KorAP: Find »[drukola/base=privire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...2330 2331 2332 ...2350 >

58,730 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

poate e Venetia. Dar nu era ea, ci John de la Brandon Communications, și am uitat să-i spun că l-a căutat. Cred c-ar trebui să-i spun. Mă Întorc, străbat din nou sala de așteptare, Încercînd să ignor privirile curioase ale fetei blonde și ale soțului ei. Porcăriile astea de ciorapi o să zboare drept la gunoi În clipa În care ies din clinică. În fața mea, pe coridor, merge o femeie În halat albastru de asistentă și, În timp ce eu mă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
atît Suze, cît și Jess, par să aștepte continuarea. — Se... sărutau? se aventurează Suze. — Nu, rîdeau. Păreau foarte fericiți. Așa că... a trebuit neapărat să fug cît mai repede de-acolo. Iau o gură mare de apă. Suze și Jess schimbă priviri Între ele. — Și... de-asta ți-ai pus ciorapii ăștia albi? se aventurează Suze iar, prudentă. — Nu! Sigur că nu! Îmi las jos paharul, simțind cum mă năpădește iar umilința. — Venetia e de vină! Ea mi-a luat pantofii și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
acum... nu mai vorbim unul cu altul. O spune pe un ton detașat, dar văd În ochii ei tristețea. — Asta e. Ia o gură mare de vin, ceea ce ea nu face nici s-o pici cu ceară. Îi arunc o privire lui Suze, care se Încruntă sugestiv spre mine. — Jess, ești sigură că vrei să pleci În Chile? Încerc și eu marea cu degetul. — Da, Își Întărește spusele dînd ferm din cap. Trebuie să mă duc. Trebuie neapărat s-o fac

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Becky. E evident că vrea să schimbe subiectul. A, mersi, mi-o ating eu În treacăt. E super, nu? E de la Miu Miu. De fapt, face parte din portofoliul de investiții din contul copilului. Se lasă liniștea și ridic nedumerită privirea spre Suze și Jess, care mă fixează mirate. — Bex, cum poate o agrafă Miu Miu să facă parte dintr-un portofoliu de investiții? — Foarte bine: e un articol „Antique of the Future“! zic fluturînd sugestiv din mînă. Ce e aia

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ce trăiesc la limita subzistenței, nu-i așa? Îmi bag harta orașului În geantă, mă Îndrept spre intrare și deschid ușile de sticlă. La recepție se află o femeie palidă, cu părul prost vopsit, În suvițe roșcat Închis. Aceasta ridică privirea din cartea ieftină, broșată și mă străbate un val de umilință acută. Probabil că vede oameni ca mine tot timpul. — Am Întîlnire cu Dave Sharpness, zic, făcînd eforturi să-mi țin bărbia sus. Imediat, drăguțo, zic și ochii ei lipsiți

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să aveți proba fotografică a acestei aventuri ilicite. — Eu... ăă... Am amuțit. Sincer să fiu, nu m-am gîndit niciodată la dovada foto. Nu m-am gîndit decît să obțin un „da“ sau un „nu“. — Sau video, ridică Dave Sharpness privirea. Putem pune toate probele pe un DVD, dacă doriți. — Pe un DVD? repet după el, șocată. Poate că nu m-am gîndit prea bine Înainte. Chiar am de gînd să angajez pe cineva să-l urmărească pe Luke, cu o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
clienții care sînt oameni de bună credință și au mustrări de conștiință, ca dumneavoastră acum, se Întorc În maximum o săptămînă. Și se hotărăsc să continue investigațiile, doar că au pierdut o săptămînă degeaba. Avînd În vedere și sarcina avansată... Privirea Îi coboară sugestiv asupra pîntecului meu. Ei bine, În locul dumneavoastră eu i-aș da drumul chiar acum. — A, mă strecor Încet Înapoi În scaun. La asta nu m-am gîndit. — Și noi nu folosim cuvîntul „spionaj“, adaugă, Încrețindu-și nasul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
interesează - apoi o Închid la loc. Poate că n-ar fi rău să mă gîndesc o secundică. Vreau să zic că e o afacere destul de bună. Și poate că există vreun lucru pe care aș vrea să-l aflu. Cobor privirea pe foaia volantă. Mi-aș putea regăsi o veche colegă de școală... sau să localizez un autoturism prin satelit UPS... sau, pur și simplu, să aflu mai multe despre un prieten sau un vecin... O, Doamne. Știu! Nu sînt prea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
frunte, de parcă ar vrea să-și găsească mai ușor cuvintele. — Știu că În ultimele zile am fost cam absent. E o perioadă foarte ciudată. Dar... cred că am reușit să scap de un lucru care mă deranja. Ridică În fine privirea și am sentimentul că Înțeleg perfect ce vrea să zică. Face aluzii cît se poate de clare! Un lucru care mă deranja. Adică de ea. Venetia s-a dat la el - și el a respins-o. Asta Încearcă să-mi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ceva... total inovator, Îmi flutur vag mîinile. E un fel de... O să vezi. CÎnd va fi gata. Eric nu pare prea convins. — Prietenul tău, domnul Kovitz, are o nouă pretenție de la noi, spune. Două bilete la EuroDisney. Îmi aruncă o privire Îndurerată. — De ce se duce la EuroDisney? — Pentru inspirație! zic Într-un final. Probabil că vrea să facă un comentariu satiric asupra... culturii moderne. Eric nu pare cîtuși de puțin impresionat. — Rebecca, planul ăsta al tău ne costă deja mult mai

