KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2331 2332 2333 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

Da. Înainte scoteam capul pe fereastră și mă uitam la fereastra ta; vedeam lumină pînă spre ziuă. "Mihai scrie", îmi ziceam și-mi continuam munca la invențiile mele. De vreo săptămînă, nu numai că nu mai scrii, dar nici pe-acasă nu mai dai. Furiosul de ieri e azi mielul blînd al frumoasei Livia. A fost de ajuns să-și ridice puțin fusta, că tu, bietul pui de găină, ți-ai și găsit locul sub cloșcă. Nu te știam vulgar. Cunoaște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
studiat-o în întregime. Mai am de învățat cîteva din pildele lui Solomon... Și-apoi... vezi tu... pe la Apocalipsa Sfîntului Ioan mă cam încurc, nu prea înțeleg... Pot să-ți explic eu. Da, dar unde? Pot veni eu la tine. Acasă, legea ne dă voie. Sînt la cabinetul de Protecția muncii. Cînd ai nevoie, dă-mi telefon. Da, dar..., o întreb eu înainte de-a ne despărți, tu, acum, ai împuternicire să botezi? Nu, încă nu, dar ce-are a face

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îl aleg pe Vlad: el a rămas pe baricade! Vlad are abia treizeci de ani, surîde Brăduț. Vreau să-l văd peste zece ani. Chiar și pe dom' Mihai vreau să-l văd peste zece ani: să aibă familie, copii... Acasă, copiii nu te întreabă dacă la serviciu ai stat cu fruntea sus sau ți-a strîns mîna secretarul de partid ori directorul. Ei cer. Sau se îmbolnăvesc și tu, tatăl lor, trebuie să fugi, să te zbați, să bagi mîna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ușa. Luchian scoate batista și-și șterge îndelung fața. Dă apoi din mînă a lehamite și se așează pe scaun. Mihăiță, surîde Graur, cred că acum ți-e limpede atmosfera din biroul nostru. Nu-ți rămîne decît să te duci acasă și să scrii piesa. Ce spui acolo, treaba ta. Un lucru să-ți fie clar: cînd vorbești de el, zice, arătînd spre Luchian, să spui că-i un mare compozitor. Ești un dobitoc, Graure! îi aruncă o privire bătăioasă Luchian

