58,730 matches
-
și ridic ochii mirată. — Tot aici ești? Unde-ai fost? — A... am mai stat pe la raionul cu lenjerie de bărbați, Îmi aruncă În treacăt. Tipu’ ăla care lucrează acolo, Tristan. E drăguț, nu? — Tristan nu e gay, Îi arunc o privire edificatoare. — Încă, spune Danny și ia o rochie roz de seară de la raionul nostru „Cruisewear“. E nașpa rău. Becky, nu știu de ce ții rochia asta aici. E surescitat la culme În clipa asta, așa cum face ori de cîte ori termină
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ieșim din magazin plutind de fericire și Îl conduc pe Danny după colț, În Portman Square. Felinarele stradale s-au aprins, și din hotelul Templeton ies niște oameni puși la patru ace. CÎnd trecem pe lîngă ei, aceștia Îmi aruncă priviri ciudate și aud și niște chicote, Însă Îmi țin capul sus. Dacă vrei să fii un inovator În modă, n-ai ce face, trebuie să te obișnuiești și cu cîteva căutături mai piezișe. Mergem la barul ăla? sugerez, oprindu-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un tip În costum și o altă femeie elegantă. Nu-i recunosc pe nici unul dintre ei. — Ce? mă scrutează curios Danny. S-a Întîmplat ceva? — E... Înghit În sec și dau discret din cap În direcția ei. Danny Îmi urmărește privirea și Încremenește teatral, Încîntat. — E Cruella de Venetia? — Taaci! scîncesc cu dinții strînși. Însă e prea tîrziu, Venetia s-a Întors spre noi. Ne-a văzut. Se ridică și vine spre noi, o siluetă nepermis de elegantă În taior negru
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ai cam Încălzit În toate... penele alea. Te simți bine? Da... mă simt bine! și dau să suflu niște pene care mi s-au lipit de ruj. E noul concept de fashion al lui Danny. — Aha, iar Venetia aruncă o privire Îndoită mega-eșarfei mele boa. Doar că, știi și tu, nu e prea sănătos să te Încălzești exagerat În timpul sarcinii. Tipic. Mă ia ca pe o școlăriță. Iar Începe cu „moda nu e sănătoasă“. Dar adevărul e că am cam Început
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Pe lîngă noi trece un chelner cu o tavă cu băuturi, iar Venetia Întinde o mînă și-l oprește. O vodcă, apă tonică și gheață, spune. Acum, te rog. Tu vrei ceva, Becky? Da... să-mi spui, o pironesc cu privirea. Spune-mi ce vrei să spui. Chelnerul pleacă mai departe, iar Venetia Își trece o mînă prin păr. Pare puțin agasată de reacția mea. — Becky... partea asta e foarte dificilă. Ar trebui să știi, Luke se simte groaznic pentru ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
O să-mi păstrez demnitatea, chiar dacă asta Înseamnă să comunic doar monosilabic. — Arăți mai bine, zise, așezîndu-se pe pat. Am fost Îngrijorat. Aud din nou tonul tăios și ferm al Venetiei: Îți cîntă În strună doar ca să te facă fericită. Ridic privirea și mă uit În ochii lui, căutînd un semn care să-l trădeze, vreo fisură În fațada lui fără cusur. Însă el Își joacă rolul mai bine ca niciodată. Un soț iubitor și Îngrijorat, la căpătîiul nevestei bolnave. Am știut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de... cu două fețe. — Becky? acum el e cel care-mi cercetează chipul. E totul În regulă? — Nu. Nu e. Se lasă tăcerea În timp ce eu Îmi adun toată puterea. — Luke... știu tot. — Știi tot? Tonul lui e relaxat, Însă În privirea lui deslușesc o mică urmă de Îngrijorare. — Ce știi? Nu te mai preface, Ok? Îmi dreg glasul. Mi-a spus Venetia. Mi-a spus ce se petrece. — Ți-a spus? Luke se ridică În picioare, și pe chip Îi citesc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ea cum crede că e? Acum Îi pute și Londra. Mda, mai ales regina, zic. Habar n-are săraca. Fără să mă ia În seamă, Elinor se duce la un scaun și se așază pe marginea lui. Mă cîntărește din priviri cîteva clipe, fără nici o expresie. — Rebecca, am Înțeles că ați renunțat la medicul pe care vi l-am recomandat. Acum la cine sînteți? — O cheamă... Venetia Carter. Mă trece un junghi de durere În clipa În care rostesc numele. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Împreună cu o broșură lucioasă intitulată „Colecția Elinor Sherman“. Pe copertă se află o fotografie a unui soclu alb elegant, pe care este așezat un alt soclu alb, mai mic. Dumnezeule, nu Înțeleg nimic din arta modernă. — Mersi, zic, aruncîndu-i o privire Îndoită. O să venim, În mod sigur. Mulțumesc că ai venit. Îți urez o zi frumoasă! Elinor Îmi mai aruncă o ultimă privire piezișă, apoi Își ia mănușile și poșeta Kelly și iese cu pași mari din cameră. În clipa În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