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
atît de pesimist? — Atunci... demisionez! zic cu un gest larg al mîinii. Ok? Ești satisfăcut? — O să țin minte ce-ai zis, Rebecca, să știi, spune Eric cu o căutătură de rău augur. — Așa să faci! spun Încrezătoare și-i susțin privirea, pînă cînd pleacă. Rahat. Tocmai m-am oferit să demisionez. De ce naiba am făcut asta? Tocmai mă Întreb dacă să fug după Eric și să-i spun Ha, ha, am glumit!, cînd Îmi sună mobilul. Îl deschid. — Alo? — Bună, Becky

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
vă zic că sînt o mare fană a dumneavoastră. De fapt, și eu și toate colegele mele de la Central Saint Martin. Vă pot pune cîteva Întrebări legate de subiectele care vă inspiră? Ha. Vedeți? Îl săgetez pe Eric cu o privire triumfătoare, la care el Îmi răspunde cu o grimasă. E super palpitant să iei parte la o mega lansare de modă, la un mare magazin universal! Chiar dacă e vorba de un magazin gol, care-a dat un chix de proporții

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
la Paris săptămîna viitoare? Dacă nici acolo nu e locul ideal pentru gay, nu știu unde e... — Super! Încuviințez din cap. Chestia e, Danny, că... am cam... avea nevoie să ne dai ceva... cît de repede. — Repede? Danny cască ochii, cu o privire de om care se simte trădat. Cum adică, repede? — Ei, cum adică repede! CÎt de curînd ești În stare, sinceră să fiu. Încercăm să ne salvăm magazinul, deci cu cît avem ceva mai repede, cu atît mai bine... În clipa

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
simte trădat. Cum adică, repede? — Ei, cum adică repede! CÎt de curînd ești În stare, sinceră să fiu. Încercăm să ne salvăm magazinul, deci cu cît avem ceva mai repede, cu atît mai bine... În clipa În care Îi zăresc privirea plină de reproș, tac. — Aș putea să vă dau ceva „repede“, zice, articulînd cuvintele cu dispreț. Aș putea, fără probleme, să vă dau cîteva idei la plesneală, În cîteva secunde. Sau aș putea să fac ceva care să Însemne ceva

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de pe scaun. — Oricum, eram doar În trecere. Mă așteaptă Iain În mașină. Ne mai vedem, Danny. Pa, scumpa mea. Mă sărută pe frunte, după care se uită pe fereastră, de parc-ar căuta ceva anume. — Ce-i? zic, urmărindu-i privirea. Nu știu... se Încruntă Luke. Nu voiam să-ți spun. Dar, În ultimele zile, am tot avut sentimentul că sînt urmărit. — Urmărit? — Peste tot pe unde mă duc, tot dau peste un tip. Luke ridică din umeri. — Ieri era În fața

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
aici mă opresc. Rahat. Nu. Nu se poate. Dar eu am anulat toată povestea. Știu precis. Am sunat și am lăsat mesaj pe robotul telefonic al lui Dave Sharpness. Și i-am trimis și-un e-mail. Ridic ochii și văd privirea Încîntată a lui Danny fixată asupra mea. — Crezi că e cineva pe urmele tale, Luke? zice, ridicînd din sprîncene. Un... detectiv particular, poate? Îl omor cu mîna mea. — E o alarmă falsă, sînt sigură! spun cu vocea ușor sugrumată. O

