KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2332 2333 2334 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

întîmplat cu garsoniera pe care trebuia s-o primească tovarășul Vlădeanu. Vlădeanu? A, da, ăla de scrie teatru. Nu. E vorba de cel care a pus la punct tehnologia obținerii filamentelor și a inventat separatorul, aici în combinat. Teatru scrie acasă; tot așa cum acasă, dumneata îți crești copiii. Și teatrul lui, și copiii dumitale sînt destinați societății. Aștept să-mi spuneți ce-i cu garsoniera. Păi, tovarășe Ștefănescu, am mai fost întrebat... Eu am atîtea pe cap... Don Șef se apleacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pe care trebuia s-o primească tovarășul Vlădeanu. Vlădeanu? A, da, ăla de scrie teatru. Nu. E vorba de cel care a pus la punct tehnologia obținerii filamentelor și a inventat separatorul, aici în combinat. Teatru scrie acasă; tot așa cum acasă, dumneata îți crești copiii. Și teatrul lui, și copiii dumitale sînt destinați societății. Aștept să-mi spuneți ce-i cu garsoniera. Păi, tovarășe Ștefănescu, am mai fost întrebat... Eu am atîtea pe cap... Don Șef se apleacă spre interfon și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
atît de nobile că nu se mai vedeau copacii din cauza pădurii. Scuză-mă! N-am vrut să te supăr! Eu, care toată studenția și-o bucată de vreme după aceea am locuit la gazdă, știu ce-nseamnă să te duci acasă și să n-ai liniște nici pentru citit o carte, darmite să mai scrii o pagină de literatură, fie ea literatură tehnică sau beletristică... Articolele mele de chimie au fost scrise noaptea, cînd lucram în schimbul trei, sau la bucătăria gazdei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cuiva din administrația locală, că-ți va rîde în nas: "Ce-mi spui mie?! Fă-ți vilă cum ne facem și noi dacă vrei liniște și confort". Tac și înghit în sec, înfiorat de un gînd criminal: să mă duc acasă și să dau foc manuscriselor, să retrag de la editură romanul în curs de editare și să opresc transmiterea piesei la Radio-Iași. Încep să simt cum crește în sufletul meu ura împotriva scriitorului din mine, care mi-a adus numai necazuri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mă vor spăla pe dinăuntru, voi intra la veceu, de unde voi ieși mai fericit eliberat de preocuparea mea literară -, voi cumpăra un buchet de flori pentru Livia ce păcat că nu am luat de la seră niște magnolii! -, mă voi întoarce acasă și voi asculta sfatul lui Ion, prietenul copilăriei mele: voi începe o viață liniștită, alături de Livia, care-și va face o clientelă, va cîștiga bine, eu voi da meditații, dar toate astea se vor întîmpla în alt oraș, unde să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
montăm o piesă proastă, măcar să fie de-aici, din urbea noastră, să ne scuzăm că am dorit din tot sufletul să promovăm un autor local... Foarte bine! îi răspund. Apucă-te și scrie; subiectul îl știi... Lăsați acum. Vă certați acasă, intervine secretarul literar, știind că eu sînt bun prieten cu referentul, care, în drumul lui spre casă, seara, urcă uneori pînă la mine în garsonieră, anunțîndu-mă din ușă: "Am venit să rad o vodcă și să plec". Unde-i textul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Brîndușa tonul, ai formulat un gînd care mă tot roade din clipa cînd ne-am despărțit. Îmi pare rău că avem necazul acesta, cu avaria, altfel aș fi trimis o mașină după tine, că deseară nu știu dacă ajung devreme acasă... Cred, și sper că vei fi întru totul de acord cu mine, că tovarășul... merită să fie... mustrat; că aici este o întreprindere, și-ncă una de prestigiu, așa că nu-și poate permite chiar orice fel de comportare, mai ales

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
meu la ceafă și-mi apasă cu disperare capul, în timp ce buzele noastre se contopesc într-un sărut lung, sfîșietor, cum n-am mai trăit un altul decît în noaptea aceea, în gangul de pe Calea Victoriei, la contrafort, cînd am condus-o acasă pe Doamna Ana, după o zi întreagă de hoinărit împreună prin Herăstrău... dar atunci eram un sălbatic, lup tînăr de 19 ani, hămesit, iar femeia aceea, pe cît de inteligentă, pe atît de coaptă, a știut de minune să se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dragoste, deși ar fi trebuit să se întîmple invers. Apoi a urmat noutatea vieții de familie, grijile cotidiene... Foarte rar, dar asta se întîmplă foarte rar!, cînd el e plecat în delegație, ori cînd sînt eu singură, la drum sau acasă, tristă ori prea fericită, mai răbufnește în mine dorința de-a scrie... Dacă ai încerca să scrii mai des, o întreb, crezi că te-ar împiedica? Nu, îmi răspunde tristă doamna Cristina. Dar e de ajuns să știu că el