așezat un alt soclu alb, mai mic. Dumnezeule, nu Înțeleg nimic din arta modernă. — Mersi, zic, aruncîndu-i o privire Îndoită. O să venim, În mod sigur. Mulțumesc că ai venit. Îți urez o zi frumoasă! Elinor Îmi mai aruncă o ultimă privire piezișă, apoi Își ia mănușile și poșeta Kelly și iese cu pași mari din cameră. În clipa În care dispare, Îmi Îngrop capul În mîini, Încercînd să gîndesc. Trebuie să fac cumva să dau de Luke. Nu are cum să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că ești sexy. O să zic că Luke și cu mine facem ceva mult mai cool decît yoga. De pildă, chestia aia despre care citeam zilele trecute. Qi-nu știu cum. GÎndurile Îmi sînt Întrerupte de huruitul unei motociclete, și, cînd ridic privirea, văd un Harley gonind pe strada liniștită, rezidențială. — Hei! Îmi flutur brațele. Aici! — Hei, Becky! Motocicleta se oprește zgomotos lîngă mine. Danny Își scoate casca și sare din șa, cu o cutie de pantofi În mînă. Poftim! — Mersi, Danny, spun
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vedem curînd! Mă uit după mașina care dispare În zare, apoi mă răsucesc pe călcîie, spre Fabia. Credeam că nu ești acasă! Ok, hai să ne grăbim. Ți-am adus marfa. Uite geanta, uite și bluza... Îi Întind sacoșele. — Mișto. Privirea ei se lipește lacomă de ele. Ai adus și pantofii? — Evident! zic. Prietenul meu Danny a făcut rost de ei, de la un model de la Paris. Danny Kovitz, designerul? CÎnd scot cutia, simt cum mă năpădește un sentiment de triumf. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de pantofi de-ai mei În debaraua Fabiei, fiindcă sigur or să mă-ntrebe și despre accesorii. Tocmai număr cîte perechi de Jimmy Choo sînt, cînd sună soneria și tresar, alarmată. Înghesui restul de pantofi În bufet, Îmi arunc o privire de control În oglindă și cobor scările cu picioare ca de plastilină. A sosit clipa cea mare! De cînd mă știu am visat să-mi văd hainele pozate Într-o revistă! CÎnd ajung În hol, fac o recapitulare rapidă În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Deodată, observ pe trotuar doi copii, care se zgîiesc curioși la noi. Bănuiesc că sărim destul de tare În ochi, mai ales eu cu burta mea kilometrică. Hai să continuăm discuția În casă, spun pe un ton demn. Luke Îmi urmărește privirea. — Aha. Da. Hai să... facem asta. Intră În casă, iar eu Închid ușa. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nu știu ce aș putea spune. Mă simt complet deconcertată. — Becky... nu știu de unde-ai putut scoate așa o aberație, expiră
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să procesez toate aceste informații. Nu-mi vine să cred că Luke a ținut toate astea În el atîta vreme. Fără să-mi zică nimic. În Încercarea de a mă proteja. PÎnă la urmă, nu are nici o aventură. Îmi trec privirea peste chipul lui, pe care și-l ferește. Poate că minte, Îmi trece prin cap. Chiar dacă treaba aia cu Arcodas e adevărată. Poate că el continuă să se vadă cu Venetia. „Îți cîntă În strună doar ca să te facă fericită
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fost fiica ta. Ai fi vrut ca patronul ei să ia atitudine. Adică... tu ești propriul tău stăpîn! Ideea e că nu te obligă nimeni să lucrezi cu cine nu dorești. O să discut cu ei, continuă Luke să stea cu privirea În pămînt. O să le spun ce am de spus. Poate că vom reuși totuși să ajungem la un numitor comun. Poate, Încuviințez, Încercînd să par mai optimistă decît mă simt. Deodată, Luke lasă spărgătorul de nuci Înapoi pe masă și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pămînt. O să le spun ce am de spus. Poate că vom reuși totuși să ajungem la un numitor comun. Poate, Încuviințez, Încercînd să par mai optimistă decît mă simt. Deodată, Luke lasă spărgătorul de nuci Înapoi pe masă și ridică privirea spre mine. — Becky, dacă pînă la urmă mă retrag din afacerea cu Arcodas... n-o să fim miliardari. Înțelegi asta. Simt o Împunsătură În inimă. Era destul de palpitant cînd totul mergea atît de bine și noi urma să cucerim lumea și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
