95,170 matches
-
retardata emoțional, nu în maniera de a simți, cât în ceea de a transmite, vis a vis de cei pe care îi iubesc eu, în comparație cu ea. Mama mare nu avea problema asta, iubea natural, fără efuziuni dar i se umezea privirea câteodată de dragoste și atunci nu spunea nimic. Eu cred că asta am ținut minte. Părinții mei m-au avut de foarte tineri. Înaintea mea pierduseră o fetiță superbă care dacă ar fi trăit nu ar fi putut niciodată merge
CELULA MEA NEBUNA- CONTINUARE VI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381448_a_382777]
-
Coșmarul nu putea durerea să- nțeleagă, Cum de-a ajuns sa ajung- așa la ‘cela drag, Și își împletea cum numai ea încă- mi știa, Din gândurile vieții, drum spre înainte, Murea în sinea- i chinuită și învia, Far’ de privire sau rostire de cuvinte, Avea cu grijă, tăinuită în desagă, Precum o calmă, mult prea grea, făgăduință O amintire a sa nespus de dragă Bunul rămas al trecerii spre neființă Iar pe spinarea ei, cea mult prea gârbovită, În neputința
BĂTRÂNA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381482_a_382811]
-
ca nicicând... Cerul o apăsa, încins de soarele neprielnic... în jur, adieri de schimbare... Totul o copleșea! Dacă n-ar fi fost pânda, ar fi căzut strivită de obida căldurii nemăsurate! Îngrijorată, lua seama avidă la copcă. O țintuia cu privirea cam de multișor. Din clipă-n clipă nădăjduia că foca se va iți! Și-atunci, va vedea! Flămândă, furioasă, îi părea în zadar așteptarea... Peste o clipă, iar spera... Și tot așa... Banchiza parcă se mai strâmtase. Ochiuri de apă
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
duce... După o zbatere ultimă, plutește pentru puține clipe, apoi cade lin înspre adânc, neluat în seamă de peștii ce n-aveau să-i fie pradă nicicând. Ce caznă mai mare poate să ducă ursoaica?! Și-noată bezmetică, mută, cu privirea întoarsă dinspre locul în care puișorul pierea... Glasul aspru, poruncitor al dorinței de viață o mână să nu-l vadă pierit și pe-al doilea. Apucându-l pe rămasul în viață cu dinții de blană, îl silește la-not mai
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
geamăt înfundat... Nici lapte?! Doar căldură și apă?! Doar atât?! Stârnit de pășitul pe gheața-nmuiată, puiul o ia mai lesne la picior. Ursoaica se trezește din nehotărâre, urmându-și odrasla cu greu, căci e tare slăbită. Încă o dată își împlântă privirea în albastrul apei și, răpusă de durere, slobozește un urlet a jale reluând pribegia spre neunde cu puiul tovarăș, doi căutători de nimic, nepăsători parcă de subțirele gheții, de răsfirarea zăpezii prin cenușiul stâncos, pustiu... * Oh, Anyu, Anyu, ce deznădejde
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului CAUTĂ- MĂ Caută- mă fericire, caută- mă mult departe, Într-o viață, o iluzie, caută- mă după moarte Prin vitralii uimitoare eu te văd cum însăți treci, Te petrec cu-a mea privire și- ți sărut umbrele reci, Ești privirea unei mame care a adus pe lume, Salvatorul sau profetul, omul gândurilor bune Ești un bob de hrană-n iarna păsării din golul pom Ești un simplu om cu șansa netrădării de alt
CAUTĂ- MĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381491_a_382820]
-
Autorului CAUTĂ- MĂ Caută- mă fericire, caută- mă mult departe, Într-o viață, o iluzie, caută- mă după moarte Prin vitralii uimitoare eu te văd cum însăți treci, Te petrec cu-a mea privire și- ți sărut umbrele reci, Ești privirea unei mame care a adus pe lume, Salvatorul sau profetul, omul gândurilor bune Ești un bob de hrană-n iarna păsării din golul pom Ești un simplu om cu șansa netrădării de alt om, Fugi cu teamă ne-nțeleasă, neîncrederea în
CAUTĂ- MĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381491_a_382820]
-
blândețe de Isus...câteodată unii dintre noi uită că nu noi suntem cei ce măsoară credință din sufletul nostru și a celor din jur ci o autoritate supremă al carei cuvânt nu poate fi contestat. E trist să vezi câteodată privirile întrebătoare a multor fete cucernice, felul în care te studiază și așteaptă, ba mai mult caută un motiv de critică, dar este natura umana și de multe ori e așa de ușor să vezi paiul din ochiul vecinului și să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
