95,170 matches
-
Se reîntorc umbrele singurătății. În surdina spectaculara peșteră e un templu stoic, cerându- si fulminant țipatul tainic al gaurii cerești. O să plouă, simt o libertate... O să mai plouă, simt furtună, Se ia după durerea mea din urmă, Stejarii falnici în priviri că- ntotdeauna, Mă lasă - n zbor, pan- zarea mi se curma. O să mai plouă, șuiera a jale, Vântul smăltuit se face un hoinar, Tremura lumină verde- n lumânare, Eu mă rog să plouă măcar un pătrar. Să plouă primăverile, si
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
îngrijit cu lacrima de roua Și te-am crescut în dragoste, frumos Rugându-mă în nopți cu luna nouă Să-ți fie drumul vieții luminos. În ochii-ți dragi am presărat iubire Sclipiri de frumusețe sufletească Cu bunătate, liniște-n privire Te-am dăruit, minunea mea cerească! Ai învățat apoi că demnitatea Este virtutea omului cinstit Și-ai dovedit cu sârg că libertatea De-a fi tu însăți, mult te-a întărit. Copilă dragă, Domnul te păzească De tot ce-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
el, și privea - când la el, când la tata. Nu știa cum să se împartă. Și până la urmă, a plecat și ea. În aceeași fotografie. Fotografia mirosea a zmeură proaspătă. Și copilul o sorbea din ochi - și se satura - din privirile lor, care îi umezeau buzele, atât de îmbelșugat. Totuși - ar fi vrut să stea de vorbă cu ei. Să îi asculte, chiar. Ce să facă cu mirosul acesta atât de aspirat? De priviri? Cum să îl înțelegi? Uite, să ne
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
sorbea din ochi - și se satura - din privirile lor, care îi umezeau buzele, atât de îmbelșugat. Totuși - ar fi vrut să stea de vorbă cu ei. Să îi asculte, chiar. Ce să facă cu mirosul acesta atât de aspirat? De priviri? Cum să îl înțelegi? Uite, să ne imaginăm că am avea o clapă. Apoi, altă... Și le-am apăsa... Nu ne-ar răspunde, cumva, și ei? Mai greu a fost până a găsit o mătușă. Care i-a adus minunea
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
el, și privea - când la el, când la tata. Nu știa cum să se împartă. Și până la urmă, a plecat și ea. În aceeași fotografie.Fotografia mirosea a zmeură proaspătă. Și copilul o sorbea din ochi - și se satura - din privirile lor, care îi umezeau buzele, atât de îmbelșugat. Totuși - ar fi vrut să stea de vorbă cu ei. Să îi asculte, chiar. Ce să facă cu mirosul acesta atât de aspirat? De priviri? Cum să îl înțelegi?Uite, să ne
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
sorbea din ochi - și se satura - din privirile lor, care îi umezeau buzele, atât de îmbelșugat. Totuși - ar fi vrut să stea de vorbă cu ei. Să îi asculte, chiar. Ce să facă cu mirosul acesta atât de aspirat? De priviri? Cum să îl înțelegi?Uite, să ne imaginăm că am avea o clapă. Apoi, altă... Și le-am apăsa... Nu ne-ar răspunde, cumva, și ei? Mai greu a fost până a găsit o mătușă. Care i-a adus minunea
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
cumpăr 21 grame de mere. Nu știu de ce mi-a venit tocmai cantitatea asta în minte, sau de ce am scos pe gură tocmai aceste cuvinte. Aveam să aflu, firește, foarte curând. Vânzătoarea, o blondă platinată oacheșă, mi-a aruncat o privire afrodiziacă, ușor descumpănită, după care mi-a ales din grămada de mere de pe masă unul mic, cel mai sfrijit măr dintre toate, pe care mi l-a pus mai apoi pe cântarul electronic. A privit spre cadran și a exclamat
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
Ne-am despărțit demult, suntem doar împreună sub același acoperiș, al casei și cerului, care ne vede și ne iartă. Suntem că doi străini, care se văd mereu, fără să-și zâmbească, sau fără de vreun salut. Atingerile lipsesc, ca și privirile, care, încearcă să se ocolească. Suntem doar împreună și ne-am despărțit demult, cu noi e tristețea și amintirile frumoase, atât ne-a mai rămas. Le alungam de-ndată, știind că nici soarele, nu poate, a ne-ncălzi în suflet
ÎMPREUNĂ ȘI DESPĂRȚIȚI de COSTI POP în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381413_a_382742]
-
de gânduri, pierdut pe drumuri, căutându-te din nou, așezând culorile vieții, pește gândurile mele, trimițându-le în direcții, mii, sigur mai multe, așteptând, ca cineva, să le întoarcă, stârnind emoții, așa cum, un sărut o poate face, un zâmbet, o privire, sau, două mâini ce se ating, două suflete, prinse de mână, râzând, formând ecou, în inimi triste, trezindu-le la viață, visând frenetic, așezând, pește buzele mele, dulceața anilor împreună, respirând la unison, fredonând melodia despre noi, aducând tristețe, hrănind
