sînt zigomorfe, poligame de tipul 4-5. Fructul este o capsulă spinoasăce se deschide prin trei valve și conține 1-2 semințe mari. Aesculus hippocastanum (castanul porcesc) este un arbore ornamental dar semințele au și utilizări medicinale datorită conținutului bogat în zaharuri, ulei, baze purinice, saponozide ș.a. Frunzele scoarța florile și semințele de castan au proprietăți antiinflamatorii și astringente. Sunt plante erbacee
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sunt palmat-compuse, opuse. Florile dispuse în inflorescențe cimoase sau racemoase sînt zigomorfe, poligame de tipul 4-5. Fructul este o capsulă spinoasăce se deschide prin trei valve și conține 1-2 semințe mari. Aesculus hippocastanum (castanul porcesc) este un arbore ornamental dar semințele au și utilizări medicinale datorită conținutului bogat în zaharuri, ulei, baze purinice, saponozide ș.a. Frunzele scoarța florile și semințele de castan au proprietăți antiinflamatorii și astringente. Sunt plante erbacee, cu flori bisexuale, actinomorfe sau zigomorfe, pentamere. Fructul schizocarp prezintă uneori
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
capsulă spinoasăce se deschide prin trei valve și conține 1-2 semințe mari. Aesculus hippocastanum (castanul porcesc) este un arbore ornamental dar semințele au și utilizări medicinale datorită conținutului bogat în zaharuri, ulei, baze purinice, saponozide ș.a. Frunzele scoarța florile și semințele de castan au proprietăți antiinflamatorii și astringente. Sunt plante erbacee, cu flori bisexuale, actinomorfe sau zigomorfe, pentamere. Fructul schizocarp prezintă uneori adaptări pentru autodiseminare. Au frunze opuse (sau verticilate), simple, întregi, nestipelate. Flori actinomorfe, cu 5 sepale libere (sau concrescute
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]