blândețe de Isus...câteodată unii dintre noi uită că nu noi suntem cei ce măsoară credință din sufletul nostru și a celor din jur ci o autoritate supremă al carei cuvânt nu poate fi contestat.E trist să vezi câteodată privirile întrebătoare a multor fete cucernice, felul în care te studiază și așteaptă, ba mai mult caută un motiv de critică, dar este natura umana și de multe ori e așa de ușor să vezi paiul din ochiul vecinului și să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
în Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015. În pragul Sfintelor Sărbători de Paste, un gând bun și luminos! Fie că lumina Sfântă a Învierii să vă lumineze pașii și viața mereu...nicicând nu suntem mai ispitiți să aruncăm o privire în oglindă vremelniciei noastre pe acest pământ decât acum, cănd taină morții și a nașterii lui Isus sunt rațiunea acestei sărbători! Printre cozonaci, ouă încondeiate și bucuria acestei mari sărbători, prietena mea Carmen Niculcea a găsit răgazul necesar să așterne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
vă simțiți uneori prizonieri în ... Citește mai mult În pragul Sfintelor Sărbători de Paste, un gând bun și luminos! Fie că lumina Sfântă a Învierii să vă lumineze pașii și viața mereu...nicicând nu suntem mai ispitiți să aruncăm o privire în oglindă vremelniciei noastre pe acest pământ decât acum, cănd taină morții și a nașterii lui Isus sunt rațiunea acestei sărbători! Printre cozonaci, ouă încondeiate și bucuria acestei mari sărbători, prietena mea Carmen Niculcea a găsit răgazul necesar să așterne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
Arte (ASLA), Emeritus al Academiei Româno-Americane (ARA), Asociația Română pentru Patrimoniu (ARP), Asociația Națională a Cavalerilor de Clio, Liga Scriitorilor din România, Fundația Academică Dacoromână, Internațional Association Of Paradoxism, Academia Română Australiană pentru Cultură (ARAC). Cu drag și multă emoție în privire, domnia sa s-a adresat publicului, dezvăluindu-și profundele doruri de România și de plaiurile natale, recitând chiar din versurile proprii. Și-a început mărturisirea „Am emoții. Am mai fost în București și mi-am lansat mai multe cărți, dar ca
TRIPLU EVENIMENT EDITORIAL de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381463_a_382792]
-
pagini sunt prezentate 8 poezii, dar cu traducerea lor în alte limbi s-au făcut cele 208 pagini. Sunt poezii pe care le-am simțit.” Și acest lucru îl ve-ți constata și dumneavoastră cititorii acestui articol, când ve-ți parcurge cu privirea și neapărat cu sufletul următoarea poezie a poetului George Roca: Îmbrățișare dacă te-aș întâlni ți-aș spune să te prefaci într-un avion tu, pentru a-mi face pe plac ți-ai desface brațele și ai plana lin spre
TRIPLU EVENIMENT EDITORIAL de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381463_a_382792]
-
pe ramuri uscate Când mușcă din liniștea serii glonțul iubirii, Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii, Tradată e viața pe notele noptii fără de lună, În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ, Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu, Căci toamna e veștedă privită prin geam, Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă, Mi- e teamă să mai socot că vreodată te am, Doar primăvara în mine
PĂMÂNTUL IN SITU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381496_a_382825]
-
rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată Sensul trecut al vremii odata doar arată Iar eu pornind pe calea fără priviri în urmă, Te-am rătăcit în gându-mi, m-am rătăcit în turmă, Nedreap-alunecare de meteorit căzut Lumină în decădere ce nimeni n-a vazut, Dar timpul se întoarce prin timpul care vine Și-n ruga-mi de lumină, mă
RUGĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381489_a_382818]
-
care nu reușea să-l înșele nici cel mai șiret dușman, va izbândi în cele din urmă și o va aduce pe fată la palat. Cât lipsi căpitanul, regele nu coborî din turnul cel mai înalt al palatului. Așteptând cu privirile lipite de drum, nu se gândea decât la cum să o pedepsească pe fata cărbunarului că îndrăznise să nu dea ascultare poruncilor sale. După nu mai puțin de cinci zile de așteptare, căpitanul apăru la palat, de unul singur. Regele
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
pe care o gustase vreodată. - Ești bine? Întrebă o voce mai dulce decât cântecul păsărilor. Regele clipi mărunt către frumoasa fată care îi ridicase capul pe genunchii ei și îi dădea să bea dintr-o ulcică de lut. Întâlnindu-i privirea de un albastru mai curat decât cerul, regele se simți săgetat de un dor năpraznic căruia n-ar fi putut să-i spună pe nume. - Cine ești? Întrebă răgușit, privind cum soarele se juca prin părul fetei. - Codruța. În râsul