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ai să repeți? o întreb, apropiind-o de pieptul meu, pînă îi simt atingerea sînilor. Am să repet, Mihai, îmi șoptește ea, retrăgîndu-se un pas, semănînd iarăși, pentru o clipă, cu poza de pe cartea de debut, dar am să repet acasă, în singurătatea gîndurilor mele. E mai cinstit, mai frumos și mai bine așa... Mă prinde de mînă și mă duce spre celălalt lift, care a oprit, sunînd scurt, metalic, deschizîndu-și ușile. Intră alături de mine în liftul gol, se ridică pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
naiba umbli, domnule?! mă aud strigat dinspre recepție. Mă întorc și-l văd pe Don Șef apropiindu-se grăbit, roșu de oboseală, cu șuba larg desfăcută la piept. De-o oră vă caut. Și eu, și cîțiva muncitori. Am fost acasă la dumneavoastră, am sunat la doctoriță nimic! De la combinat m-au anunțat că vă găsim în restaurantul hotelului... Am fost sus, la barul de la ultimul etaj, să beau o cafea, arăt eu cu privirea spre liftul din care am ieșit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-șef al Zonei Întîi să-l imite în comportament față de subalterni?! Să-l facă de două parale pe Don Șef, iar șefa Serviciului desfacere să-i trateze pe toți cu "sulfat de sictir" vorba Lilianei?! O, voi, șapte ani de-acasă, plus alți cinșpe-douăzeci de ani de studii, atunci cînd e cazul!... Pentru directorul general, ca și pentru mulți alții de aici din sală, acum, contează doar pornirea separatorului pînă mîine seară. Dar, oare, cîți dintre cei prezenți sînt conștienți că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în Zona Patru..." Acum, tînărul inginer, prezent și el la această discuție, stă bine înfipt în scaun, fumează impasibil și mă privește întrebător probabil vrea să se termine odată această discuție, să se ia o hotărîre și să poată pleca acasă. Oare, în locul lui, eu ce-aș fi făcut? Ce puteam să fac?! Aș fi făcut ceea ce-am făcut și astăzi, cînd m-a chemat la el Teodoru, inginerul-șef al Zonei Întîi; m-aș fi dus în veceu și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mult, n-am băut. Pot merge la dispensar să mi se ia sînge pentru analiză... Unde l-ați găsit, tovarășe Ștefănescu? intervine Brîndușa. Eu și ceilalți care am plecat după dînsul, spune Don Șef, l-am căutat peste tot: pe acasă, pe la... cunoștințe, prin biblioteca municipală și pe la teatru, unde mi s-a spus că s-a dus să bea. L-am căutat prin toate restaurantele, ba chiar și pe la Lacto-bar. Am telefonat apoi la combinat, la dispecer, și mi s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și le urmăream îndelung cu privirea. Atîtea fete frumoase, venite din toate colțurile țării!... Și țărăncuța aceea, venită de pe lîngă Bîrlad, timidă și retrasă, Anișoara parcă o chema, pe care o necăjeam cu toții, spunîndu-i să nu mai jeluiască vaca lăsată acasă. Ea rîdea copilărește și-și ducea vîrful degetului la gropița din bărbie... Studentule, mai du-te și tu să te odihnești după-amiaza, cînd sînt libere ospătarele..., îmi spunea cîteodată nea Ionică Vâslea, arătînd cu privirea spre fete. ...Dar gîndul meu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a trimis să-mi schimb șorțul și să-mi iau de la magazie altă bonetă. După masa de seară, cînd se așeza la masă personalul cantinei, serveam de obicei eu și vreo ospătară, că ceilalți doi ajutori de bucătari plecau: unul acasă, celălalt se ducea la băut, la bufetul din curtea cantinei. În seara aceea a rămas bucătăreasa să servească împreună cu mine. I-am servit pe toți, ne-am pus mîncare și nouă în două farfurii, am dus cratițele la spălat și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de două ori la rînd. Faceți chef, dom' inginer! îmi strigă rîzînd mecanicul Valeriu. Bună, Valeriule! Ce-i cu tine pe aici? Secretara m-a trimis să vă aduc dosarul cu documentația tehnică. Ai lucrat de dimineață. N-ai plecat acasă la ora două? îl întreb, luînd dosarul din mîna lui, mulțumindu-i. Ba am plecat, îmi răspunde Valeriu. Eram în stația de autobuz cînd