ASCUNS-AM, UN SIMPLU TE IUBESC de COSTI POP în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381430_a_382759]
-
inima pădurii și care apoi reveneau și ne înconjurau. Era ca un râu de viață și culoare în jurul nostru. Femeia era îmbrăcată simplu, însă în niște culori pline de viață: albastru, indigo, portocaliu, piersiciu. Se uita la mine cu acea privire pe care, dacă o vezi cinci secunde, îți dai seama că viața ta merită trăită de-aici încolo, indiferent de ce s-a întâmplat înainte. Nu era o privire romantică. Era o privire extrem de prietenoasă, diferită de cele pe care le
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
de viață: albastru, indigo, portocaliu, piersiciu. Se uita la mine cu acea privire pe care, dacă o vezi cinci secunde, îți dai seama că viața ta merită trăită de-aici încolo, indiferent de ce s-a întâmplat înainte. Nu era o privire romantică. Era o privire extrem de prietenoasă, diferită de cele pe care le vedem noi pe pământ. Fără să-mi rostească ceva, a vorbit cu mine. Mesajul venea la mine ca un vânt. Și atunci mi-am dat seama că este
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
portocaliu, piersiciu. Se uita la mine cu acea privire pe care, dacă o vezi cinci secunde, îți dai seama că viața ta merită trăită de-aici încolo, indiferent de ce s-a întâmplat înainte. Nu era o privire romantică. Era o privire extrem de prietenoasă, diferită de cele pe care le vedem noi pe pământ. Fără să-mi rostească ceva, a vorbit cu mine. Mesajul venea la mine ca un vânt. Și atunci mi-am dat seama că este reală. La fel de reală ca
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
zâmbind șăgalnic. Nu există nimic după moarte, doar întuneric și un vid inconștient, etern. Se ridică din pat, își îmbrăcă pe trupul gol halatul de casă, după care se îndreptă cu pași de căprioară spre baia apartamentului, aruncându-mi o privire scurtă înainte de a închide ușa. - Prostuțule, mai apucai eu să prind din zbor, înainte de-a auzi cum femeia dădu drumul apei în cabina de duș. M-am ridicat și eu din pat, m-am îmbrăcat și m-am îndreptat
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
Nu există nimic după moarte, doar întuneric și un vid inconștient etern. Se ridică din pat, își îmbrăcă pe trupul gol halatul ei rozaliu de casă, după care se îndreptă cu pași de căprioară spre baia apartamentului, aruncându-mi o privire scurtă înainte de a închide ușa. - Prostuțule, mai apucai eu să prind din zbor, înainte de-a auzi cum femeia dădu drumul apei în cabina de duș. M-am ridicat și eu din pat, m-am îmbrăcat și m-am îndreptat
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
cuvinte. Sunt mamă, știu ce-nseamnă fericirea, S-aduci pe lume-un copilaș, El, ce înseamnă împlinirea, Să ai în viață un urmaș. Pot să mă fac că nu observ mâhnirea, Durerea mamelor ce plâng, Ce li s-a tulburat privirea, Cuțite-n inimi li se-nfig. Tristețea se prelinge pe visare, Nu mai sperăm nimic din ce am vrut, De ni s-ar da măcar uitare, Să nu mai știm ce am pierdut. Sărmane suflete de mame, De tați cu
SĂRMANE SUFLETE DE MAME de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381467_a_382796]
-
prinzi iubirea în cuvânt, e ca și cum ai vrea, Să ții nemărginirea în căuș de palme. Fiorul blând, ce clatină o stea, Se-mprăștie mirific prin filoane. Venit din ireal să-nsuflețească lutul, Neasemănat în tot ce-i omenesc, Cu o privire răvășește scutul Și lujerii în suflete-nfloresc. Un iz de primăvară ne-mpresoară, Povară dulce, stropi dumnezeiești, Atinsă coardă de vioară, Din amorțire parcă te trezești. Frumosul vieții din voaluri se zărește, Roua-ntre petalele de crini, Suflet cu suflet
IUBIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381468_a_382797]
-
Versuri > Cuvinte > CRISTINA OPREA - MESAJE POETICE (2) Autor: Cristina Oprea Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului CHEIA mi-aș dori ca ochii tăi să-mi vorbească despre sentimentul pur al iubirii. Dar înțeleg din privirea ta că alte prezențe pline de șarm îți populează viața. Aștept! Poate într-o zi te vei încălzi la focul iubirii mele. Și știi care e cheia? „Vino alături de mine, draga mea!" BUNĂ DIMINEAȚA! îți bat la Poarta Sufletului spunându
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