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
de către cunoscutul om de cultură George Roca), aspectul fizic al subiectului biografiei:” Poetul, fiind înalt, privea de sus tinerii, negricios, cu o față fină, dar firea lui blândă și ospitalieră îi atrăgea ca un magnet pe învățăcei.(...) La el atrăgea privirea pătrunzătoare, mustățile negre și subțiri, cu marginile ascuțite, ochelarii, și nelipsita havană din care pufăia”. Totodată autorul romanului îi reliefează omului Alexandru Macedonski, cu îndemânare artistică, personalitatea, trăsăturile de caracter: iubirea de mamă, umorul fin, primele iubiri, muzele, dragostea față de
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
Unde e? Fără a se speria de răcnetul tatălui ei, fata mușcă dintr-un măr ca și când și până atunci tot acest lucru l-ar fi făcut: - Cine să fie? Aici sunt doar eu! Mustață-Sură scotoci prin ficare cotlon, urmat de privirile iscoditoare a slujitoarei, dar nu găsi decât floarea purpurie și peștișorul auriu. - De unde ai aceste odoare? - Le-am găsit lângă zidul palatului. Neștiind ce să mai zică, împăratul ieși din camera fetei și se pierdu în umbra coridoarelor, urmat de
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului vederea. Nesățioși și muritorii își scaldă privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși ce stau în carturi strajă își leagă strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de ... Citește mai mult Clasic țărm
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Nu știu pe unde, dar citesc în semne,Căci drumul mi-a marcat dâra de floare.... IX. BUJORI, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Bujori Petale delicate de alb și roz bujor Îmi rotunjesc privirea ca într-un vis demult, Din altă primăvară amirosind a dor, Iscat întâi, în joacă, schimbat într-un tumult. Adolescența mea cânta prima iubire. Înrourată-n zorii trandafirii de floare Și înălțând castele pe-un zâmbet și-o privire Spera
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
rotunjesc privirea ca într-un vis demult, Din altă primăvară amirosind a dor, Iscat întâi, în joacă, schimbat într-un tumult. Adolescența mea cânta prima iubire. Înrourată-n zorii trandafirii de floare Și înălțând castele pe-un zâmbet și-o privire Spera în taină prințul pe calul alb călare. Era o vrajă-n aer plutind ca un curent, Amestecând parfumuri, culoare, soare, sunet: Un filtru magic, sigur și cu efect latent, Trăiri nebănuite înmugurind în suflet... Renasc în primăvara împodobind cărări
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
nebănuite înmugurind în suflet... Renasc în primăvara împodobind cărări Cu văluri albe, caste, boltite, transparente, Cu blând parfum alene amestecat în zări, Uitate tresăriri, aceleași, inerente. Bujorii ca buchete ... Citește mai mult BujoriPetale delicate de alb și roz bujorîmi rotunjesc privirea ca într-un vis demult,Din altă primăvară amirosind a dor, Iscat întâi, în joacă, schimbat într-un tumult.Adolescența mea cânta prima iubire.Înrourată-n zorii trandafirii de floareși înălțând castele pe-un zâmbet și-o privireSpera în taină
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
ce din ochi o pierzi. E villa veche-a Donnei Marguerita Ce-așteaptă musafiri, ori din vecine Ce vin cu drag, așteptând mult râvnita Dulceață parfumată de smochine. Ne va primi cu zâmbetul ei tandru, Pe chipul blând și cu priviri senine Și-n umbra roz a florilor de leandru Vom degusta dulceața-i de smochine. Citește mai mult Toscana, mio amoreCe-ar fi să mergem astăzi în Toscana? Știi, e o fantezie a mea mai vecheSă ne plimbăm pe-acolo
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
E-o casă mică, ce din ochi o pierzi.E villa veche-a Donnei MargueritaCe-așteaptă musafiri, ori din vecineCe vin cu drag, așteptând mult râvnitaDulceață parfumată de smochine.Ne va primi cu zâmbetul ei tandru, Pe chipul blând și cu priviri senineși-n umbra roz a florilor de leandruVom degusta dulceața-i de smochine.... XXIII. GÂND ÎNFLORIND, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016. Gând înflorind Când soarele se-nclină pe drum spre asfințit Și se răsfrânge
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]