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
La revedere, Petre! Cobor în fugă pînă la etajul următor, obsedat de același gînd: Livia... Dacă n-ar fi fost noaptea aceea, poate n-o cunoșteam. Am muncit mult atunci. Era într-o sîmbătă spre duminică. Imediat ce-am ajuns acasă de la serviciu, m-am culcat. M-am trezit după trei ore, am băut o cafea și m-am așezat la masa de scris, cu altă ceașcă de cafea în față. La unsprezece noaptea am terminat și-am vrut să mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ei ca medici. Dar într-o noapte, cînd copilul unei familii prietene se afla în stare gravă internat într-un spital de provincie, iar metodele terapeutice aplicate nu opreau evoluția bolii (o complicație provenită de la o intoxicație alimentară), am telefonat acasă la București doctorului docent Gheorghe Marinescu-Dinizvor. Sînt cutare, din cutare oraș, ne-am cunoscut la Teatrul Mic, nu știu dacă vă mai amintiți. Sigur-sigur! Ce s-a-ntîmplat? m-a întrebat medicul. I-am explicat ce s-a întîmplat cu copilul și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mine, știi unde, la pavilionul trei. Mă-mbrac și vin și eu. Nu, i-am spus, că vorbesc din provincie. Abia mîine pe la prînz dacă ajung... Te-aștept. Și așa a fost. Salvarea a ajuns mult după ora de plecare acasă, dar l-am găsit acolo. Un copil, mi-a spus el într-una din clipele de răgaz, e un mugure. Trebuie să veghem ca din mugure să se desfacă floarea, și floarea să rodească... Iar cînd pe un panou aflat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
prin birou. Eu am un singur loc în schemă de categoria șasea specială, pe care vreau să-l dau mecanicului Crețu. E cel mai bun mecanic al meu, e prezent la orice intervenție, iar uneori, noaptea, îl aduc și de acasă. Nu dau eu categoria specială unuia pe care nici nu l-am văzut... Tovarășe Cornea..., începe Don Șef. Tovarășe inginer, i-o retează Cornea, eu am spus-o mai de multe ori: nu vreau să fiu complice la ratarea unui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
color ale unor stațiuni de odihnă sau ale unor flori. În mod deosebit îmi reține atenția fotografia unui ram încărcat cu flori de magnolie, asemenea celor văzute la seră. Asta declanșează din nou în mine bucuria că la ora plecării acasă voi putea trece pe la seră, să cer o cutiuță cu trei magnolii. Vă rog să luați loc! ne invită economista, arătînd cu mîna spre cele două fotolii. În toată încăperea sînt doar două birouri; la unul lucrează economista, iar la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu destul păr argintiu și mult calm în privire. Aș putea crede că ochii doamnei Teona sînt numai asupra lui dacă nu mi-ar fi proaspete în memorie vorbele șefului, spuse atunci, pe alee: "Un bătrîn ca mine are și-acasă". A mai spus Don Șef atunci și altele despre doamna Teona, în urma cărora am început să devin ridicol, curtînd-o. Ridic ochii și-o privesc cum țăcăne mereu un pix cu mai multe culori, făcînd după fiecare schimbare a culorii cîte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
zi, seară de seară, mă îngropam între hîrtii să pot realiza o programare bună. Apoi, excesul de cafea, patru-cinci pe zi... În ultimii ani m-am obișnuit cu rația zilnică de alcool nu mult, un pahar-două de coniac cînd ajungeam acasă, dar fiind în fiecare zi... Vorba aia: ce nu distruge potopul, macină picătura... Își duce țigara la gură, rămîne cu ea un timp între buze, apoi scapără un chibrit și o aprinde. Don Șef, surîd eu, nu-i voie de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
palme. Afară, în curtea combinatului, mă liniștesc. Nici n-aș putea altfel; ploaia a stat, norii s-au risipit, iar soarele rînjește din nou pe după colțul clădirii administrative. Sus, în secretariat, mă apucă iar furia: inginerul-șef s-a dus acasă, că după-amiază trebuie să plece la București, iar de acolo, mai departe, în străinătate. Să las actele baltă nu pot, e în joc obrazul meu față de muncitorii de la filamente. Iar de semnat în locul inginerului-șef al Zonei Intîi mai poate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
eu din umeri, surîzînd, pentru că m-ați întrebat, probabil, ca să-mi permiteți să fumez în acest birou. Nu, clatină din cap doamna Teona, te-am întrebat pentru că voiam să te rog să-mi oferi un foc. Mi-am uitat bricheta acasă. Ați fost pe acasă între timp? o întreb. Cum adică?! Mai înainte, cînd am fost aici cu domnul Ștefănescu, aveați bricheta. Da?! rîde ea. S-o caut... Trage un sertar, apoi altul, răscolind cîteva hîrtii sub care nu găsește nimic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pentru că m-ați întrebat, probabil, ca să-mi permiteți să fumez în acest birou. Nu, clatină din cap doamna Teona, te-am întrebat pentru că voiam să te rog să-mi oferi un foc. Mi-am uitat bricheta acasă. Ați fost pe acasă între timp? o întreb. Cum adică?! Mai înainte, cînd am fost aici cu domnul Ștefănescu, aveați bricheta. Da?! rîde ea. S-o caut... Trage un sertar, apoi altul, răscolind cîteva hîrtii sub care nu găsește nimic. "Vrei teatru, frumoasă doamnă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
risipind tăcerea, iar acest "mai" îmi spune dintr-odată că și ea știe despre mine că beau, bîrfă alimentată de imaginația unora. E tare odihnitor să privești ramul acela cu magnolii, arăt eu cu privirea. Dumneavoastră nu beți? Am și acasă un asemenea tablou. Evident, nu e la loc de cinste, fiind doar o poză de revistă. Îți place pictura? Tabloul cu ramul de magnolii, zic eu, stă pe peretele de lîngă piscină. Cînd jaluzelele sînt ridicate, seara, se vede din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
chef nici de scenariu? Citesc. Și dacă nu ai chef nici de citit? Merg la vreun spectacol. Și dacă nu este nici un spectacol? Mă plimb. Azi, spre exemplu, vremea e urîtă. Nu-i de plimbare... Atunci, surîd eu, mă întorc acasă și scriu. Am stabilit, face doamna Teona semn spre mine cu țigara, că nu ai chef de scris. Prea s-a întins coarda! Acum, ar urma ca eu să o întreb dacă are vreo propunere. Îmi place foarte mult să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și să mă întorc la mal, ori să mă las să cad mai departe?!... Așa trebuie să se întîmple și cu bețivii: poate că au momentul lor de cumpănă, cînd își zic să se ridice de pe scaun și să plece acasă, dar există dorința care trece peste voința lor și-atunci ei întind mîna și prind din nou paharul. Și-n mine, acum, simt "mîna" tremurînd, vrînd să se întindă. Îmi vine să strig: Teona, pînă acum erai pentru mine una