O să fii minunată, Îmi răspunde el categoric și pornește cu pași mari spre ușa de la intrare. — Vezi că ei cred că e casa noastră! șoptesc panicată În urma lui. Le-am spus că stăm aici. Luke Îmi aruncă peste umăr o privire gen drept-cine-mă-iei? și deschide larg ușa. Bună ziua! spune, pe tonul cel mai sigur din lume de director-al-unei-companii-uriașe-importante. Bine ați venit acasă la noi. Prin prezenta, declar fără pic de echivoc că make-up artiștii ar trebui să primească premiul Nobel pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
acest lucru nu s-a mai Întîmplat. Mor dacă n-o Încerc. — Da, o să arate spectaculos lîngă iarbă. Martha traversează holul și mijește ochii prin ușile de sticlă. Ce grădină superbă! Voi ați amenajat-o așa? — Absolut! Îi arunc o privire lui Luke. Am angajat o firmă de grădinărit, firește, spune el, Însă conceptul ne aparține În totalitate. — Exact, Încuviințez. Ideea de la care am pornit a fost un fel de Zen... combinat cu structura urbană... — Poziționarea copacilor a fost crucială pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
agendă. — SÎnteți niște adevărați perfecționiști! — Pur și simplu, ținem la design, spune Luke serios. Îmi face scurt cu ochiul, iar eu Îmi Înăbuș În ultima clipă un chicot. — Înseamnă că abia așteptați să vă vedeți odrasla pe peluză, ridică Martha privirea spre mine cu un zîmbet. Să Învețe să meargă de-a bușilea... să stea În două picioare... — Da, Îmi ia Luke mîna. Categoric. Tocmai vreau să mai adaug ceva, Însă mi se strînge subit stomacul, ca și cum m-ar fi apucat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
EXCLUSIV - FACEȚI CUNOȘTINȚĂ CU DANNY KOVITZ!“ și, În fața lui, trei adolescente În jachete militare de camuflaj, cu cozi de cal, se uită cu un aer de adorație tîmpă cum el se semnează pe niște tricouri albe, simple. Danny Îmi surprinde privirea și-mi face cu ochiul. — Mersi, Îi spun din buze și-i trimit o bezea. E un star sută la sută. Plus că știu precis că Îi plac la nebunie toate astea. La mică distanță de masă, Eric e intervievat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cînd o privesc, văd de la o poștă că de data asta e realmente supărată. — Jess, ce s-a Întîmplat? Îi pun o mînă pe braț. Văd că nu ești Într-o pasă prea bună. Nu, zice Jess. Nu sînt. Ridică privirea și, spre groaza mea, Îi văd ochii scăldați În lacrimi. — A dispărut Tom. — A dispărut? zic, Înspăimîntată. Nu voiam să zic nimic. N-am vrut să-ți faci griji. Dar nu l-a mai văzut nimeni de trei zile. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
End. Te duci la ea acasă și ea te pensează cu mai multe fire de ață, și durează mult, că e migălos. Dar merită din plin. — Jasmine! strigă fata, ridicînd vocea. — Trebuie să mă duc. Jasmine mă săgetează cu o privire lungă, otrăvită. Atunci pa! zic veselă. O să trec cu copilul pe la tine. Jess a urmărit Întreaga conversație, amuzată la culme. — Care-i treaba cu sprîncenele? zice, după ce Jasmine dispare ca o vijelie. Îi examinez sprîncenele. SÎnt maronii și dese și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ar fi bine să mă duc acasă, să mă odihnesc. Mă duc să zic „pa“. — Bună idee, mă aprobă Jess viguros. Păstrează-ți energia pentru mî... tace, stresată. — MÎine? zic, nedumerită. Ce e mîine? — Adică... pentru copil. Jess Își ferește privirea, evazivă. Pentru naștere. CÎnd o fi ea. Ce naiba vrea să... Și atunci mă izbește revelația. Și ea e parte din conspirație. Asta a vrut să spună! Petrecerea surpriză pentru copil are loc mîine! PETRECERE SURPRIZĂ PENTRU COPIL - ȚINUTE POSIBILE 1
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
te rog să Încerci să nu ai nici o prejudecată apropo de modul În care am făcut rost de aceste date... — Nu crezi c-ar trebui să i le dai lui Jess? Luke mijește ochii la plic. — Lui Jess? Îi urmăresc privirea și zăresc, pentru prima oară, cuvintele „D-rei Jesica Bertram“ scrise cu litere de tipar pe etichetă. Mă străbate un val de dezamăgire. PÎnă la urmă, nu e de la Dave Sharpness, e o prostie pentru Jess. Dar cum se face că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]