camera sufletului tău și aici am întâlnit oglinzi în care trecutul se multiplică, se deformează, se metamorfozează. Speriată am alergat să te privesc în ochi să te întreb: de ce? de ce îmi oferi jocul între alb și negru? de ce de la frumusețea privirii tale treci să mă îmbraci în cuvinte de gheață, rostite aspru. Cu ce-am greșit? ÎNTREBARE INTERIOARĂ trăiesc cu ferestrele sufletului deschise iar vântul năpraznic al incertitudinilor tale îmi suflă puternic în perdeaua albă a sentimentelor. Nu vreau să te
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
fie urlet, Să se transforme-n negru nor. Îmbrăcați-le în dalbă lumină, Dăruiți-le ca brațe de flori, Departe de a vieții vină, Sclipească ca și roua-n zori. S-aducă numai bucurie, Să ne unească om cu om, Privirea curată ne fie, Înfloriți, frumoși ca un pom. Dimineți mohorâte Dimineți mohorâte de toamnă, Frunze veștede și flori, Clipa, vrerea o răstoarnă Și aduce numai nori. Încătușată-n lutul vieții, Cu aripile ne-nălțate-n zbor, Doar gândul sfărâmă pereții, Lumina împrăștie
NU-MI FRÂNGEŢI ARIPILE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381469_a_382798]
-
picături, lacrimi neșterse de dor în cupă galbenă a revederii noastre. VERNISAJ Lumânarea cunoașterii arde cu foc de dorință în cupă inimii mele. Ochii minții caută spații largi unde să-mi așez Tablourile, ferestre deschise spre lumi posibile. SCHIMB DE PRIVIRI Orașul locuirii noastre de un timp este pustiu. Privirea mea te caută... Printre statuile albe pentru o secundă te reîntâlnesc în vechiul palat, În care meriți să fii... Prinț. Ochii tăi mă pătrund de departe, învăluita mă simt de matasea
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
revederii noastre. VERNISAJ Lumânarea cunoașterii arde cu foc de dorință în cupă inimii mele. Ochii minții caută spații largi unde să-mi așez Tablourile, ferestre deschise spre lumi posibile. SCHIMB DE PRIVIRI Orașul locuirii noastre de un timp este pustiu. Privirea mea te caută... Printre statuile albe pentru o secundă te reîntâlnesc în vechiul palat, În care meriți să fii... Prinț. Ochii tăi mă pătrund de departe, învăluita mă simt de matasea privirii tale. Ce generoasă întâmpinare. A IUBI Eu iubesc
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
Orașul locuirii noastre de un timp este pustiu. Privirea mea te caută... Printre statuile albe pentru o secundă te reîntâlnesc în vechiul palat, În care meriți să fii... Prinț. Ochii tăi mă pătrund de departe, învăluita mă simt de matasea privirii tale. Ce generoasă întâmpinare. A IUBI Eu iubesc, Tu iubești... verbul ,,a iubi" patru litere pentru a ne defini umanitatea din noi. MĂRTURIE Mă smulg din brațele visului dimineață, închisă într-o lacrima ce-mi chestionează ființă. Am învățat să
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
neuitarea-mi tristă de-a te fi iubit, Nu-mi mai pot smulge răsăritul din apus, Făptura din torentul răului în sine, Nu pot uita tot ceea ce mi- ai spus Că-nseamnă dragostea în veacul care vine, Ma sprijin disperată în privirea ta, Albastrul meu vernil, teribil legământ Pentru-a putea macar doar a- ncerca Firava-mi regăsire pe acest pământ Când ochii tăi, hipnotic protectori Pe gura mea, stând aplecați în așteptare Mă- nvăluie, mă readuc din depărtări La tine-n
QUOD ERAT DEMONSTRANDUM de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381486_a_382815]
-
existențiale, al cărui ochi, o stea, mi-a adus aminte de Luceafărul de dimineață, ce în solitudinea lui, ne trimite raze, dar se luminează de fapt pe sine. În același timp ochiul păsării înocuit cu o stea poate semnifica și privirea de dincolo de lumi, de biruință a văzutului asupra nevăzutului. Astfel, am deschis cartea spre lecturare. Tema abordată are o mare importanță în viața scriitorului, fiind presărată cu multe date autobiografice din perioada amatei făcute la Vânătorii de munte, armă destul de
VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI” de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381462_a_382791]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SUNTEM CEEA CE EȘTI Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului SUNTEM CEEA CE EȘTI Nu îți vorbesc, doar te privesc, Întind privirea către tine Ca într-un joc copilăresc Din care tinerețea vine, Eu nu îți cânt, doar te ascult Cum fredonezi cu stângăcie Iubirea pierderii-n tumult, Un fel de viață pe vecie, Eu nu te-ating, te- aștept să fii
SUNTEM CEEA CE EȘTI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381485_a_382814]