s-a produs explozia. Mai eram cu cîțiva mecanici. Ne-am întors cu toții în combinat parcă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tău să cadă, și-atunci... o să ai tu nevoie de Brîndușa, să nu ajungi să lucrezi în secție. Munca în salopetă nu-i pentru "doamne", chiar dacă ar fi o salopetă de șef de secție. "Doamnele" stau în birouri, ca tine. Acasă își permit să țină servitoare, iar cumpărăturile și le fac la punctul alimentar special amenajat pentru ele, să nu obosească stînd la coadă, alături de clasa muncitoare... Ai să regreți, Mihai! Brîndușa mă așteaptă cu... Sigur! exclam eu cu toată gura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
le spun și-mi duc mîna la cască, retrăgîndu-mă spre ușă. Atențiune, atențiune! se aude în difuzor. Aici stația de radioficare a combinatului. Din dispoziția tovarășului director general starea de necesitate de pe teritoriul combinatului se suspendă. Personalul tehnico-administrativ poate pleca acasă... Anunțul mai este repetat de cîteva ori, apoi difuzorul tace. Domnul Luchian, care luase mașina de calcul sub braț, se întoarce la birou. Nu mai duc mașina la contabilitate, că nu-i mai prind, zice băgînd mașina în dulapul din spatele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
contabilitate, că nu-i mai prind, zice băgînd mașina în dulapul din spatele său, pe care îl încuie și-l sigilează. Ești obosit tare? mă întreabă el, apoi își rotește privirea peste ceilalți. Închipuie-ți, rîde Graur, de vreme ce n-a dormit acasă... Hai să mergem, devine Graur serios, oprindu-i pe ceilalți din rîs, dacă scăpăm autobuzele, stăm mult și bine în stație; am de luat copiii de la grădiniță, de la creșă... Un moment! zice domnul Luchian, oprindu-ne pe toți lîngă ușă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-mă iar. Mi-ai spus acum vreo doi ani: te umpli de idei cînd ești cu vreo femeie!... Cunoști altfel de muze? mă întreabă rîzînd. Ascultă, Vlade, îi spun furios, oprindu-mă în fața lui, ce-ar fi să te duci acasă pentru cîteva ore fac eu pilotarea cu altcineva și să te întorci cu cîteva idei?!... Bucuros! Ai vreo muză dată disponibilă? Mă gîndesc că ți-ai concediat muzele de cînd cu Livia... Nu, dar găsești tu. Eventual, poți apela la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
caz, Mihai: cînd martorul ei ai fi tu, dar și atunci, nu de soț m-aș teme de-atîția ani, el mă cunoaște de ajuns de bine -, mă tem pentru propria-mi convingere, formată azi... Sper că mîine în zori, ajunsă acasă la București, să fiu mai bogată cu un fulg... Cu bine, Mihai! Cu bine, Ina Cristian! Închid telefonul și mă întorc spre Vlad și Dinu, care s-au retras în capătul celălalt al încăperii. Vlad a scos din sacul de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și am intrat în biroul Brîndușei trîntind ușa, arătîndu-i hîrtia: "Am să te fac s-o înghiți!" "Cum dorești, mi-a surîs ea, dar dacă te atingi de mine aici, în combinat, o încurci. Începînd de la ora cinci, după-amiază, sînt acasă. Cînd ajung, pun de două cafele..." Pilotăm un nou ciclu cu glas scăzut, bătuți de gînduri. În pauză, Vlad tace, privind aiurea, în gol. Următorul ciclu îl pilotăm la fel de abătuți. Abia la cîtva timp după terminarea comenzilor, Vlad continuă: M-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ventilelor și trimit gazele în rezervoare. Ciclul se încheie, ca de obicei, cu o răsuflare, ca un oftat din adîncul plamînilor. Bucățile de carton fac un zgomot violent pe acoperișul clădirii vecine. Închid ochii cîteva secunde și mă regăsesc iarăși acasă, așteptîndu-l pe tata să vină de afară, să mai pună un lemn pe foc și să se culce era așa de bine la spatele lui!... În ziua cînd domnul Muraru a pornit Sinteza, începe Vlad pe un ton scăzut, Silvia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de comandă al dispecerului central fără nici un incident. Mihai, Vlad, spune Ion, gata munca voastră acolo. Separatorul e-al nostru de-acum. Să-l stăpîniți sănătoși! le strig. Din sala tabloului de comandă se aud cuvinte de mulțumire. Nu mergi acasă? mă întreabă Ion. Nu, Ioane, îi răspund, mai stau... Mda, zice Ion. Te cred: plăcerea contemplării în ziua a șaptea... Eu plec. La revedere! Mulțumesc, Ioane! îi spun, apoi închid interfonul. Vlad mai stă încă în scaun; privește abătut tabloul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]