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ascund instinctiv fața cu mîna - pînă Îmi dau seama că nu e un aparat foto, ci o persoană care deschide portiera automobilului personal. — Ce-i, draga mea? Luke mă privește amuzat. Pe lîngă noi trece poștașul, și Îi arunc o privire suspicioasă. E chiar poștașul? A, da. El e. Grăbesc pasul spre Luke. — Ok, hai să intrăm În mașină. Acum. Ar fi trebuit să ne luăm o mașină cu geamuri fumurii. Mi-am răcit gura bătîndu-l la cap cu asta pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
rotund și păr scurt, periuță. Are cămașă cu mînecă scurtă și ecuson cu Pram City pe care scrie „Numele meu este Stuart“ și Împinge expert, cu o singură mînă, un căruț mov. — Ne trebuie un cărucior, spune Luke. — A, și privirea lui Stuart se oprește asupra pîntecului meu. Felicitări! Este prima dumneavoastră vizită aici? — Prima și singura, spune Luke categoric. Nu vreau să fiu nepoliticos, dar am dori să rezolvăm totul cît mai rapid, chiar acum, nu-i așa, Becky? Absolut

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să te ocupi tu? Înapoi În secția D., Stuart Împinge căruciorul mov pe podeaua lucioasă, spre o fată aflată la vreo trei metri, după care revine la noi. — Așa, ce fel de cărucior căutați? Nu prea știm, zic, aruncîndu-i o privire lui Luke. Cred că am cam avea nevoie de ajutor. Sigur că da! Încuviințează Stuart. Pe aici, vă rog. Ne conduce spre zona cu cărucioare de călătorie, apoi se oprește, asemenea unui ghid dintr-un muzeu. — Fiecare cuplu e diferit

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
referitor la rezultatul investigației la telefon. Așa că, la ora unsprezece dimineața, iată-mă din nou În West Ruislip. Toată povestea mi se pare suprarealistă. Trebuia ca acțiunea să fie anulată. Trebuia ca ei să nu găsească nimic. — Doamnă Brandon. Ridic privirea, simțindu-mă ca un pacient Înaintea unei operații. Iată-l și pe Dave Sharpness, cu un ton mai lugubru ca niciodată. — Vreți să intrați, vă rog? În timp ce mă conduce În birou, are o privire atît de compătimitoare că efectiv nu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
nu găsească nimic. — Doamnă Brandon. Ridic privirea, simțindu-mă ca un pacient Înaintea unei operații. Iată-l și pe Dave Sharpness, cu un ton mai lugubru ca niciodată. — Vreți să intrați, vă rog? În timp ce mă conduce În birou, are o privire atît de compătimitoare că efectiv nu mai suport. Mă hotărăsc pe loc să-mi iau o expresie curajoasă. O să pretind că nu mă deranjează deloc faptul că Luke are o aventură. Nu voiam s-o știu decît din pură curiozitate

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-mi odată! S-a văzut cu ea? Dave Sharpness deschide un dosar de carton și se uită rapid peste conținutul lui, clătinînd din cap. — Partea asta a meseriei mele e cea mai grea. Oftează, aranjează mai bine hîrtiile, apoi ridică privirea. — Doamnă Brandon, soțul dumneavoastră duce o viață dublă. — O viață dublă? rămîn cu gura căscată. — Mi-e teamă că trebuie să vă spun că nu e bărbatul care ați crezut că este. Cum adică Luke nu e bărbatul care am

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
femei. De... un anume tip. Dacă mă Înțelegeți, doamnă Brandon. SÎnt atît de șocată, că nu mai pot vorbi. Luke? Femei de un anume tip? — Omul meu, un profesionist de marcă, și-a urmărit subiectul, Îmi aruncă Dave Sharpness o privire sugestivă. A descoperit că În trecut au existat probleme la acel hotel. Au existat... incidente regretabile legate de femei. Dave Sharpness se uită În notițe, cu o expresie scîrbită. — Și toate acestea au fost mușamalizate, iar tăcerea victimelor a fost

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
presă a grupului Arcodas. — Uite, vezi? zice Lee. Uite ce scrie: „Luke Brandon, dreapta, stînd de vorbă cu Iain Wheeler, stînga“. — Au greșit cei de la ziar! aproape că-l scuip. A doua zi și-au cerut scuze! N-ai verificat? Privirea lui Lee a revenit din nou la Gameboy-ul lui. — Răspunde-i doamnei! mugește Dave Sharpness. Lee, consumi aerul degeaba! — Hai, mă, tată, mă, a fost o greșeală, ok? scîncește Luke. Tată? E ultima oară cînd mai angajez un detectiv luat

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În stațiile de autobuz, pe afișe, În reviste... continuă fata de la PR. Danny mai are Încă o idee super, să-l pună și pe tricouri pentru gravide. Îmi smucesc capul, Îngrozită. Ce idee? — Super idee, Danny! zic, săgetîndu-l cu o privire otrăvită. — Așa zic și eu, Îmi zîmbește radios, total nevinovat. Hei, ai putea să te Îmbraci și tu cu un asemenea tricou, cînd te duci să naști! Domnule Kovitz, Îmi puteți spune de unde v-a venit inspirația? Întreabă un asistent

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]