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
eu acum, ci de faptul că aș putea pierde amăgirea întrebării. Sînt ca soldatul de pe front, care a primit o scrisoare de la soție: e fericit, dar nu o deschide de teamă să nu afle că s-a întîmplat ceva rău acasă. Așa că mă voi ridica și voi pleca. Mihai, întoarce brusc privirea spre mine doamna Teona, tocmai cînd eu încerc să mă ridic, iar vocea ei mă reașază în fotoliu. Nu ai impresia că am mers prea departe? mă întreabă surîzînd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
drept o invitație? o întreb. S-o iei? se miră doamna Teona. Este o invitație, Mihai. Și dacă vă invit eu? Nu ai tablou cu flori de magnolie, surîde doamna Teona. L-aș putea lua pe acesta să-l duc acasă... Nu, Mihai. Un drum al meu în Cartierul de Nord și intrarea mea într-un bloc de garsoniere ar bate la ochi mai mult decît un voiaj la Paris. Te rog să mă crezi! La ce oră? o întreb calm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ar fi mai bine: am și băutură... Probabil vodcă rusească. Sau ți-ai schimbat gusturile? Ce-ai prefera? Coniac. Și whisky dacă vrei. Cu gheață? întreb. Cuburi de la congelator, îmi răspunde. Sifon ? Autosifon. Și apă minerală "Borsec". Muzică? Magnetofon stereo. Acasă, zic, am un fotoliu foarte comod. Am și eu mai multe... Două le-am văzut: sînt de răchită împletită, pe marginea piscinei. Jaluzelele erau ridicate... Deseară, vor fi lăsate... La mine acasă, cînd vreau să fie întuneric, acopăr geamul cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Autosifon. Și apă minerală "Borsec". Muzică? Magnetofon stereo. Acasă, zic, am un fotoliu foarte comod. Am și eu mai multe... Două le-am văzut: sînt de răchită împletită, pe marginea piscinei. Jaluzelele erau ridicate... Deseară, vor fi lăsate... La mine acasă, cînd vreau să fie întuneric, acopăr geamul cu o pătură, îi spun, ridicîndu-mă. Mi-ar plăcea să te ajut... Ba mai degrabă aș dori să fac eu orice treabă, ca ție să-ți rămînă tot timpul pentru pagina albă... Ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Don Șef, se poate!? Bine, mergeți. Cînd vă mutați, dacă e cazul, vă pot ajuta să duceți bagajele cu mașina. Vă mulțumesc! Dac-o să vreți, deseară, la transportul cărților. S-au adunat cam multe. Bun. Pe deseară. Îmi dați telefon acasă și vin. Puteți pleca fără nici o grijă. Ies din canalul de climă, un fel de labirint subteran de toată frica -, trec prin secție în grabă, ajung la ușa dinspre poartă, arunc o privire cerului și-l văd cu cîteva pete

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să cred; e prea frumos locul și prea în centru, să nu se găsească destui care să ceară și tot destui care să aprobe construirea de blocuri ori de vile aici... Că-n fond, copiii pot să se joace și acasă, lîngă calorifer, sub masă, pe șifonier ori afară, printre roțile mașinilor, sau pe trotuar, printre pietoni. Cobor la complexul alimentar din centru și pornesc de-a lungul clădirii, pe lîngă vitrine, să ajung în spatele consiliului popular, unde-și are sediul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
directorul teatrului. Am și fixat distribuția și vom începe imediat după Anul Nou repetițiile. Vom merge lejer, iar în toamnă deschidem stagiunea cu ea. Dar cu o condiție: să scoatem noi premiera pe țară. Vrem să te lansăm noi. Ajuns acasă, după cîteva zile, a urmat "noaptea mea albă de Ajun". I-am povestit doamnei Tamara tot ce s-a discutat la teatrul din Arad în legătură cu piesa mea și mă minunam văzînd-o cum se umple de bucurie nețărmurită și de o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
făcîndu-mă să-mi mușc buzele. Trebuie să ascund profesiunea mea de inginer. Și asta de ce?! Din cauza unor impotenți sau refulați niște "muncitori cu vorba", care aplică consecvent, dar nu și creator ceea ce li se spune. Îmi vine să mă duc acasă, în garsoniera mea din Cartierul de Nord și să dau foc diplomei de licență în Fizică. S-o admir cum arde și-n flăcările ei să-mi ard amintirea nopților de studiu intens, emoțiile examenelor, nervii tociți, sănătatea șubrezită, să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]